După ce am dat ieri peste prima carte pe care am citit-o și după ce am mai citit și comentariile voastre, mi-am mai amintit de niște cărți ale copilăriei – volumele de Povești Nemuritoare. Pe astea nu le-am citit eu, dar le-am trăit. Mi le citea tata și nu-mi amintesc decât frânturi de povești, pentru că eram tare micuță. Normal, doar nu mi le citea tata pentru că eram eu leneșă. Pur și simplu nu știam încă să citesc 🙂
Oricum, rețin că era vorba de povești din folclorul diferitelor țări ale lumii, cu pilde bine ascunse. Au fost printre primele mele… Lecții de viață… Și-mi pare rău că n-am găsit în bibliotecă niciun volum ”pozabil”. Au fost citite atât de mult, încât nu mai e niciuna cu copertă întreagă. Dar parcă arătau cam așa:
Doamneeee, cat de tare, am si uitat de cartile astea!!!
<3
Tin minte si acum cat eram de dornica sa ajung acasa si sa ma inchid in camera cu una din aceste carti !!