Jos la poala codrului,
Păsările ţin sfat mare.
—Nimeni — zice cinteza —
—Glas frumos în lume n-are
Ca privighetoarea. Eu
O ascult a mia oară.
Încuviinţară: — Zău!
Drept grăit-ai, surioară.
Întrebară şi măgarul,
Ce păştea-ntr-un lan de mei:
—Tu ce zici? Aşa să fie?
—Doar cunoşti cântarea ei.
—Ce hazliu! spuse asinul
—Şi-ncepu pe loc a rîde.
Dacă-un răget scot o dată,
Cine trilu-i mai aude?
Lasa un comentariu