Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
În mintea mea, aroma se leagă mai mult de gust, deşi în definiţia de dicţionar accentul pică şi pe miros şi pe gust, ba mai mult pe primul. Bine, e lucru ştiut că gustul e strâns legat de miros (şi dacă nu v-aţi gândit la asta până acum, amintiţi-vă doar de ultima răceală – ce savoare avea mâncarea?), dar nu de aici mi-a venit ideea articolului. De fapt, am văzut un pachet de hârtie igienică pe care scria „aromă de piersici” şi pentru că percepţia mea asupra aromei se leagă de gust, mi-a sunat rău. Asta e, fiecare cu percepţia lui 🙂
Aromă = emanaţie a unor substanţe plăcut mirositoare (şi cu gust plăcut); miros tare şi plăcut; mireasmă, parfum; substanţă care dă unui produs miros sau gust plăcut.
Înțeleg ce spui, însă depinde în ce context e folosit cuvântul. Tu îl asociezi cu gustul, dar nu se aplică în orice situație. De exemplu, dacă spun că balsamul de rufe are aromă de trandafiri, te-ai gândi la ce gust au trandafirii? Aromă de orhidee, aromă de iasomie, aromă de Ylang-Ylang 😛 :))
Are dreptate Meredith, ce naiva poti fi, :)))))))))) :P:P:P:P :))))))) !!!!!!!
N-ai ce-mi face. Prima mea asociere e tot cu gustul :))
„…dă unui produs miros sau gust plăcut.”
In optica mea acel „sau” este gresit in acel loc si ar trebui inlocuit cu „si”, deoarece in acceptiunea mea „aroma” este acea notiune care reprezinte codependenta reciproca intre un gust (placut) si un miros (bun) – cred ca niciunul dintre voi nu gandeste (spre ex) „o aroma de lesie”, sau „de caine ud” (decat – eventual – cu sens peiorativ, inversat, atunci cand intentia este sa ironizeze / satirizeze ceva).
Meredith, balsamul de rufe o fi el „aromat”, dar daca „il iei la bani marunti” (daca cercetezi lucrurile cu deamanuntul) el de fapt are nu „aroma” ci „miros” – sau poate (pt a preciza subintelesul de „placut” al mirosului, i.e. conotatia directa de „miros placut”) o fi avand „mireasma”.
P.S. Aroma ar cam fi ACEA caracteristica a unui obiect / unei substante care te determina ca atunci cand ii simti mirosul sa-ti vina sa musti din el / sa gusti din ea, si – reciproc – atunci cand o gusti sa ai impresia ca „ii simti mirosul” chiar daca nasul iti este complet infundat in urma vreunui guturai.
„Aroma” este mirosul unor anumite condimente / ingrediente din mâncare ce ne „gâdilă” plăcut nările, fie că mirosim felul de mâncare de la distanţă, fie că am băgat dumicatul în gură şi mirosul ajunge la nas prin canalele respiratorii (nu le cunosc denumirea). Aroma vinului (buquet-ul) o simţim mai bine atunci când, după ce ne-am umezit cavitatea bucală cu vinul respectiv, tragem aer pe gură.
(notă de subsol: părerea unui „nespecialist”)
Dacă sinonimele cuvântului ”aromă” sunt: parfum, mireasmă, nu văd de ce ar fi greșită folosirea lui în modul pe care l-am prezentat mai sus. I-am dat dreptate lui Emi, am spus că înțeleg la ce s-a referit, doar că acel cuvânt se mai folosește și altfel. Poate că cei din marketing consideră că sună mai bine ”aromă de trandafiri” decât ”parfum de trandafiri”, cine știe.
Meredith, ma asteptasem ca macar dupa ce ti-am explicitat sa fi inteles faptul ca „aroma” si „parfum”, „miresma” nu prea sunt tocmai sinonime, „aroma” (spre deosebire de „mireasma” sau „parfum”) implicad conotatia relatiei stranse intre miros si gust. Este – daca vrei – un „miros simtit cu radacina limbii”.
Meredith:
P.S. Iar exprimarea „aroma de trandafiri” este (in optica mea) perfect justificata DACA este vorba despre (spre ex) dulceata (sau serbet, sau inghetata, sau jeleu – in orice caz ceva comestibil) de trandafiri.
Fiecare cu percepția lui. Mă întreb dacă e corectă forma ”ți-am explicitat” în loc de ”ți-am explicat”. Credeam că dumneata te așteptai ca eu să nu fiu complet de acord cu ceea ce spui, din momentul în care am spus deja cum percep lucrurile. Poate greșesc, poate nu, dar nimeni nu e perfect.