Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
[via Idei]
Când am primit mail-ul ăsta, primul impuls a fost să-mi încep răspunsul cu „deşi încă nu e intrat oficial în limba română…”. Norocul meu a fost că am verificat. Altfel, mă făceam de râs. Training apare deja în DOOM, iar forma corectă de plural este traininguri.
Nu mă aşteptam să-l găsesc şi nici nu ştiu dacă e oportun sau nu împrumutul. Aş zice că parcă nu e chiar un moft, pentru că nu mă pot gândi la un termen corespondent care să fie pur românesc. Trainingul nu e nici antrenament, nici seminar, nici altceva.
Gela Adela, îţi mulţumim pentru sugestie! 🙂
A nu se uita: nu e nici trening (treninguri). 🙂
De fapt, majoritatea trainingurilor nici nu se fac în trening 😀
Ar putea fi „instruire” ca si corespondent
foarte simplu: FORMARE
Detest să mă încurc la cuvintele astea în romgleză, nu mai știu la care să scriu cu cratimă și la care nu. Corectați-mă la următoarele cuvinte, că m-a zăpăcit rău de tot romgleza asta: weekend-uri/weekenduri, click-uri/clickuri, mai nou pe internet unii zic like-uri … sau likeuri, nici nu mai știu cum e corect! Sunt și alte cuvinte, dar nu mi le aduc aminte acum. Mă încurcă teribil pluralul de la cuvintele astea din romgleză :(((( Faceți, vă rog, o listă cu acele cuvinte ”româno-englezo-complication” ( inventez așa, de-al naibii) în două categorii, pentru plural: la care cuvinte se pune cratima aia și la care nu. Please, please, please! Nu mai vreau să mă încurc în halul ăsta 🙁
„Traininguri”, nu „treininguri”? Si se citeste „romaneste”, ca in scrierea noastra (fonetica) a – spre ex – „trainic”?
Meredith, nu mai stiu exact DE UNDE am aflat eu (relativ recent) asta (probabil tot de pe acest blog, dar de undeva de la comentarii, din comentariul altui cititor – si-mi pare corect), dar principiul general pare sa fie ca la adaugarea sufixelor NU SE FOLOSESTE cratima daca ultima litera SCRISA a cuvantului imprumutat este aceeasi cu ultima litera PRONUNTATA a formei romanesti in care a fost „adoptat” cuvantul (de ex „maus” – „mausuri” – „mausului”), dar ca SE FOLOSESTE cratima daca ultima litera PRONUNTATA „in romaneste” este alta decat ultima litera SCRISA a cuvantului (spre ex „like” – „like-uri” – „like-ului”).
Mie personal mi-a ramas nedumerirea legata de cazurile in care litera finala scrisa este „k” sau „y”: se accepta ca echivalenta pronuntarea romaneasca ca pt „c”, respectiv „i”? Cum „fac” genitivul „monk” si „spray”, „monkului” SAU „monk-ului”? „Spray-ului” SAU „sprayului”?
Ziua buna!
Stiu ceva ce ar putea sa aduca un plus de cunoastere, si anume:
Toate substantivele (cu tenta neologica), sau chiar neologismele care vor a avea forma de plural in scris se scriu fara nici o problema in absenta cratimei.
Exceptie fac doar acele cuvinte care se termina intr-o litera care nu apartine neaparat de alfabetul roman. Exemplu:
se scriu asa: track-uri, spray-uri, etc.
dar se scriu asa: siteuri, mausuri, etc.
😀 Sper ca s-a facut ceva lumina.
la ce mama zmeului nu folosim variantele romanesti? de ce siteuri si nu saituri?(ca sa le confundam cu situri ???) … si ce are trainingul cu treningul? spune-i lui badea gheorghe de training, ca tot la imbracamintea de sport se gandeste! de ce e neaparat nevoie sa ne maimutarim in romgleza cand avem si noi variantele noastre? (am mai spus mai devreme: training=formare)… mde, asa parem mai culti (ca sa nu zic mai cool)… si asa ne ploconim tot mai mult in fata strainilor… de ce, nemtii si francezii si spaniolii nu zic COLGHEIT si zic fonetic COLGATE? pentru ca isi respecta limba!… nu ca unii dintre noi (din ce in ce mai multi) din pacate! …
vio. , variantele româneşti nu vin întotdeauna în minte ca şi primă opţiune. Decât să fac o pauză impardonabilă, personal prefer să folosesc un neologism. Cu toate acestea, militez pentru folosirea cuvintelor româneşti pe cât posibil.
Respectul pentru limba nativă şi cultura generală (dacă i se poate spune cultură generală) nu sunt acelaşi lucru, din punctul meu de vedere. E un lucru să nu-ţi poceşti limba, şi altul e să ştii să pronunţi corect termeni convenţionali din varii domenii.
Tu pronunti fonetic Cambridge?
Nu confunda numele unei localitati cu o oarecare pasta de dinti!
Pasta de dinti si localitatea sunt doua cuvinte care nu apartin de limba romana, si totusi localitatea se pronunta dupa conventie. Pasta de dinti de ce nu ar fi tot asa?
Si atunci de ce in tarile in care limba lor e mai pretuita nu se pronunta asa? Noi de ce sa facem exceptie?
Pai noi suntem romani. Cine e ca noi? 😛
Red Sonja: „Tu pronunti fonetic Cambridge?”
Pe vremea cand invatasem eu regulile de pronuntie am fost invatat ca intr-o anumita limba (in cazul nostru – in romana) un nume propriu strain (spre ex „Don Juan”) – si prin extensie si alte cuvinte scrise in vreo oarecare limba straina – este corect sa fie pronuntat in una din doua variante: fie pronuntie fonetica, asa cum citeste numele / cuvantul respectiv un roman care nu cunoaste acea limba straina (in cazul exemplului dat – „Don Juan”, pronuntat ca „jurat”), fie asa cum pronunta respectivul nume / cuvant un vorbitor nativ al acelei limbi (in cazul exemplului nostru – „Don Huan”, pronuntat ca „huzur”).
O notabila exceptie de la aceasta regula o reprezinta cazul in care respectivul nume – care inseamna ceva in limba „de-acasa” – este tradus in limba straina (fie romana), un exemplu pertinent fiind „Republica Coasta de Fildes”, care la ea acasa se scie „Cote D’Ivoire”. (Atunci cand se intentioneaza pronuntarea in limba romana a numelui ei de-acasa, este corect de pronuntat fie fonetic, „Cote divoire” (cu „e”-urile finale audibile si grupul „oi” pronuntat ca un hiat, ca in „invoire”) fie „Cot divoar”, cum se citeste numele de-acasa in limba de-acasa.)
Gresit este sa pronunti un nume / cuvant strain in mod mixt – partial citindu-l fonertic si partial pronuntandu-l „ca acasa”. In acest sens, ma vad nevoit sa ma recunosc a fi un pacatos: desi (dupa cum se vede) eu STIU aceste reguli, nu ma pot dezvata (atunci cand pronunt nu in mod chibzuit, ci „la repezeala”) de a citi – in mod mixt, gresit – cuvantul compus „autoservice” drept „autoservis”, in loc sa-l citesc fie drept „Otoservis”, fie drept „Autoservice” (pronuntat ca „bice”).
Drept este că învăţământul a avut atitudini diferite cu privire la pronunţia cuvintelor în cauză. Azi totul e un şantier interminabil de teorii şi păreri, printre care se numără şi a mea.