Nilul, cel mai lung fluviu de pe glob

Fluviul Nil este cel mai lung fluviu de pe glob, măsurând 6671km de la izvoarele Kasumo, din Munţii Virunga, din Africa Ecuatorială, până la Marea Mediterană. Pe parcursul său are mai multe denumiri, după cum urmează: Kasumo la izvoare, Nil Alexandra înainte de a intra în lacul Victoria, Victoria Nil între lacuri. I se mai spune apoi şi Râul Gazelelor, apoi Nilul Alb care se uneşte cu Nilul Albastru , după care este cunoscut sub numele simplu de Nil.

Izvoarele Nilului au fost mult cercetate, astfel că în 1838 izvorul Kasumo este stabilit ca fiind cel mai îndepărtat. În 1952 Jean Laporte a ridicat o piramidă de pietre albe pe muntele Kisisi din Rwanda, marcând izvoarele Nilului. Cel mai îndepărtat izvor este considerat Rukarara, pe teritoriul Rwandei, iar cel mai sudic Mukasenzi, în Burundi.

Direcţia de curgere este N-S. În cursul superior străbate o regiune muntoasă, formând cascade, străbate lacurile Victoria, Kioga şi Albert, pătrunde apoi într-o câmpie aproape lipsită de înclinare, unde se desparte în mai multe braţe, , intrând apoi într-o regiune aridă. La Khartoum se uneşte cu Nilul Albastru, care îşi are izvoarele în lacul Tana din Podişul Înalt Ethiopian. Traversează Sahara, fără a mai primi, de la confluenţa cu Atbara, până la vărsare vreun afluent.În cursul inferior trece prin şase cataracte, patru pe teritoriul Sudanului şi două pe teritoriul Egiptului. Se varsă în Marea Mediterană printr-o imensă deltă , desfăcându-se în nouă braţe principale, dintre care două sunt navigabile.

Din punct de vedere al debitului ocupă un modest loc 23, datorită faptului că primeşte puţini afluenţi iar pe anumite zone vaporizarea este foarte mare. Pe de altă parte volumul debitului variază mult în cursul anului. Apele încep să crească în jurul datei de 20 iunie, acest proces durând aproape 100 de zile. În perioada revărsărilor, nivelul apelor creşte cu 8-10 m . Este fluviul cu cel mai mic numar de afluenţi( dintre fluviile mari ).

Nilul a avut şi are o importanţă economică deosebită pentru populaţia din zonă. Lunca şi delta sa concentrează 97 la sută din populaţia acestei mari zone. În perioada revărsărilor, fluviul aduce şi aluviuni bogate în substanţe hrănitoare pentru plante, un adevărat miracol pentru agricultură. Vechii egipteni considerau Nilul zeu. Pe valea Nilului s-au realizat primele lucrări de irigaţii, încend cu mileniul al IV lea î. Hr. Tot aici au fost realizate primele măsurători organizate ale nivelului apelor. Aceste măsurători se făceau cu ajutorul unor puţuri gradate, care comunicau cu Nilul prin canale subterane. Se spune ca un astfel de puţ a funcţionat până în sec. XX, în prezent fiind declarat monument istoric.

Pe cursul Nilului au fost construite numeroase baraje, în scopul producerii energiei elecrice, dar şi pentru irigaţii. Fluviul reprezintă şi o importantă cale de transport.

Valea Nilului păstrează vestigiile uneia dintre cele mai renumite şi vechi civilizaţii, cea egipteană. Aici se găsesc două dintre cele şapte minuni ale lumii, piramida lui Kheops şi Farul din Alexandria. În 1958, cu ajutorul radioizotopilor a fost descoperit Nil II, cel mai lung râu subteran, care curge sub fluviul Nil şi care are un debit de 6 ori mai mare decât fluviul de la suprafaţă.