Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga (comentariu)

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga (comentariu)
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Lucian Blaga

  • Poet, dramaturg, filozof şi eseist.
  • Volume: Poemele luminii (1919); Paşii profetului (1921); În marea trecere (1924); Laudă somnului (1929); La cumpăna apelor (1933); La curţile dorului (1938); Nebănuitele trepte (1943);
  • Dintre piesele de teatru menţionăm: Zamolxe (1921); Meşterul Manole (1927); Avram Iancu (1934); Anton Pann (1945).
  • Studii de filozofie şi eseuri: Trilogia cunoaşterii; Trilogia culturii; Trilogia valorilor.

Poezia „EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII” deschide primul său volum de poezii şi exprimă, ca şi la alţi mari poeţi, crezul său literar, constituindu-se într-o adevărată artă poetică.

Sub influenţa propriului său sistem filozofic, Blaga consideră că poezia este un mijloc de cunoaştere specific, pe care el îl valorifică în mod diferenţiat, în raport cu alţii, în scopul  de a potenţa misterele vieţii, tainele lumii:

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ şi nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/ în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze ori morminte./ Lumina altora/ sugrumă vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric,/ dar eu,/ eu cu lumina mea sporesc a lumii taină./ Şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna/ nu micşorează,/ ci tremurătoare/ măreşte şi mai tare taina nopţii/ aşa îmbogăţesc şi eu/ întunecata zare/ cu largi fiori de sfând mister/ şi tot ce-i ne-nţeles/ se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari/ sub ochii mei/ căci eu iubesc/ şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

Citește și:   Dorinţa de Mihai Eminescu (comentariu)

În concepţia poetului, ideile corespund cu cele ale filozofului din „Cunoaşterea luciferică” (1933) şi cu acelea din „Trilogia culturii”, unde Blaga se referă la dualitatea cunoaşterii. În această viziune numai cunoaşterea poetică (luciferică) poate asigura potenţarea misterului, în contrast cu cea logică (paradisiacă), suspectată de distrugerea lui prin luciditate excesivă.

Diferenţa dintre cele două forme de investigare a realităţii estesesizată, în poezie, prin antiteza dintre termeni. Aceştia îl pun pe poet în opoziţie cu toţi ceilalţi: Eu nu strivesc… Lumina altora sugrumă…”

Aşa deci crezul poetic, pe care-l propagă Blaga, este acela că nu cunoaşterea raţională poate produce revelaţia, ci aceea luciferică, prin imagini metaforice, care poate da naştere emoţiei şi sentimentelor.

Articole interesante

Lasa un comentariu