Nu pot să mă gândesc decât la următoarele cuvinte: „Așa profesori, așa elevi”. Și se repetă la nesfârșit.
Rata lor de promovare este mai mică decăt cea a elevilor. Rezultatele stau în felul următor: 47.000de posturi scoase la concurs, 35.000 de candidați, 8000 au luat examenul cu nota 7+, 9000 au luat între 5 si 7 iar restul de 30.0000 de locuri au ramas vacante. Rata de promovare fiind de 38%. Ah, încă una, 52 de note de 1 și 26 de note de 10, jumătate.
Mă uitam la știri cum se bucura o viitoare suplinitoare că a luat 5.9. Păi, oameni buni, individa trebuie să vină la școală și să-ți învețe copilul de nota 10? Ceva nu se leagă.
Elevii dădeau vina pe profesori, profesorii pe cine o să dea vina? N-au nicio scuză. Incompetența se vede.
Și din câte înțeleg acesta este ultimul an în care se va da titularizarea la nivel național. De la anul totul se va șpăgui petrece la nivelul fiecărei școli. Da, fiecare școală va angaja profesorii pe baza examenelor gândite de ei.
Profesorii care vor dori să ocupe un post vacant în cadrul unei şcoli vor trebui să trimită un CV, să dea un test scris şi să încheie un contract direct cu şcoala, nu cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Asta e din noua lege a educației elaborată de Funeriu. ATENȚIE! Acest lucru poate fi într-adevăr bun, dacă există directori care vor să mențină rata mare de promovare la examene. Ei vor avea grijă să aleagă cei mai buni profesori. Eu așa aș face. Examene grele pentru toată lumea, iar școlile care au angajat profesori buni să fie răsplătite după rezultate (să arunce în ei cu o grămadă de bani, nu-mi pasă, atâta timp cât sunt capabili să-mi scoată mici genii).
„profesorii pe cine or să dea vina?” ?!
O să dau vina, o să dai vina, o să dea vina, o să dăm vina, o să daţi vina, o să dea vina.
La viitor nu există forma „ei/ele or să dea”. O este auxiliarul invariabil (care apare la toate persoanele) cu care se formează acest viitor aşa-zis popular. Cu „or” se formează modul prezumtiv.
„N-au nici o scuză.”?!
N-au nicio scuză.
Şi, apropo, noua lege a educaţiei NU a fost elaborată de Funeriu personal. Mie îmi sună, cel puţin, a dezinformare o astfel de formulare. Contează ce spui, dar şi cum o spui.
@Jeni
1. ai dreptate, corectăm
2. e mai degrabă un fel de a spune, deşi meritele i-ar reveni lui dacă ar fi o reformă de succes, aşa că de ce n-ar pica şi vina asupra sa?
Apreciez că ai recitit cu atenţie postarea şi ai introdus prepoziţia „de” acolo unde lipsea flagrant. Ai uitat totuşi să baţi un blanc între cifră şi prepoziţie. Graba, bat-o vina! 🙂
@jeni „Nu suntem nici academicieni, nici lingvişti şi nici profesori de română. Nu suntem nici măcar absolvenţi de Litere. Ba chiar formaţiile şi preocupările noastre profesionale se încadrează mai degrabă în segmentul real, tehnic.” 🙂 nu-mi place tonul 😀
Bine, fii liniştit, n-o să-l mai auzi. Tonul :).
Ți-aș fi recunoscător. 🙂
Revenind la subiect, notele profesorilor nu sunt foarte relevante, am avut in liceu o profesoara de geografie cu adevarat capabila pe partea teoretica, insa a esuat lamentabil prin lipsa unei structuri de predare bine organizate. Elevii s-au descurcat cum au putut cu informatii de pe internet si lectii trimise de prof’a pe e-mail in ultima luna inainte de bac., in final este vorba de interesul elevului de a invata, resursele se gasesc si in afara salilor de clasa.
