O compunere cu titlu clopotei de craciun
AniDeȘcoală.ro
Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Clopoței de Crăciun
Iarna a sosit! Nu e greu să-ți dai seama de acest lucru, căci, după cum puteți vedea și voi, afară este frig, iar potecile cele vechi și șerpuite nu se mai zăresc din cauza albei și strălucitoarei zăpezi, ce se pare că a dominat tot ce putem vedea cu ochii.
Stăteam în casa în seara dinaintea Ajunului Crăciunului, lângă micuțul și căldurosul nostru șemineu, alături de mama și sora mea mai mică. Mama începea să ne povestească o legendă, veche dar încă foarte iubită de copii. Legenda lui Moș Crăciun. Se așează cu spatele către șemineu și, cu glasul ei dulce și blând începe să povestească:
– Clopoțeii de Crăciun sunt cei care vestesc sosirea lui Moșului, dragii mei. Ei bine, totul a început acum mult mult timp, pe când nici măcar nu exista acest sat. Cum așa? Ei bine, se tot povestește din moși strămoși că, odată, un om bătrân, cu o barbă lungă și albă ca zăpada de afară a rămas fără singur pe lume. Întristat de acest lucru, s-a retras în Polul Nord, într-o căsuță micuță și stricată de timp. Nu se știa nimic de acest om, decât că, în seara de Crăciun pleca din casă cu un sac mare și greu ținându-l pe spinare, în timp ce se îndrepta spre sania lui de care era legați 8 reni. Nimeni nu știa unde mergea, însă mulți mărturiseau că îl vedeau cum își lua zborul. Cel mai uimitor lucru era că, de fiecare dată când pleca nu uita să-și ia cu el niște clopoței ce răsunau mult și îi auzeai aproape de peste tot. Se spune că Moș Crăciun apare în fiecare seară de Crăciun și lasă cadouri copiilor cuminți.
Eu cu sora mea ne uitam uimiți la mama, așteptând să termine de povestit, însă, dintr-o dată se aude ușa ce părea ca a fost trântită. Mă uit spre brad și vad cadourile care mai de care, dar, într-un colț, stătea rătăcit un clopoțel.
– Mami, Moș Crăciun și-a pierdut clopoțelul. Cum o să-l mai audă lumea? Spuneam eu, puțin cam trist.
– Moș Crăciun nu are nevoie de clopoței ca lumea să-l audă. Are nevoie doar ca noi să credem în el, spune mama, după care se așează pe parchetul cel rece, începând să-și deschidă cadoul.