În fizică, forţa este o acţiune desfăşurată asupra unui obiect. O forţă poate face un obiect să accelereze, să încetinească, să rămână în acelaşi loc sau să îşi schimbe forma.
Unitatea de măsură pentru forţă este Newton sau “N”. Un newton este forţa necesară pentru a accelera un obiect cu masa de un gram cu un centimetru pe secundă.
Forţa poate fi determinată atunci când cunoşti masa şi acceleraţia unui obiect. Ecuaţia este dată de a două lege a mişcării a lui Newton. F = m x a ( unde f este forţa, m este masa şi a este acceleraţia).
Uneori asupra unui obiect pot acţiona mai multe forţe şi obiectul poate rămâne pe loc. În acest caz vorbim de forţe în echilibru, unde suma forţelor este zero.
Tipuri de forţe
Forţa de frecare este forţa provocată de un obiect care se freacă de un altul.
Forţa gravitaţională este provocată de un corp mare, aşa cum este Pământul.
Forţa nucleară este forţa care ţine atomii şi particulele lor împreună.
Tensiunea este forţa de tracţiune exercitată de un cablu, şnur, lanţ sau alt obiect asemănător.
Forţa elastică este exercitată de un obiect care încercă să revină la mărimea lui naturală.
Forta fizica este calea si efectul transferarii miscarii de la un sistem la altul. Deoarece forta apare la interactiunea dintre doua sisteme cu miscari diferite, se poate spune, in sens filozofic, ca forta este deosebirea de miscare dintre sisteme, ca directie intensitate sau sens. Forta este data intotdeauna de produsul intre o suprafata si presiunea care actioneaza pe acea suprafata. F=p*S. Suprafata S este element geometric, este metafizic si nu produce nici-un efect fizic real. Esenta fizica a fortei este presiunea p. Fizica actuala nu are o definitie fenomenologica asupra presiunii. Are doar o definitie circulara in relatie cu forta si suprafata. Se poate demonstra ca presiunea fizica este data de patratul aceleratiei p=a^2.