Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

O scrisoare de la Muselim-Selo de George Cosbuc (comentariu)

O scrisoare de la Muselim-Selo de George Cosbuc (comentariu)
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Versurile pot fi citite aici.

Poezia se constituie ca un înalt omagiu adus ostaşului român – erou al Războiului de Independenţă din 1877.

Procedeul poetic uimeşte prin simplitate: o scrisoare a soldatului Ion – nume simbolic, adresată mamei sale. În această misivă ni se înfăţişează sintetic ravagiile războiului, proporţiile jertfei de sânge plătite de popor:

„Apoi să ştii c-a fost război/ Şi moarte-aici, nu şagă;/ Cădeau pe dealuri dintre noi;/ Ca frunza, mamă dragă./ Şi-acolo-n deal, cum fulgera,/ Un plumb simţii că vine/ Şi n-avu loc, cât larg era,/ Decât în piept la mine”.

Deşi a fost rănit de moarte, gândurile soldatului, sublime prin puritatea sentimentelor care le poartă, se îndreaptă cu duioşie către cei dragi, alternând însă cu sentimentul de mândrie că a participat efectiv la înfrângerea definitivă a duşmanului:

„Şi i-am făcut, măicuţă, vânt,/ L-am scos de tot din ţară,/ Măcar stătea pe sub pământ/ Şi nu ieşea pe-afară”.

Dorinţa vie de a-şi relua îndeletnicirile, atât de îndrăgite, sugerează optimismul şi dragostea de viaţă caracteristice omului din popor chiar şi în împrejurările cele mai vitrege:

„Să-mi văd, o, dare-ar Sfântul,/ Cum cade iarba-n calea mea/ Şi-mi bate-n plete vântul!”

Citește și:   Noaptea de decemvrie de Alexandru Macedonski (rezumat si comentariu)

Cititorul situat, de-a lungul receptării scrisorii, pe aceeaşi undă de aspiraţii cu soldatul rănit, este şocat de răsturnarea imprevizibilă din final, care vine după anunţul fremătător de dragoste şi speranţă:

„Dar uite, nu e nu ştiu cât/ O lună chinuită/ Şi-o să te strâng de după gât,/ Măicuţa mea iubită…”

Deznodământul, prin această răsturnare de planuri, capătă dimensiuni inconfundabile:

„Aşa mi-a spus Ion să-ţi scriu,/ Iubească-ţi-l pământul/ Şi-am tot lăsat până-a fost viu,/ Şi-mi ţin acum cuvântul./ Să te mângâie Dumnezeu,/ C-aşa e la bătaie -/ Şi-am scris această carte eu,/ Căprarul Nicolae”.

Limbajul poetic, procedeele stilistice sunt în sincronie deplină cu simplitatea întregului demers poetic. Comparaţiile, de exemplu, surprind prin acurateţea şi plasticitatea lor:

„Cădeau pe dealuri, dintre noi,/ Ca frunza, mamă dragă”.

Momentul tragic: rănirea mortală a soldatului este punctat printr-o comparaţie cu sens cantitativ-spaţial:

„Şi-acolo-n deal, cum fulgera,/ Un plumb simţii că vine/ Şi n-avu loc, cât larg era,/ Decât în piept la mine”.

Glorificând spiritul de jertfă al acelora care au zidit independenţa, poezia se înscrie în cartea de aur a literaturii noastre de evocare a trecutului vitejesc de luptă pentru independenţă.

Citește și:   Balada Toma Alimoş de Vasile Alecsandri (rezumat si comentariu)

Articole interesante

Lasa un comentariu