Perle de la BAC – 2013

Motto de început: ”Tu ca și profesor trebuie să știi să îi predai la orice prost să înțeleagă. Uite că nu a înțeles orice prost.”

Zău că n-aș fi vrut să scriu, însă recolta asta e bogată că, deh, unul dintre subiecte a fost despre modelele în viață…

Dar încep cu ușurelul, cu o mostră de profunzime naivă: ”rolul verbelor la imperfect e să ne arate că lumea asta chiar e imperfectă, poți să faci tu bine cât poți, să te duci la biserică, să-ți faci temele, să nu minți și tot te calcă mașina sau faci cancer”. Iar când te apuci de făcut confidențe, nu te oprești aici, nu? ”Eu am tot comentat două pagini și ce vroiați aproape tot, numai tropi nu știu ce este. Poate e greșit subiectul”. Sau mai mult – ”vă rog eu să-mi datzi cinci, am probleme acasă nici nu vretzi sa shtitzi. Facetzimi un bine sint amarat”. Și când relația devine atât de apropiată, ne permitem să vorbim la un alt nivel – ”tipul de perspectivă narativă în Accidentul este una foarte foarte nasoală, dacă-mi permiteți să spun mai modern. Ce accident are o perspectivă veselă?”. De fapt, e mai mult decât nasoală; e chiar ”anostă, deprimantă” pentru că ”nu se vorbește despre mallul din zona Băneasa, numai de străzi murdare, oameni săraci, hamali”.

Bun. Acum că ne-am apropiat bine de tot putem să vorbim chiar despre orice, inclusiv despre jurnalele adolescenței, nu? Doar că ”jurnalul e mai puțin bun când la 16 ani mama găsește scrise lucruri personale, că am luat bătaie s-au de ce fete îmi place”. Sau, mai rău, ”jurnalul e acel ceva pe care îl uiți în bancă la școală și un coleg îl găsește și îl citește și te compromite”. Totuși, în ciuda riscurilor, nu e chiar lipsit de utilitate – ”un jurnal e bine să ai ca să vezi cât de prost erai în trecut și câte fete ți-au mâncat banii”.

Dar adolescența e o perioadă complicată, plină de poezie și… Poezie am zis? Stați să vă spun una bună cu Eminescu – ”Eminescu mințea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relația ce nu era el, nu era adevărat că am văzut și la televizor că mergea și prin locuri necurate și că a murit de sifilis”. Sigur, nu oricine poate fi de acord. De exemplu, unii n-ar putea înțelege atât de mult în condițiile în care sunt de părere că ”nu putem avea imagini poetice, pentru că textul nu e cu fotografii”. Deși unii poeți par să reușească să transmită câte ceva; poate că nu-i pune în cea mai bună lumină, dar reușesc. De pildă, ”poetul avea o fixație pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toți pereți. Și ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde știa că trece poetul”. Sună interesant, deci să mai vedem o perspectivă – ”se uita cu jenă la poza capului iubitei lui din vitrină la fotograf că făceau mișto băieții de la terasă de iel. Fotografia avea buzele surâzătoare. Ia lăsat-o iubita lui ca atunci când este plecat cu treabă, el să nu uite fața ei”. Dar ce avea fata asta așa special? ”Ann avea niște trăsături de gen epic. Era epică. Sebastian era mai puțin epic deși avea potențial întrucât îi plăceau pozele, dar e mai mult curentul liric”. Oricum, cert e că genul liric nu e chiar pe placul tuturor – ”eu din ce a zis Lucian Blaga n-am înțeles nimic. O să mai scriu o bucată de comentariu din Moromeții în loc”.

Dar se înțelege din ultimul citat că generația asta încearcă să se descurce. De la cine învață? Să vedem:

• ”Cătălin Botezatu este un model în viață pentru orice ființă pentru că el ia fete din viața reală și le duce și le îmbracă la București și pe unele chiar mai adânc în Europa”
• ”Pe lângă modelul meu în viață eu am și modele în viață, care sunt animatoare, cu care mă înțeleg bine, cu unele merg chiar la ștrand, când nu sunt obosite după dans. Au o viață bună, deci așa vreau să ajung și eu”
• ”O duci bine în viață dacă ești șmecher, cu mașină tunată, gagică cool, ți se apleacă lumea la picioare. Sau poți fi afacerist ca Gigi Becali, să fi toată ziua pe la televizor, să arunci cu bani la săraci. Asta văd eu model, ca băiat de băiat ce sunt. Nu mi-am schimbat părerea nici după ce l-au arestat pe Becali, după trei ani scapă. Rămâne în istorie”
• ”Un model te reprezintă. Gigi Becali vorbește pe înțelesul meu, pricep. Patapievici are fraze încâlcite, musai am nevoie de dicționar ca să pricep ce vrea să spună”
• ”Modelul meu în viață este Gigi Becali, în afară de faza cu pușcăria”
• ”Multă lume o critică pe Zăvoranca, Daniela Crudu, dar ele sunt cap de afiș în show biz, prin toate revistele, le urmăresc fotografii în cluburi, pe stradă, apar seara la televizor. Pentru mine ele au reușit în viață. Numele lor apare pe internet de mii de ori. Altfel, nu te știe nimeni, în afară de cartierul tău. E bine să ai un model de urmat, te inspiră în ce faci”
• ”Este foarte important să îți alegi un model în viață. Eu încă de mică m-am văzut model de succes, pe marile scene, prezentând haine scumpe, pentru oameni rafinați. Acum modelul meu este Mădălina Ghenea”

Motto de final: ”Mă doare-n umăr de tine”.