Cei care aveți un cont activ pe Facebook sigur ați remarcat provocarea cu cele 10 titluri care i-au marcat pe unii și pe alții. Mie mi s-a părut o idee drăguță, chiar și prin simplul fapt că e o acțiune care vorbește despre cărți. E o gură de oxigen în marea de distribuiri de pisicuțe, citate plate, poze cu biănci și titluri de genul ”N-AI SĂ CREZI CE […]!!!”. Sigur că sunt destui care au pus în lista aia și titluri pompoase doar ca să pară nu-știu-cum, chit că n-au avut mari influențe asupra lor cărțile cu pricina. Ba, nici nu m-ar mira să fie destui și din categoria celor care n-au prea citit mare lucru în viața asta, dar s-au lăudat cu ”lecturi grele”. A, mai sunt și cei care se opun din principiu la orice acțiune ”de masă” (apropo, dacă simțiți nevoia s-o și spuneți răspicat de fiecare dată, se cheamă că cereți cel puțin la fel de multă atenție ca oricare dintre cei care participă și epatează cu asta).
Însă, per ansamblu, eu cred că a fost un demers util și cred că, cel puțin cititorii constanți, s-ar putea să se fi îmbogățit cu câteva titluri bune de studiat în viitorul apropiat. Pentru mine așa a fost și mi-ar plăcea să mai adun idei de lecturi, așa că lansez o provocare deschisă oricui dorește să o accepte.
Lista mea de 10 lecturi marcante (poate spre dezamăgirea unora) nu e ticsită de Kant și Kafka, ci arată exact așa și e ordonată aproximativ cronologic:
*0. Frații Grimm – Povești – nu știu dacă-și are locul neapărat în lista asta, dar pentru mine a-nsemnat ceva, pentru că (la 8 ani) a fost prima carte pe care am citit-o integral în viața asta
1. Lewis Caroll – Alice în Țara Minunilor (prima carte pe care am împrumutat-o de la bibliotecă, parcă prin clasa a II-a)
2. Calistrat Hogaș – Pe drumuri de munte (lectură de vară, prin clasa a IV-a, cu o amintire vie, din balcon, spre asfințit, citind și uitându-mă exact la munții care l-au inspirat pe autor)
3. George Călinescu – Enigma Otiliei (de aici mi-a rămas mie-n cap că femeile, într-o anumită formă, trăiesc doar până la 25 de ani :))
4. Emil Cioran – Pe culmile disperării (da, liceul e o perioadă complicată, iar ideile de genul ”simplul fapt că exist dovedește că lumea asta n-are niciun sens” se potriveau de minune cu tumultul interior al acelor vremuri)
5. George Orwell – 1984 (o lectură lungă și intensă, pentru că n-ai cum să nu te oprești des din citit ca să-ți pui fel de fel de întrebări)
6. Aldous Huxley – Minunata lume nouă (da, 1984 îmi trezise apetitul pentru distopii :D)
7. Bob Garfield – Publicitatea după Garfield (pentru că, deși nu mi-am dat seama la vremea lecturii, o bucată sănătoasă din actuala mea activitate profesională există astăzi grație influenței sale)
8. Dan Hill – Emotionomics (cartea care m-a convins iremediabil că orice decizie pe care o luăm e, întâi de toate, emoțională)
9. Nicholas Carr – Superficialii (m-a surprins cât de rapid și profund ne-a schimbat Internetul!)
10. James Gleick – Informația (o lectură complexă și complicată, dar e volumul din care am rămas cu cea mai mare cantitate de informație nouă față de orice altceva am mai citit)*Pentru că trebuia să mă opresc la un titlu anume, Stephen King și Colin Forbes n-au putut să intre în listă, dar am citit sute de pagini scrise de ei și încă n-am găsit vreo scriere care să nu-mi placă.
PS: O formă simpatică de mișto la adresa acestei acțiuni găsiți aici. E un top al cărților ”pe care le-ai început, dar nu le-ai terminat niciodată”.
PPS: Și discuția pe care a inițiat-o Arhi poate fi interesantă. Eu nu sunt neapărat de acord și cred că, oricâți ani ai avea, se poate întâmpla ca un ceva exterior (de ce nu și o lectură?) să atingă exact ce trebuie, la momentul potrivit, și să schimbe cursul lucrurilor. În plus, provocarea asta nu limita lista la cărțile citite recent. De fapt, dacă mă uit bine la lista mea, aproape jumătate sunt lecturi din adolescență. În rest, lecturile recente parcă se filtrează mai mult după criteriul ”interese profesionale”, iar beletristica își face loc mai greu.
Lasa un comentariu