Zilele trecute am dat peste un vânzător care încerca să mă convingă de frumusețea unui pandant. Și-n ciuda faptului că n-a reușit să-mi vândă nimic, tot mi-a băgat ceva în cap – cuvântul pandant. Eu știam că-i zice pandantiv, dar m-am gândit că poate știe el mai bine dacă din asta-și câștigă existența. Așa că am verificat, iar la căutare mi-a ieșit că pandantul e un obiect decorativ care formează cu un alt obiect o pereche simetică.
Dar ce înseamnă asta? Spunea sau nu prostii? De fapt, cred că cel mai corect ar fi fost să spună pandantiv, dar nu pot să spun nici că a greșit, căci îmi prezenta cu mare drag un pandantiv pentru care putea oricând să-mi arate și o pereche de cercei cu același model, iar simetria asta l-ar putea încadra în definiție.
PS: Întotdeauna am considerat pandantivul sinonim cu medalionul, dar cu ocazia asta am aflat că apartenența la categoria medalion e condiționată de forma ovală sau rotundă.
Aoleu, ce interesant, abia acu m-am prins! Bravo, Emi, bravissimoooo!!!
„…nu pot să spun nici că a greșit, căci îmi prezenta cu mare drag un pandantiv pentru care putea oricând să-mi arate și o pereche de cercei cu același model, iar simetria asta l-ar putea încadra în definiție.”
UITE ca NICI EU nu cunoscusem aceasta acceptiune a cuvantului, dar logica mea imi spune ca BA DA: cata vreme definitia „spune” (conform textului articolului) ca „…pandantul e un obiect decorativ care formează cu un alt obiect o pereche simetică.” cetateanul in cauza gresea: pandantivul ESTE un obiect decorativ, dar un pandantiv nu poate sa fie niciodata simetric cu o pereche de cercei, ba nici macar nu formeaza impreuna cu aceasta „o pereche” (nici macar ne-simetrica). (N-am remarcat ca definitia sa se fi referit la alcatuirea unui ansamblu potential simetric, ci la simetria anume a obiectului definit cu un altul.)
Pot la rigoare sa accept simetria intre (sa zicem) un pandantiv din argint / aur si unul din platina, sau intre unul plat si altul „de volum”, sau intre unul cu multe diamante mici si unul cu un solitar, sau intre unul cu un anumit tip de piatra (semi)pretioasa si altul cu ALT tip de asemenea piatra, dar simtul meu al echilibrului (MU-ULTE simturi mai am, nu-i asa? 😀 ) ar cere ca obiectul cu care pandantul ci’ca „face pereche” sa fie MACAR foarte asemanator, daca nu chiar identic, cu pandantul in cauza (altfel UNDE-i „simetria”?), dar in NICIUN caz nu vad cum sa formeze „o pereche simetrica” UN obiect cu O PERECHE de alte obiecte.
Pe de alta parte, am mai intalnit (in vorbirea frantuzita) adjectivul „pandant” folosit cu sensul de „care este dependent de”, „in functie de”.
N-am mai avut timp ieri sa completez, dar ma bucur de postare pentru ca odata m-am lovit si eu de pandantul asta. Mi-am spus atunci ca nu e corect (dar n-am verificat) si doar vrea omul sa se dea rotund, stalcind vorbele. Ma rog, rotund tot nu era, pentru ca dupa explicatia lui Emi pandantul nu e chiar totuna cu pandantivul.
Victòr mi-a luat vorba din gura: n-au cum sa fie simetrice un lant cu pandantiv si o pereche de cercei, oricat de asemanator ar fi modelul de pe ele. Eu ma gandesc acum ca poate e vorba despre acele inimioare legate de un lant, care se rup in doua si se impart intre doi iubiti, acelea da, sunt simetrice.Am mai vazut si flori si casute, tot asa, de impartit la doi.
In alta ordine de idei… in primul comentariu ma entuziasmasem cand descoperisem ca bufnita se personalizeaza la fiecare postare, in functie de tema. Asadar, incepand cu antepenultima, care era”consistent”, bufnita noastra a fost, pe rand, pasionata de „romgleza”, apoi a fost acneica (nu pistruiata, cum era cat pe ce sa scriu, bucuroasa ca si eu am pistrui) si in sfarsit, avea lant cu pandantiv si cercel in ureche. Ceea ce ma tentase sa-i strig: „mai, bufnitoi cocalar cu dolari la gat!”
Excelenta, super idee, Emi, foarte inspirata esti, bravo! Astept cu nerabdare si altele, si tare curioasa as fi sa vad cum te descurci cu vreun regionalism, cum ar fi: scrob, cojeamete, boandă sau…tataaam… a se dizbăra!