Ale, eu cred că e necesar, dar nu şi suficient ca un profesor să fie bine pregătit teoretic. Peste asta, un profesor aşa cum ar trebui să fie, ar fi bine să aibă ceva har. Un profesor bun poate să îţi prezinte o materie de aşa natură încât să îţi influenţeze tot restul vieţii. Dar sunt perfect de acord că e plin acum de surse de informare, însă discernământul alegerii celor de încredere se formează tot graţie profesorilor (şi al părinţilor). Poate sună exagerat, dar eu consider că sursa marilor rele din învăţământ e percepţia dascălilor asupra propriei munci. Să stai acum la catedră e un fel de alegere de carieră de mâna a doua, preferabil temporară. Cândva cred că profesorii conştientizau că sunt responsabili cu educaţia, că au în mână minţi crude şi e de datoria lor să le formeze frumos!
Ale: UNII au resurse de informare inafara scolii; UNII stiu (au invatat deja) CA si CUM sa invete; UNII isi du seama ca le lipsesc anumite cunostinte, si-si dau seama SI ca le-ar fi necesare (desi – ca elev – este destul de greu sa constientizezi / sa intelegi (in absenta intentiei continuarii studiilor in respectivul domeniu) ulterioara necesitate practica a cunostintelor de – spre ex – geografie politica, sau de istorie antica, sau de chimie organica).
Emi: Cand eram tanar imi istorisea un dascal batran (invechit in pensie) ca in tineretea lui ii povestise lui taica-sau (invatator la o scoala de stat in perioada interbelica) faptul ca la vreo doi ani dupa obtinerea postului a simtit nevoia aprofundarii studiilor, astfel incat din salariul sau (de invatator, da? NU de profesor universitar…) a platit pe altcineva (o cunostinta despre care STIA ca avea conostintele si priceperea necesara) ca suplinitor pt orele lui si cu banii ramasi a plecat sa studieze cativa ani la Berlin. Dupa vreo doi-trei ani, suplinitorul si-a dat si el seama ca ar mai avea nevoie sa-si suplimenteze cunostintele, astfel incat a gasit pe altcineva priceput (cunoscator, dar mai nevoias), caruia (din salariul lui de suplinitor platit de invatatorul titular) i-a platit EL salariu de suplinitor (din care respectivul reusea sa traiasca) iar cu banii ramasi (economisise vreo doi ani) a plecat sa studieze un an la universitatea din Timisoara. Da, ei intr-adevar constientizau faptul ca erau responsabili cu educatia. Probabil ca SI ACUM, daca salariul s-ar incadra in aceleasi coordonate valorice, s-ar indrepta spre domeniul invatamantului adevaratele valori, nu doar ratatii* care nu reusesc sa-si faca un rost in alte domenii profesionale. (Presupun ca stii zicala conform careia cine poate – face, iar cine nu poate ii invata pe altii.)
* Trebuie sa amendez tonul prea absolutist:
1). In aprecierea mea referitoare la dascalii perioadei actuale este vorba despre dascali proaspat intrati in cariera, nu de profesorii vechi, buni profesionisti, care nu se indura sa plece.
2). Nu exclud eventuala exceptie a prezentei unor (putine) cadre valoroase care fie au vocatie de sfant, renuntand la recompensa materiala si „traind cu aer”, fie isi au sursa de trai asigurata din alta parte (spre ex de catre partenerul de viata, sau din patronarea vreunei inflorioare afaceri lucrative) si activitatea didactica este doar echivalentul (ca pasiune) al unui hobby, eventual fiind dispusi chiar sa plateasca pt privilegiul de a lucra cu copiii.
P.S. Cel mai dureros fapt este NU ca atatia candidati au luat note proaste (in fond, inscrierea candidatilor este libera, nu se face pe baza de examen; se pot inscrie toti neavenitii, examenul urmeaza sa ii „cearna”), ci faptul ca din cauza gravei penurii de cadre didactice chiar si cadrele care au „luat” nota unu vor fi angajate ca suplinitori, alaturi de alte persoane care nici macar nu s-au prezentat la examenul de titularizare – si TOT nu se vor completa toate posturile necesare, astfel incat acestia vor putea presta (vai de capul lor CUM) ore suplimentare, peste norma didactica.