Parcă n-am mai scris despre asta, deși în comentarii am făcut mențiunea de multe ori, iar intenția de a face un articol separat despre subiect a existat chiar de mai multe ori.
În esență, lucrurile sunt destul de simple: DOOM este dicționarul normativ (adică reperul oficial de corectitudine), iar DEX este dicționarul explicativ (față de DOOM vine în plus cu definiții ale termenilor, dar tinde să cuprindă mult mai multe cuvinte decât primul, inclusiv variante, regionalisme etc.; de regulă, folosirea frecventă în limbajul comun determină includerea în DEX, chiar dacă nu este vorba de forma considerată literară la acel moment). Așadar, pentru rigoare, ar fi indicat să ne raportăm la DOOM și este firesc să existe undeva un etalon clar pentru ce e corect și ce nu; dar în realitate fiecare decide pentru el și poate sau nu să aleagă să se abată de la normă.
„…și poate sau nu să aleagă să se abată de la normă.”
Si se mai poate sa nu stie (sau sa nu-i pese) de faptul ca exista o norma.
Cu sau fara Doom ori Dex, limba „sufera” o transformare continua data de uzantele celor care o vorbesc. Explicatile unui profesor in facultate aratau ca dictionarele tind sa introduca in continutul lor termenii deja „casapiti” de obiceiurile vorbitorilor. Din acest motiv, se estima ca nu peste mult timp pluralul de la „casa” nu va mai fi „case”, ci „casi”, iar unele modificari deja actuale respecta algoritmul – cele referitoare la ciresi, capsuni…etc
In principiu, cred ca ai dreptate. Totusi, tind sa cred ca glumesti cu ” caşile” .
Mi-a mai ramas un i micut-mititel, vrei sa ti-l imprumut, sa-l pui pe şest la cuvantul „explicatile”?
Rocs:
Daca-mi permiti sa-mi exprim o opinie personala in comentariul referitor la existenta obiectiva a unor termeni intr-un dictionar: indiferent de felul in care apare pluralul „corect” prin dictionare (inclusiv in DOOM) eu personal voi continua sa folosesc pt fructe forma de plural „cirese”, „capsune”, „visine”, pe cand forma de plural „ciresi”, „capsuni”, „visini” voi continua s-o rezerv pt a defini plantele (pomi, tufe) care produc respectivele fructe.
Voi fi (poate) de acord sa folosesc „noua” varianta de plural atunci cand „se va acorda” si singularul la/cu ea, adica atunci cand se va spune NU „o cireasa – mai multe ciresi”, „o capsuna – mai multe capsuni”, ci „un cires – mai multi ciresi” si „un capsun – mai multi capsuni”.
Tatiana: daca folosesti diacriticele, forma de plural mentionata de catre Rocs ar fi NU „caşi”, ci „căşi”. (Prin Banat se mai foloseste aceasta forma de plural in vorbirea inculta.)
Oh, my god, esti belea, Victor ! Ai dreptate cu ” căşile”, dar of, viteza…
Si ce ma bucur cand ma corecteaza si pe mine cineva, caci m-am saturat sa-mi tot fac dusmani, corectand doar eu mereu pe altii !( de asta imi si place sa intru aici, la voi )
Auzi, cred ca tu ai citit cartea lui Dale Carnegie, ” Secretele succesului” . Pentru ca are el acolo, la capitolul 2, partea a patra, „Cum sa criticati fara a va atrage ura”. Vreau sa zic, nu ma supara niciodata observatiile tale, ba dimpotriva, ma bucura. Chestie de stil (al tau, desigur).
„Belea” recunosc de-buna-voie ca sunt (deobicei „sub acoperire”). (Da’ cum de m-ai… deconspirat atat de repede? 😛 )
Referitor la „căşi”: nestiind daca e mistype sau necunoastere (este un regionalism nu foarte comun, nu foarte cunoscut) am preferat sa ofer direct informatia.
Facem si noi ce putem – cat de bine / adecvat putem! (atat fata de altii cat si intre noi)
Nu, nu am citit cartea in cauza. Ma bucur daca atitudinea si comportamentul meu (parte instinctive (sau doar reflexe), parte gandite de catre mine) corespund unor principii teoretice considerate a fi corecte de catre cineva care e de presupus ca stie despre ce vorbeste si ce spune – ar fi un argument in plus pt a considera ca am dreptate sa ma port asa.
Ma bucur afland ca dumneata consideri ca am stil (ASTA – CHIAR nu a fost cu intentie), si ma bucura si mai mult faptul ca observatiile mele nu te supara (sper ca PE MAJORITATEA celor… „criticati” sa nu supere) – ele nici nu sunt intentionate sa supere, ci doar sa corecteze. (Cred ca „secretul lui Polichinelle” in acest sens consta in a critica – fara pasiune, pe un „ton” relativ neutru si obiectiv – ideile exprimate si/sau forma de exprimare a acestora, nu persoana care le-a emis.)
