Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Floare albastră de Mihai Eminescu (comentariu)

Floare albastră de Mihai Eminescu (comentariu)
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Dintre poeziile închinate iubirii şi naturii, Floare albastă se deosebeşte de celelalte, într-o anumită măsură, dat fiind exprimarea sentimentului erotic prin intermediul simbolismului fonetic.

În viziune romantică, dar pe spaţii terestre este invocată fiinţa iubită:

„-Hai în codru cu verdeaţă,/ Und-izvoare plâng în vale,/ Stânca stă să se prăvale/ În prăpastia măreaţă.
Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Şi sub bolta cea srnină/ Vom şedea în foi de mure.
Şi mi-i spune-atunci poveşti/ Şi minciuni cu-a ta guriţă,/ Eu pe-un fir de romaniţă/ Voi cerca de mă iubeşti.”

În antiteză cu speranţa luminoasă de a se afla cu fiinţa iubită în lumea fascinantă a codrului, se exprimă regretul după iubirea ideală pierdută:

„Şi te-ai dus dulce minune./ Ş-a murit iubirea noastră-/ Floare albastră! Floare albastră!/ Totuşi este trist în lume!”

Folosind mijloace stilistice diferite ca verbele la timpul viitor: vom şedea; vei cerca; ne-om da sărutări; se sugereză, de fapt, incertitudinea iubirii, speranţa într-o posibilă împlinire viitoare-element caracteristic eroticii eminesciene.

Prin schimbarea valorii stilistice şi gramaticale a unor cuvinte, poetul realizează efecte fonetice şi imagistice deosebit de sugestive.

Citește și:   Originea şi dezvoltarea limbii române

În acest sens, cuvântul dulce în ipostaza de epitet: „dulce floare”; „dulce minune” sau în aceea de determinant într-o comparaţie:dulci ca florile ascunse, creează o imagine inedită, reverberând puritatea şi gingăşia fiinţei iubite.

Se remarcă, de asemenea, valoarea de superlativ absolut a adverbului totuşi din versul: „Totuşi este trist în lume!”

Cugetarea filozofică, decepţia ce izvorăşte din această afirmaţie capătă o semnificaţie axiomatică: viaţa fără iubire înseamnă tristeţe.

Se poate observa, în urma parcurgerii succinte a acestor poezii, că natura şiiubirea constituie o temă indestructibilă în lirica şi o particularitate a concepţiei erotice a poetului.

Articole interesante

Lasa un comentariu