Despre abordarea fenomenului religios în invăţământ

Într-un stat laic modern există o separare clară între sfera publică şi sfera privată. Această separare implică la rândul ei existenţa unei sepaări între noţiunea de cetăţenie (care ţine de sfera publică) pe de-o parte şi noţiunile de etnie şi de aprtenenţă confesională/atitudinea faţă de fenomenul religios (care ţin de sfera privată) pe de altă parte. Punctul de vedere laic recunoşte faptul că cineva are aceeaşi valoare spirituală indiferent dacă este adept al religiei X, adept al religiei Y, agnostic sau ateu. Menţionez că din punct de vedere laic termenul de „spiritual” este definit într-un sens larg care include, printre altele , raţionalul, filosoficul,ideaticul în opoziţie cu viziunea îngustă conform căreia „spiritual=religios”. În consecinţă, într-o societate modernă, laică şi civilizată atitudinea cuiva faţă de fenomenul religios (fie aceasta teistă sau non-teistă) nu este o chestiune ce ţine de educaţie ci o chestiune ce ţine de opţiune. De aceea într-o astfel de societate şcoala nu trebuie să favorizeze prin intermediul programelor nici menţinerea aderenţei elevului la religia X, nici convertirea elevului de la religia X la religia Y şi nici invers, nici convertirea elvului din ateu în credincios şi nici invers. Pe de altă parte într-o astfel de societate punctele de vedere al religie X (indiferent dacă această religie este majoritară sau minoritară) trebuie prezntate prin intermediul şcolii ca nişte puncte de vedere, nu ca nişte adevăruri absolute. Având în vedere cele de mai sus ar trebui ca fenomenul religios să fie abordat la liber cu opinii pro şi contra şi din diverse unghiuri (politologic, filosofic, sociologic etc) nu din punct de vedere (quasi)exclusiv confesional aşa cum din nefericire se întâmplă în învăţământul preuniversitar românesc. De asemenea fiecare elev trebuie să beneficieze de o abordare liberă şi echidistantă a diverselor atitudini faţă de fenomenul religios (din perspectiva religiei X, a religiei Y, din perspectivă ateistă etc) indiferent de atitudinea faţă de fenomenul religios ( adept al religiei X, adept al religiei Y, ateu )pe care o are elevul respectiv la un moment dat iar opiniile şi argumentele în favoarea unei atitudini sau ale alteia faţă de fenomenul religios să poată fi auzite de către elevi din gura digverşilor adepţi ai diverselor atitudini. În aceasta constă adevărata abordare la liber a fenomenului religios. „Diversitatea” dată de mai multe variante de abordări(quasi)monolitice în funcţie de atitudinea faţă de fenomenul religios pe care o are fie care elev la un moment dat este o falsă diversitate nereprezntând altceva decât existenţa mai multor variante monolitice de abordare. Faptul că fiecare elev beneficiază de o abordare la liber a fenomenului religios favorizează gândirea critică liberă şi analitică precum şi preferinţa elevului pentru argumentele raţional critice în detrimentul „argumentelor” de factură dogmatică de tipul „argumentul majorităţii” şi/sau „argumentul autorităţii” Abordarea monolitică a fenomenului religios în funcţie de orientarea pe care o are elevul al un moment dat favorizează dimpotrivă îndoctrinarea şi primirea de-a gata a ideilor. Având în vedere cele de mai sus consider că nu ar trebui să se dezbată despre „predarea religiei în şcoală” ci despre „abordarea fenomenului religios în şcoală”. Este o diferenţă aparent doar de nuanţă dar care schimbă perspectiva în mod esenţial. Din nefericire, în România fenomenul religios nu este abordat la liber iar „diversificarea” constă nu în posibilitatea fiecărui elev de a beneficia de o abordare la liber şi variată a fenomenului religios ci doar în posibilitatea de a alege abordarea monolitică a fenomenului religios sau de a nu a alege niciuna. De ce oare posibilitatea de alegere a unei abordări la liber a fenomenului religios ( din punct de vedere sociologic, politologic, filosofic) nu există pentru cei mai mulţi elevi ? Cum este posibil ca pe parcursul a doisprezece ani cei mai mulţi elevi să nu facă niciun an de politologie, niciun an de sociologie, niciun an de drept, doar un an de filosofie-domenii unde se discută la liber despre diverse idei-în schimb să aibă parte de religie predată în mod (quasi)monolitic din punct de vedere (quasi)exclusiv confesional timp de doisprezce ani ? Pe de altă parte, într-o societate deschisă şi civilizată, niciun curent , fie acesta politic, religios (nimic special), filosofic sau de altă natură nu deţine monopolul asupra moralei. Într-o societate deschisă şi civilizată morala este o rezultantă a diverselor curente politice, filosofice, religioase sau de altă natură. De asemenea, într-o astfel de societate morala este perfectibilă iar criteriile care fac ca norme noi să intre sau nu în vigoare sunt de natură empirică nefiind legate de corectitudinea din punct de vedere teologic în raport cu religia X sau cu religia Y. Având în vedere cele de mai sus, propun înlocuirea predării religiei în mod confesional cu predarea unei materii numită „etică”. Propun ca partiţionarea programei pentru această materie să fie realizată pe capitole în baza principalelor probleme de natură etică/morală ale omenirii iar în cadrul fiecărui capitol punctul de vedere creştin să fie preznt ca un punct de vedere (alături de punctele de vedere ale altor curente politce, religioase-nimic special-, filosofice sau de altă natură) nu ca un adevăr absolut.