Aristotel, citate despre prietenie

Aristotel a fost unul din cei mai importanţi filozofi ai Greciei Antice care a adus contribuţii semnificative în aproape fiecare aspect al existenţei umane. Una dintre temele preferate de Aristotel a fost cea legată de fericire, că fiind scopul vieţii, iar de aici a derivat o suită importantă de citate despre prietenie, iertare şi viaţă.

• Cel care este prieten cu toti de fapt nu e prietenul nimanui.
• Prietenie înseamnă voinţa de a trăi împreună.
• Fără prieteni, nimeni nu ar alege să trăiască, deşi ar putea avea alte lucruri valoroase.
• Prietenia între oameni răi devine o comunitate în rele.
• Nenorocul ne arată pe cei care nu ne sunt adevăraţi prieteni.
• Când prietenia se bazează pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa sa, ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi, ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecinţă, prieteniile de acest fel se destramă uşor, cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceiaşi ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuţi sau utili, încetează şi să fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variază după împrejurări. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relaţiilor, pentru că adesea nici nu se agreează unii pe alţii;nici unul dintre ei nu simt nevoia să caute societatea celuilalt dacă nu este vorba de vreun interes, pentru că nu se simt atraşi unul de celălalt decât în speranţa obţinerii unui bun.
• Antidotul pentru cinci duşmani constă într-un prieten.
• Numim prieten pe acela care ne doreşte şi face binele.
• Oricine se poate supăra – este uşor. Dar să te superi pe cine trebuie, atât că trebuie, în momentul potrivit, pentru un motiv corect şi într-un fel potrivit – asta nu mai este deloc simplu.
• Curajoşi sunt consideraţi cei capabili să ţină piept lucrurilor dureroase. Şi, tot din acest motiv, curajul este asociat cu durerea şi primeşte pe deplin elogii; căci mai dificil e să suporţi ceva dureros decât să te abţii de la ceva plăcut.
• Omul bun se relaţionează cu aproapele său ca şi cu sine însuşi.