Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Nehotârâre de Tudor Arghezi (comentariu)

Nehotârâre de Tudor Arghezi (comentariu)
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Face parte din volumul „Cuvinte potrivite” şi se caracterizează prin marile întrebări ridicate asupra unviersului şi destinului fiinţei umane. Ideea filozofică pe care se axează a fi sau a nu fi, depăşită de orgoliul caracteristic fiinţelor cutezătoare, de a descifra tainele şi enigmele firii ca şi în Psalmi, se stinge aspiraţia, dorinţa poetului de a cuceri necunoscutul, în timp ce-l bântuie nesiguranţa, îndoiala: „Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieţii mele,/ Drept mulţumire şti-voi că cerurile reci/ Vor strecura prin găuri lumina unei stele.”

În cele din urmă poetul renunţă la cunoaşterea raţională, adoptând-o pe cea simpateică de trăire nemijlocită cu tainele universului.

Limbajul se distinge datorită forţei expresive pe care o capătă cuvintele prin asociere: „Să bat noroiul vremii”; „îmi umileşte cârja şi-mi încovoaie crinii”; în timp ce verbul materializează ideea: „Şi inima urmează s-atârne ca un lacăt” „deschide-mi-te suflet, prin şapte ochi de flaut.”

Arghezi se apropie de concepţia filozofică a lui Blaise Pascal din aforismul „Omul nu-i decât o trestie, cel mai slab din natură, dar este o trestie gânditoare”, aşa cum o dovedesc întrebările retorice din final: „De ce nu pot să nu ştium de ce nu pot să n-aud/ În ce stă rostul zilei şi preţul de-a ţi-o trece? Deschide-mi-te, suflet, prin şapte ochi de flaut./ Şi cântecul, şi viaţa şi moartea să le-nece”.

Citește și:   Vară de Lucian Blaga (comentariu)

În lirica argheziană transpare factura spirituală a poporului. Poezia sa se impune, atât datortă limbajului inedit, cât şi cutezanţei meditative. În ordinea tematică de idei şi motive, Arghezi se înscrie ascendant în tradiţia poeziei noastre, fiind totodată pe măsura saltului calitativ realizat, o expresie modernă a geniului nostru naţional.

Prin universal ei atât de bogat şi de diversificat, prin valorile ei etice şi estetice, poezia argheziană a pătruns şi în tezaurul literaturii universale.

Articole interesante

Lasa un comentariu