Perioada paşoptistă este delimitată convenţional între anii 1830-1860. În acest interval de timp, exponenţii de frunte ai generaţiei, spirite luminate, oameni de cultură s-au aflat şi în primele rânduri în lupta politică pentru înnoirea structurilor sociale.
O trăsătură specifică, particulară, a mişcării revoluţionare din ţara noastră, alături de lupta împotriva despotismului feudal, o constituie idealul unirii. Acesta stă la baza întrgului edificiu de idei politice şi culturale. Se pune, de asemenea, un accent deosebit pe dezvoltarea unei literaturi în spirit şi specific naţional, pe cultivarea tuturor valorilor moştenite şi cele ale culturii universale. Se poate afirma că, odată cu realizările generaţiei paşoptiste, s-au pus bazele renaşterii noastre culturale. Scriitorii din această pleiadă au dat viaţă programului naţional, lansat, în 1840, deM.Kogălniceanu, în revista „Dacia literară”.
Operele literare ivite acum se înscriu în specificul nostru naţional, oglindesc realităţile ţării, fiind inspirate din trecutul istoric de luptă eroică pentru neatârnare, din frumuseţile patriei, din folclor, aşa cum cerea tuturor scriitorilor ţării programul amintit.
Literatura momentului 1848 a realizat un salt calitativ pe plan naţional, trasând primele linii de contact pe traiectoria sincronizării sale cu literatura europeană.
Lasa un comentariu