Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Rugăciune de Octavian Goga (comentariu)

Rugăciune de Octavian Goga (comentariu)
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Cu această poezie se deschide primul volum publicat de Goga în 1905, având o semnificaţie de ordin programatic, încât ea exprimă crezul literar al poetului.

Ca exponent, ca „glas de trâmbiţă” al celor mulţi şi umiliţi, poetul aspiră să descifreze tainele firii, să pătrundă misterele unor sentimente şi atitudini umane cum ar fi ura şi iubirea, astfel încât să poată deveni sprijinul de nădejde al celor oropsiţi:

„În veci spre cei rămaşi în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.”

Limbajul artistic se defineşte, nu numai prin  compunerea metaforică, ci şi prin lexicul de substanţă biblică, prin natura inedită a invocaţiei:

„Dezleagă minţii mele taina/ Şi legea farmecelor firii,/  Sădeşte-n baţul meu de-a pururi/ Tăria urii şi-a iubirii./ Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina/ Şi zvonul firii-ndrăgostite./ Dă-i raza soarelui de vară/ Ploapei mele ostenite.”

În concepţia lui Octavian Goga poezia trebuie să fie ca un torent care se năpusteşte peste zăgazuri. În glasul şi în zbuciumul ei să ascultăm şi să auzim „cântarea pătimirii noatre”.

Romantismul poeziei lui Goga apare cu pregnanţă chiar şi în Rugăciune, cu tot substratul ei pragmatic. Poetul tinde cu înflăcărare spre absolut, năzuind să cuăprindă şi să exprime, în versurile sale, aspiraţiile şi durerile întregii lumi:

Citește și:   Romanul unei familii handicapate de Hortensia Papadat Bengescu (rezumat si comentariu)

„Alungă patimile mele/ Pe veci strigarea lor o frânge,/ Şi de durerea altor inimi/ Învaţă-mă pe mine a plânge./ Nu rostul meu, de-a pururui pradă/ Ursitei maştere şi rele,/ Ci jalea unei lumi, părinte,/ Să plângă-n lacrimile mele.”

Articole interesante

Lasa un comentariu