Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Încăpăţânarea furnicuţei Mia

Încăpăţânarea furnicuţei Mia
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Toamna şi-a făcut apariţia şi vieţuitoarele se pregăteau pentru iarnă. Cât a fost vara de lungă furnicile au adunat în muşuroiul lor hrană pentru anotimpul rece. Nici acum nu vroiau să se oprească, aşa că mama-furnică şi-a chemat familia pentru a-i trasa sarcinile.
– Astăzi este o zi minunată, în care putem merge să mai adunăm câteva grăunţe de grâu.

Toată lumea era de acord şi se pregătea de muncă. Doar o voce răsună:
– Eu nu vreau să merg, spune furnicuţa Mia.
– Toţi muncim pentru a avea ce mânca la iarnă, îi răspunse mama furnică.
– Eu nu vreau să merg nicăieri, nu vreau să muncesc.
– Atunci poţi rămâne acasă şi ne vei aştepta cu mâncarea făcută pe când ne vom întoarce, zise mama.
– Nu vreau să fac asta, refuză Mia din nou.
– Bine , rămâi acasă şi vei avea grijă de provizii, se lăsă convinsă mama a treia oară.
– Nu vreau, zise Mia , şi plecă întorcându-le spatele.

Mia se tot îndepărta de casă şi la un moment dat se întoarse şi se uită în jur. Atunci îşi dădu seama că s-a rătăcit. S-a speriat foarte tare şi a început să întrebe în stânga şi în dreapta.
– Veveriţă, te tog, ajută-mă, m-am rătăcit. Spune-mi cum ajung la muşuroi.
– Nu vreau, zise veveriţa şi îşi văzu de drumul ei.

Mia era cât pe ce să se întâlnească cu un furnicar. A reuşit să se ferească de el în ultimul moment, scăpând ca prin urechile acului. Merse mai departe şi era tare îngândurată şi speriată. Nu mai ştia ce să facă şi începu să plângă. Se întâlni cu un ţânţar şi îi ceru să o ajute, deoarece el vede mai bine de la înălţime.
– Nu vreau, zise ţânţarul şi îşi văzu mai departe de drumulsău.

Mia era atât de speriată încât încremenise, simţea că nu mai poate face nimic şi nu e nimeni care să o ajute. În acel moment auzi un glas cunoscut care îi striga numele. Când se întoarse o zări pe mama sa.
– Mamă, mamă, cât mă bucur să te văd! rosti Mia în timp ce alerga spre mama sa.
– Mi-a fost teamă că nu te voi mai găsi. Hai să mergem acasă, îi spuse mama.
– Desigur mamă, abia aştept să ajung acasă şi să te ajut dacă ai nevoie.

În acea zi Mia a trecut prin momente grele în care a putut conştientiza ce rău este să te loveşti de încăpăţânarea altora. Şi de atunci nu a mai folosit niciodată expresia ”nu vreau”.

Articole interesante

Lasa un comentariu