Știu că e o știre de ieri, dar abia acum a ajuns și la mine… Pe scurt, au apărut rezultatele testelor PISA și se pare că stăm în continuare destul de prost la capitolul educație, deși (n-o să vă vină să credeți) s-ar părea că rezultatele elevilor români s-au îmbunătățit față de anul trecut.
Din păcate, mie mi se pare că rezultatele astea sunt o veste mult mai proastă decât notele mici la examinări naționale, pentru că cele din urmă reflectă într-o bună măsură și (ne)cunoașterea programei, iar PISA își propune să investigheze măsura în care elevii ajunși la finalul educației formale obligatorii (15 ani, clasa a X-a) reușesc să aplice cunoștințele asimilate până atunci unor situații de viață concrete. Adică, simplificând, poate că n-ai să ai neapărat de suferit mai târziu dacă n-ai citit Baltagul sau dacă nu știi diferența dintre atribut și adjectiv, ba poate chiar n-ai să suferi deloc dacă nu știi câți atomi de carbon are benzenul. În schimb, dacă nu stăpânești operațiile aritmetice de bază sau dacă nu știi să citești, sunt șanse mari să fii afectat destul de frecvent, pentru că o să te păcălească vânzătoarele la rest, n-ai să știi ce semnezi etc.
Și, să mă scuzați, dar aici eu nu cred că mai putem da vina pe profesori. Pur și simplu mi-e foarte greu să înțeleg cum un adolescent (fără vreun deficit mintal sever) e incapabil să citească sau să priceapă ce a citit într-un paragraf sau să adune 13 cu 29. N-au cum să existe învățători și profesori atât de dezinteresați! Și chiar dacă ar exista, părinții (tutorii) ce păzesc?! Hai, înțeleg că-l scapi din mână când mai crește, dar vorbim despre lucruri care se învață în clasa întâi!
1. Este adevarat ca un progres se simte (fata de 2006, Romania nu mai este a 10-a de la coada, ci a douazecea), dar nu inteleg: Romania este pe locul 45, SAU pe 49? („…comparativ cu testările din 2009, România a urcat patru locuri în clasamentul general, pe locul 49 din 65.”)
2. Au fost testati (cf. „About PISA”) 510k studenti din 28 mil. Presupunand ca proportia sa pastrat (aproximativ) la nivel de tari / natiuni, stiu si eu CAT de reprezentativ este (pt Romania) un esantion mai mic decat 2%? (Sa nu uitam ca LA NOI au fost nascocite zicalele „Prostul, daca nu-i fudul,/ Parca nu e prost destul” si „Paduchele se suie-‘n frunte”. Este posibil ca elevii care stiu ceva (dintre cei carora li s-a propus testarea) sa fi refuzat sa se duca la testare, temandu-se ca se fac de ras (fiind constienti ca exista atatea lucruri pe care nu le stiu / nu sunt siguri) iar neinfricati sa se fi „aruncat” inainte pt testare cei care nici macar nu si-au dat seama CATE nu stiu.)
(Reciproca acestei idei ar fi reprezentata de numarul relativ mare de elevi romani premiati (international) pe la olimpiade scolare si alte concursuri de acest gen.)
3. In masura in care rezultatele SUNT reprezenttive, vestea este SI MAI proasta, fiindca (spre deosebire de concursurile / examenele nationale) nu se mai poate da vina pt rezultat nici pe proasta organizare a concursului, nici pe alegerea gresita a subiectelor (sau pe enuntarea lor neclara) etc.
4. Indiferent de reprezentativitatea esantionului ales, mi se pare incredibil ca atatea persoane sa nu fi putut raspunde la intrebarea prezentata in articol AVAND IN FATA TEXTUL EXPLICATIV. Pai asta-‘nseamna ca aia NICI SA COPIEZE la un examen nu-s in stare, decat daca titlul subiectului este formulat exact ca-‘n manual… (SI-ATUNCI doar copiind cuvant-cu-cuvant textul din manual).
5. Cu vreo trei… (HOPA! Era sa ma-‘nec) Chm! Deci: cu aproape cinci decenii in urma facusem ochii mari, neincrezator, cand am aflat (eu fiind la gimnaziu) ca la o testare facuta in Japonia printre absolventii recenti de liceu, peste un sfert dintre indivizi nu stiusera sa precizeze pe CE continent se afla tara Africa (!)… IN JAPONIA! Si nu-mi face impresia ca tara lor ar fi „mers” din rau in MAI rau…
6. Ba PUTEM sa dam vina pe profesori – pt ca nu si-au invatat elevii CĂ si CUM sa gandeasca. (Pt mine personal, cel mai mare castig obtinut de la liceu a fost ca am invatat cum sa invat, dar de gandit stiam deja dupa primele clase elementare, dinaintea gimnaziului – parte meritul invatatoarei „mele” (odihneste-te in pace, to’a’sa Vasiliu!) – careia-i multumesc mereu, in gand – si parte al parintilor (in special al mamei mele, care „facea lectiile” cu mine si avea pretentia sa i le explic, nu sa-i repet papagaliceste ceva invatat pe de rost. NICI ACU’ nu prea-‘s bun la „toceala”, mult mai usor merge „pe logica”.)