Haide, Tatiana, se poate face usor diferenta intre un „i” pierdut printre taste si carentele de ortografie catre care te grabesti sa le arati cu degetul…
N-ai dreptate, Rocs: eu te cred pe cuvant ca greseala dumitale este din graba / neatentie, nu din nestiinta (desi – in principiu – ar putea fi considerata si astfel), da’ te rog sa ma crezi si dumneata pe mine ca in comentariul Tatianei eu nu gasesc nicaieri afirmatia ca greseala ar fi din nestiinta (aceasta asertiune nu este verbalizata ci este doar foarte fin sugerata – aluziv – prin insusi faptul ca a facut remarca (care remarca este de fapt foarte inocenta – ca text propriu-zis).
P.S. …iar eu „am pierdut pe drum” o „paranteza inchisa” ca ultim semn
Da-da, inocenta, Rocs. Ai scris atat de corect si intr-o nota jucausa, mi s-a parut mie, incat n-am crezut ca o sa te supere glumita mea. Dealtfel, ma asteptam la un raspuns pe masura, in tonul meu ghidus. Imi cer scuze daca… dar nu cred ca te-ai suparat.
Victòr… mon chevalier sans peur et sans reproche, merçi beaucoup.
PS
Polişinel ăsta e vreun ofiter de contrainformatii sau vreun adeziv pentru plastic? ( genele fâl-fâl, fâl-fâl…)
„Sans peur” – (Hm!) acceptons; mais „sans reproche”? Pas du tout! (Spre ex nu stiu sa caut (in mod eficace) pe net informatii despre legenda lui Polichinelle ca sa pun link – si acu’ nu mai sunt sigur NICI de ortografia corecta).
E foarte corecta, dar n-am nevoie de nici o explicatie, multumesc.
Fara frica accepti, dar fara prihana, nu?
Si bagsama, ai invatat franceya cu musui Şarl, al Chiritoaiei…
P.S. Et pas du tout „chevalier”: d’une part je suis trop lourd pur la plupart des chevaux, et d’autre part (ma honte) j’ai peur des chevaux (en enfance j’ai ete mordu par un cheval).
E foarte corecta, dar n-am nevoie de nici o explicatie, multumesc.
Fara frica accepti, dar fara prihana nu?
Si bagsama, ai invatat franceya cu musui Şarl, al Chiritoaiei…
Ete na ! Se puse de doua ori, netul meu face figuri la ora asta. Dar lasa , Victor, ce daca esti greu? Pentru tine gasin noi un dinoyaur sa-l calaresti.
Am invatat franceza autodidact, traducand in scris (cu ajutorul unui foarte bun – si „bogat” – dictionar, care continea si un prim capitol care prezenta regulile gramaticale SI exceptiile de la reguli, toate exemplificate) o carte-western pt copii. Si n-am mai folosit limba (activ, in scris) de peste doua decenii si jumatate, si nici inainte nu o folosisem intensiv. Multe lucruri (teoria limbii, gramatica, ortografie) nici nu le-am stiut vreodata, altele le-oi fi stiut si le-oi fi uitat… Mi s-a spus totusi ca INCA o vorbesc destul de curatel (in f rarele si scurtele imprejurari in care am ocazia), chiar daCA_CU un vocabular (evident) mai sarac.
Acuma deja as dori EU sa-i re-citesc legenda, ca sa-mi reimprospatez amintirile. Ai cumva idee unde o pot gasi? (Un link activ m-ar ajuta f mult – multumesc.)
Ideea mea era: „fara frica (Hm!) – sa acceptam, dar…”
Dinozaurul este ineficace pt calaria mea – la facultate aveam porecla „Dino”. Iar la modul serios: exista destule rase de cai „grei” care m-ar putea cara, da’ mie mi-e frica si de cei mici, da’-mi-te de-un „monstru” de doi metri inaltime la greaban si cantarind o tona. (Si-‘n plus, nici nu dispun de-un scripete care sa ma ridice pe cal.)
Reseteaza-ti tastatura pt „fara diacritice”, in loc de z scrii cu y.
Au fost perfectionate mijloacele de explorare ale spatiului cosmic .
Exista vreo greseala in enunt ?
Mik:
Bineinteles!
CE este al spatiului cosmic: mijloacele, SAU explorarea? Daca – asa cum banuiesc eu – raspunsul corect este „explorarea” („explorarea spatiului cosmic”), atunci formularea corecta ar fi „…mijloacele de explorare A (NU „ale”) spatiului…”
Multumesc !
Ce ne mai tachinam noi pe aici! Iar Emi si Alex ne suportau ingaduitori ghidusiile, ca niste parinti…