Toată viața am crezut că sofisticat ar fi un atribut pozitiv și probabil că cel mai des l-am asociat cu eleganța. Însă am ajuns să caut cuvântul în DEX zilele trecute și, considerând definiția, am rămas cu impresia că nu s-ar referi neapărat la ceva dezirabil: ”căutat, artificial, complicat sau prețios”…
Home/
Scoala/
Gramatica/
Stii sa scrii ?!/Sofisticat
ba nu greșeai, asta nu-i decît o altă bubă a dexului. pe de o parte, cuvîntul ne vine din franceză, unde însemna la început ‘înșelător prin sofisme’. pe de altă parte, sensul pozitiv sugera o apropiere dubioasă de aristocrație (oamenii muncii de la orașe și sate nu puteau fi sofisticați, ei erau oameni dintr-o bucată!), fapt pentru care, ca și în cazul multor alte cuvinte nevinovate, dicționarele românești anterevoluționare i-au atribuit exclusiv sens negativ. dacă te uiți prin Marele dicționar de neologisme al lui Marcu o să vezi o mulțime de astfel de definiții strîmbe, în acord cu morala de partid (pentru că numitul caraghios n-a catadicsit nici după ’89 să le actualizeze). de ce ți-ai imagina că leneșii de la Institut ar fi mai harnici și mai simțiți?
v, ce-i drept, n-am știut niciodată cum funcționează ”bucătăria” 🙂
funcționează, pe scurt, cam așa:
la noi, documentația „oficială” e un rezultat entropic nealterat. cînd politica, poliția gîndului și incompetenții sînt lăsați de capul lor zeci de ani să se manifeste, fără nici o intervenție inteligentă în acest sistem închis, produsul final e o varză în necontenit proces de împuțire.
Pt mine o buna parte (prima) din viata mea insemnase doar echivalentul lui „alambicat” – ceva incurcat, complex, greu de urmarit / inteles / reprodus / remediat / etc.