El a facut şcolile, el ne-a dat pământ şi tot el a surpat şi pătulele împaratesti. Şi bine a făcut!
Că băga acolo fietece român treisprezece baniţe de porumb în tot anul şi, când să-şi ia şi el agoniseala, tot ce strânsese acolo, tocmai dupa trei ani, i se dădeau numai trei baniţe din ce pusese.Ziceau cârmuitorii că l-au mâncat şoarecii şi porumbul era mâncat de ciocoii satului.
Tot el a silit pe ciocoi să plătească bir şi să asculte de legi. Ba celor care n-ascultau, le da fum!Cuza-voda nu era fudul. Umbla aşa ca noi şi, de multe ori, ca să prindă pe mulţi slujbasi cu ocaua mică, îşi schimba faţa şi hainele, să nu-l cunoască nimeni. Unde pomeneai la el trasuri şi slugi puzderie şi bogăţii stranse grămada, cum era la Bibescu ? Ăla se plimba prin ţară cu mare alai; avea caleaşcă, şaisprezece cai albi, cu hamurile roşii şi vizitii stângaci.Tot Cuza-voda a unit ţărişoarele noastre, pe Valahia cu Tara moldovenească, de a facut ţara noastra straşnic de mare si puternică, cum e azi.
Cand s-a dus, cica la împăratul turcesc, ca să-i ceară învoirea de a domni neturburat peste amandouă ţările, a facut lucruri asa de minunate, că a pus pe gânduri pe turci!
Ştiţi ce ?
Era obiceiul ca domnii ţării noastre, când intrau la împărat, se târau de la poarta curţii palatului pâna la picioarele împaratului, în genunchi.
Cuza însa nu era omul să sufere ruşinea asta !
A mers la palat drept, cu fruntea sus şi cu sabia zornăind ca un Făt-Frumos.
– Îngenunche şi mergi târându-te, băiete, dacă vrei să fii primit ! i-au strigat paznicii de la poartă.
– Asta n-oi face-o eu niciodată ! a strigat Cuza supărat. Şi dacă îi vorba aşa, mă duc de unde-am venit!
Dacă l-au vazut plecând, turcii au spus împăratului şi ăsta a dat poruncă să-l primească aşa.
A intrat Cuza-vodă.
– Bună ziua, înaltate împarate !
I-a multumit în limba lui şi apoi, mirat că-l vede înaintând drept, solăţeşte şi fără sfială, la întrebat:
– De ce ai venit aşa ?
– Aşa m-a trimis pe mine Tara ! a raspuns Cuza cu aşa mândrie şi cu aşa curaj, că s-a mirat şi împăratul.
Şi, el ştie cum o fi mai vorbit şi ce o mai fi vorbit, că a îmblânzit inima turcului şi a ascultat împaratul dorinţa lui Cuza.
L-a pus pe urmă împaratul pe Cuza la masă cu el, au mai vorbit ei ba de una, ba de alta şi, cand să plece l-au adus turcii pe Vodă Cuza cu o cinste nemaipomenită, pana la Constanţa.
Se mirau turcii, se mirau cadânele, se mirau paşele şi boierii lor când il vedeau şi-l priveau ca pe un viteaz din poveşti:
– Bre, bre, bre,! La noi n-am vazut asa om .
puteti va rog sa-mi spuneti numele imparatului?
Ok bos
Abdul Aziz