Mama Iarna-i supărată…
Fulguleţ… e pedepsit!
De culoare, dintr-o dată,
Tubul alb i l-a golit.
Cum aşa? Dar cum altfel?
Uite, colo, pe tufiş,
A pus alb… şi alb. La fel,
Numai alb, pe-acoperiş.
A stors tubul de culoare
Pe oriunde a crezut
C-ar fi bine, după care,
Iar cu alb, de la-nceput…
Alb şi gardul, alb şi drumul,
Alb şi geamul cu flori grele,
Alb şi hornul, chiar şi fumul
Învelind, tot albe, stele…
– Fulguleţ, vino la mama,
Pedepsit ai fost destul!
Cu ochi plânşi şi mic cât scama,
Acum e, de alb, sătul!
E prea smecher e bun