După celebra apreciere a lui G. Călinescu, în această operă autorul „bate câmpii cu graţie” iar „farmecul său stă în scandalul de a surprinde pe un om atât de serios, schiţând cancanul pe scara rulantă a bibliotecii lui înţesată cu autori greci.”
Falsul tratat de vânătoare se impune mai întâi prin frumuseţea descrierii câmpiei Bărăganului, comparată cu astralul fenomen Fata morgana: „…am văzut cârdurile de dropii, cutrierând cu pas măsurat şi cu capul aţintit la pază, acele şesuri fără margini, prin care aerul, resfirat în unde diafane sub arşiţa soarelui de vară, oglindeşte ierburile şi bălăriile din depărtare şi le preface, dinaintea vederii fermecate, în cetăţi cu mii de minarete, în palate cu mii de încântări.”
În această operă există, după opinia lui N.Iorga, adevărate dizertaţii despre unele păsări rare (Grive, Sturz, Cocoşar).
Cele trei capodopere ale artei vânătoreşti: Diana cuciuta, sculptură antică; Diana lui Poitiers-opera lui Jean Goujon şi gravura lui Durer înfăţişând „legendara vânătoare a sfântului Hubert, patron al vânătorilor creştini din Occident”, sunt prezentate sub raportul valorii lor estetice. Diana cu ciuta, de exemplu, este apreciată pentru puritatea sufletească degajată, pentru enigmaticul ce învăluie totul, pentru dinamismul, simplitatea şi graţia sa.
Cu sensibilitatea artistului şi cu informaţia savantului, sunt prezentate cele patru medalioane ale Arcului de Triumf cu imagini cinegetice, predominate de vestitul împărat roman, Ulpiu Traian.Aici, vigoarea a luat locul graţiei, demnitatea pe cea a frumuseţii şi exactitatea pe cea a imaginii ideale.
În acest tur de forţă, autorul descoperă prilejul să admire „acea limbă spornică, vânjoasă şi limpede a ţăranilor noştri”, în timp ce un tânăr bisocean îi povesteşte basmul, „Feciorul de împărat cel cu noroc la vânat”, tristă poveste de dragoste a Feciorului de împărat pentru Fata din piatră, cu „ochi de mură albastră şi amară”, cu inima „sloi de ghiaţă-n miez de vară.”
Limbajul artistic nuanţat, încărcat de metafore, comparaţii, epitete, adesea cel ornat sau oximoron: „ochi de mură albastă şi amară” sau „inima sloi de ghiaţă-n miez de vară” etc., fac lectura deosebit de atractivă.
Lucrarea se impune sub toate aspectele, dezvăluind un spirit elevat, capabil să reflecte, într-o manieră modernă, o pagină densă din istoria şi civilizaşia omenirii. Pseudo-kinegeticos este „o adevărată broderie în piatră” după cum a numit-o Eminescu.
Lasa un comentariu