„…acele inimioare legate de un lant, care se rup in doua si se impart intre doi iubiti, acelea da, sunt simetrice.”
Acelea NU sunt simetrice (una nu arata ca cealalta privita in oglinda) – decat ca semnificatie psiho-morala (pt fiecare din cei doi iubiti are – teoretic – aceeasi semnificatie: de trezire a amintirii „celuilalt”). Altfel, ca obiecte fizice ele sunt complementare (se completeaza una pe alta formand impreuna un ansamblu armonios – in cazul de fata un obiect intreg.)
😮 Am ramas blocat! „Cojeamete”, nu „cogeamite”? „Boandă”, nu „bundă”? „Dizbăra”, nu „dezbăra”?
(Bagsama tre’ sa mai studiez – mai asiduu / profund – nu numai gramatica / ortografia, ci si vocabularul…)
„S-o dizbărat de bautura” sau chiar „dizbarat”…
La „cojeamete” ai dreptate, ar fi cojeamite-cogeamite-coşcogeamite-coşcogea-coşcogemitea.
Boanda-i boandă, iar una mai mica,mai fina, e bundiţă.
Legat de boanda am avut azi un soc, cautandu-l pe google, printre regionalisme: cineva din Rep.Moldova il da ca sinonim pentru…oaleiiii, nu zic!
Tatiana, dacă boanda are blaniță, atunci se potrivește ca sinonim pentru ce-ai găsit tu și te-ai rușinat. 😉 :))
Hai să zicem că pandantul vine ca punct de simetrie. Sau că vorbim de o simetrie în sens extins, mai creativă (că doar e vorba de accesorii și frumos), și nu neapărat de simetria geometrică. Mna… Am încercat să-i găsesc omului o urmă de justificare 🙂
Aaaaa, Bob, deci tu stiai? Eu n-am auzit in viata mea de asta! Sigur ca m-am rusinat, mai bine zis m-am abtinut! Ca sa nu ne mai acuze cineva de vulgaritate…
Nu, nu știam, deși am văzut câteva la viața mea. Cică e din zona Cernăuți, eu mă trag din Vaslui, avem alte sinonime pentru așa ceva. Heh!
În altă ordine de idei, un obiect nu poate să fie pandant de unul singur, ci doar împreuna cu altul, față de care e simetric. Atât am reținut! Și că Tatiana a avut un iubit care i-a dăruit jumatate de inimă de argint, iar ea a crezut că e pandant.
Cineva v-a ACUZAT de vulgaritate? Cine, cand si unde?
(VOI va referiti la atitudinea voastra drept „vulgaritate”, eu precizez ca eu nu sunt (in mod exagerat) astfel (si protestez impotriva generalizarii acestei caracterizari la toata populatia unei zone geografice) si-apoi ma pomenesc banuit ca eu as fi adus acuzatii? Nu-i frumos…)
Intrucat (vorba lui Bob) existenta „blanii” ar cam reprezenta o asemanare fizica, nu vad DE CE ar fi atat de surprinzatoare folosirea cuvantului ca sinonim eufemistic pt subiectul mentionat, doar (pe alte criterii) ACELASI subiect are MULTE alte asemenea sinonime eufemistice, pornind de la clasica „fantana”, trecand prin cofetarie-patiserie („savarina”) si (daca vreti) terminand cu nevertebratele marine din biologie („scoica”).
Bob, DE UNDE ti-a rezultat dumitale ca acea jumatate de inima (ci’ca) primita de Tatiana ar fi fost taman DE ARGINT, si nu din vreun alt material (metal – pretios sau nu – sau nu), ca ea nu precizase nimic in aceasta privinta?
Aveam în cap acele pandantive celebre acum 10-15 ani, care, cică, erau din argint.
P.S. Am vrut sa-ți fur metoda de a evidenția unele cuvinte scriindu-le în totalitate cu litere mari, dar nu cred că e nevoie.
P.P.S. Astăzi am citit comentarii mai vechi și am dat peste romglezul „eventual” folosit greșit. N-am văzut să fi fost discutat aici pe site, deși foarte multă lume-l folosește incorect.
– Nu e nevoie s-o furi, iti daruiesc din toata inima acea metoda (daCA_COnsideri ca ti se potriveste) – este destula si nu scade prin distribuire. Folosinta placuta!
– „Eventual” in romaneste se refera la eventualitate (oarecum sinonima cu posibilitatea), pe cand in engleza precizeaza ca este vorba despre ceva ce se va intampla (ce SE POATE intampla) ulterior, candva, intr-un viitor neprecizat.