Fonetica

Fonetica este ramura lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor produse de vocea umană. Fonetica analizează aspectul fizic al sunetelor, de la articulare până la percepție.

Definiția foneticii în dicționarul explicativ al limbii române este:

FONÉTICĂ s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, structura acustică, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat. ◊ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se oprească la o limbă anumită. Fonetică descriptivă (sau statică) = ramură a foneticii care se ocupă cu descrierea și clasificarea sunetelor vorbirii în general sau ale unei limbi anumite într-o perioadă determinată. Fonetică istorică (sau evolutivă) = ramură a foneticii care studiază sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi înrudite în dezvoltarea lor, încercând să stabilească legile după care au loc modificările fonetice. Fonetică experimentală (sau instrumentală) = ramură a foneticii care studiază sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale și al unor mijloace tehnice. Fonetică sintactică = studiul modificărilor fonetice suferite de un cuvânt sub influența cuvintelor vecine cu care se găsește în relații sintactice. Fonetică funcțională = fonologie. – Din fr. phonétique.

Fonetica se poate clasifica în următoarele categorii:

• Fonetica generală – studiază sunetele vorbirii indiferent de limba în care se folosesc;
• Fonetica descriptivă – analizează și clasifică sunetele unei limbi, la un anumit moment în evoluția acesteia;
• Fonetica istorică – studiază evoluția în timp a sunetelor unei limbi, stabilind legile după care se schimbă aceste sunete;
• Fonetica experimentală – studiază sunetele prin mijloace tehnice de analiză;
• Fonetica sintactică – studiază dependența pronunției unui cuvânt de cuvintele învecinate;
• Fonetica sintetică – se ocupă cu generarea artificială a sunetelor prin simulare în sintetizatoare de vorbire;
• Fonetica funcțională – numită și „fonologie”, studiază sunetele unei limbi din punctul de vedere al funcției pe care acestea le au în determinarea sensului sau categoriei gramaticale a cuvintelor.