Pe R se defineste legea de compozitie:
cu a din R fixat.
Determinati a astfel incat [0,1] sa fie partea stabila a lui R in raport cu ,,„.
Calculati:
ppuser (0)
Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Din , deci această condiție este necesară pentru ca intervalul [0; 1]
să fie parte stabilă a lui R. Să arătăm că este și condiție suficientă.
este o funcție polinomială de grad cel mult 1 în raport cu a, adică o funcție ale cărei valori extreme sunt
. Dacă în condițiile în care x și y sunt din [0; 1], ambele valori extreme ale funcției sunt în [0; 1], atunci toate valorile acestei funcții sunt din același interval, și asta trebuia demonstrat ca [0; 1] să fie parte stabilă.
Ori inegalitățile sunt evident adevărate pentru orice pereche de numere din [0; 1].
A doua cerință pare mai ciudată dat fiind că legea de compoziție dată nu este asociativă (decât pentru a=0).
Voi folosi notațiile
Asta pentru că în condițiile unei legi neasociative, nu poate să însemne decât
, iar funcția f mai are și proprietatea f(f(t))=t pentru orice t real.
Relația de definiție a legii de compoziție se mai poate structura așa:
.
.
Când am studiat asociativitatea am ajuns la concluzia ca:
De aici ati ajuns la concluzia că a=0? Eu am tras concluzia(cel mai probabil absurdă) ca pt x=y legaea e asociativă.
Atenție, legea este asociativă dacă egalitatea ce definește asociativitatea are loc fără nicio restricție asupra variabilelor x, y, z. Faptul că pentru a nenul e nevoie de x=z arată exact faptul că legea e neasociativă.
În cazul nostru, al puterilor unui același element, comutativitatea maschează neasociativitatea:
are totuși loc datorită comutativității, nu a asociativității.