Nu ştiu voi, dar eu am mai dat peste câte un „solitar” care-şi dorea „să fie alături de … în acele momente grele”. Şi e chiar ciudat! Prin definiţie, solitarul nu prea caută să fie alături de nimeni 🙂
Solidar = legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate şi un interes comun; unit; de care răspund în egală măsură şi împreună mai multe persoane; care leagă între ei într-un raport de obligaţii mai mulţi creditori şi un debitor sau mai mulţi debitori şi un creditor; care este legat prin construcţie de altă piesă sau de alt obiect, formând împreună un tot unic;
Solitar = care se găseşte singur; izolat, singuratic; (despre locuri) pustiu, neumblat; care trăieşte sau căruia îi place să trăiască singur, departe de societate; piatră preţioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieşind în evidenţă într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici).
Paronimele astea doua sunt chiar interesante … sunt aproximativ antonime.
🙂
se insenina sau se insenineaza?
La prezent: se insenineaza
La trecut: se insenina
Ca totdeauna – „avocatul diavolului”: avand in vedere sensul de solidaritate umana (sau morala), cred ca si un solitar poate sa fie solidar (din solitudinea lui) cu „restul lumii” (spre exemplu) intru apararea speciilor pe cale de disparitie, sau pt aer mai curat, pt energie „verde” etc (sau chiar si pt ajutorarea cuiva – el ramanand totusi solitar).