Proverbe românești despre omenie

Omenia este o virtute tot mai rară pe care o poți întâlni la oamenii din jur, de aceea este atât de apreciată atunci când există.

Iată câteva proverbe și zicători izvorâte din folclorul românesc.

Omul de omenie nu știe de mișelie.
Omenia de ți-ai mâncat, pustiei te-ai lăsat.
Cu potlogaria se pierde omenia.
Omenia, omenie cere şi cinstea — cinste.
Cine pe altul omenește pe sine se cinstește.
Omul de omenie crede omului de omenie.
De la trandafir – aromă, de la om – omenie.
Are şi el omenie cât căţeaua lui Ilie.
Omenia ține mai mult decât minciuna.
Gura zice, gura minte, omul tot de am de omenie rămâne.
Unde nu-I economie, nu e nici omenie.
Omenia este inima omului
Omenia-i mai scumpă ca avuția.
Cine de glumă nu ştie, nu e om de omenie.
Dacă este bivol se prinde cu frânghia, dacă este om se prinde cu vorba.
Pasărea după pene, omul după prieteni se cunoaște.
Omul cu omenie de nimic altceva nu se sfiește decât numai de rușine. Așa și tu să urmezi.
Omenia de ți-ai mâncat, pustie te-ai lăsat.
Cine-i cu altul omenos trage folos.
Omul fără omenie este că trupul fără suflet.
Chipul omului este oglinda sufletului.
De la omul cinstit este suficient un cuvânt.
Cinstea cântărește mai mult decât banul.
Cinstea nu se cumpără, nici nu se vinde.
Omenia și bunătatea întrec orice frumusețe.
Pentru a părea cinstit trebuie mai întâi să fii.
Primiți pe fiecare cum primiți oaspeții de seamă.