Șubă și Zeghe

Ieri, înainte să încep să desenez bufnița-cioban, am căutat puțină inspirație vizuală pentru emblematic haină de lână a păstorilor. Numai că m-am trezit cu un lapsus și am ajuns să caut întâi cuvântul în sine. Întâi am dat peste zeghe – „haină țărănească lungă, împodobită uneori cu găitane negre, care se poartă în ținuturile muntoase; haină făcută din piele de oaie cu care se îmbracă ciobanii” – deși trăiam cu impresia că zeghe ar fi numele hainelor deținuților:

Tot DEX menționa și sinonimul șubă pentru zeghe – „haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați”. În fine, eu știam altceva și despre șubă, respectiv că ar fi genul ăla de geacă de fâș cu multă căptușeală, dar aici mă apropii de sensul extins pe care l-a căpătat șuba, respectiv de „haină groasă căptușită cu blană”.

În cele din urmă mi-am amintit singură de suman, deși acum nu mai sunt sigură că acesta ar fi cel mai potrivit cuvânt: „haină țărănească lungă (până la genunchi), făcută din pănură, dimie, postav gros etc. (bogat ornamentată cu găitane); țundră, zeghe, dulamă”. Dar s-ar putea să fie, că doar e sinonim cu zeghe 🙂