Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Or poate fi:
1. conjuncţie cu sensul de însă, dar (Urma să ne mai gândim, or, el s-a dus de capul lui şi a cumpărat-o.)
2. variantă pentru ori, deci sinonim cu sau (Mergem or la munte, or la mare.)
3. (regionalism) particulă auxiliară în construirea viitorului (Or să vină şi la noi. = Vor veni şi la noi.)
Că tot aţi vorbit de virgule în postarea anterioară, aş vrea să precizez că după conjuncţia „or” (cu sensul de însă, dar) se pune obligatoriu virgulă.
OR conj. livr. 1) (exprimă un raport adversativ și leagă propoziții sau fraze) Însă; dar. 2) (exprimă un raport concluziv și leagă propoziții și fraze) Deci; așadar. /<fr. or
Fiind de sorginte franţuzească, această conjuncţie nu are nici în clin , nici în mânecă cu "or" având sensul de sau/ori.
Urma să ne mai gândim, or, el s-a dus de capul lui şi a cumpărat-o.
Varianta 2 (or cu sensul de ori/sau) este o neglijenţă/comoditate a conaţionalilor în pronunţarea lui 'ori', ea, varianta 2, neavând, deci, legătură cu conjuncţia 'or' preluată din limba franceză.
Am pus virgula la locul ei. Cât despre sensul de „ori”, el există în vorbirea curentă, deci l-am semnalat ca fiind existent, cu atât mai mult cu cât apare şi în DEX.
Da, în DEX există multe anomalii (pre numele lor variante) :)), de aceea în dreptul lui ‘or’ există un v. (adică vezi), care te trimite la unica formă corectă, „ori”. De aceea explicaţia/semnificaţia lui este dată doar la „ori”, nu şi la „or”. A se vedea mai jos cele două secvenţe ale căutării în DEX:
OR2 conj., adv. v. ori.
Sursa: DEX ’98
ORI conj., adv. I. Conj. (Cu funcție disjunctivă, adesea cu nuanță copulativă) 1. Sau. ♦ (în propoziții interogative) Te duci ori ba? 2. (După o regentă, uneori în corelație cu „fie că”, „sau”, introduce sau leagă două propoziții subordonate opuse) Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi. II. Adv. (Pop.; introduce o propoziție interogativă) Oare. [Var.: or conj., adv.] – Et. nec.
Sursa: DEX ’98
De acord. Am menţionat că e variantă pentru…
Gresesti.
Or poate fi doar conjuncţie cu sensul de însă/ dar, ca in exemplul tau.
Ori este folosit cu sensul de: 1. sau (Mergem la munte ori la mare)
2. fie (Mergem ori la munte, ori la mare)
Iar viitorul popular se formeaza cu o + conjunctivul verbului, nu cu ori (o să zic, o să zici, o să zică, o să zicem, o să ziceţi, o să zică)