Cine ar fi crezut că o să-mi iasă ceva din toată povestea cu Turcescu? Mă rog, nu mă interesează absolut deloc povestea și cele n ramificații ale sale, dar mă bucur că am aflat cu ocazia asta că nu e corect oprobiu, ci oprobriu. Chiar nu știam, așa că îl adaug la colecția proprie de cuvinte asimilate greșit (pe aproape de a înfige).
Oprobiu sau Oprobriu
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
NA beleaua! Io-te inca un cuvant „pe care-l cunosteam bine, din copilarie”, da’ pe care UITE ca-l stiam gresit… (SI EU – TOT de „oprobiu” il stiusem…)
Multumesc, am mai invatat ceva.
Victor, cu plăcere! Pe ăsta l-am învățat împreună 😀
M-as fi luptat cu oricine apropo de „oprobiu”, sustinand varianta gresita. Nu mi-a venit sa cred cand l-am vazut in DEX „oprobriu”.
Mersi pentru asta.
D.
DM: In ciuda faptului ca ma mandresc (de mult) cu o cunoastere nu tocmai rea a limbii romane (practica, aplicativa, chiar daca pe-ici-pe-colo fundamentul teoretic l-am mai uitat de-a lungul deceniilor care au trecut de cand am invatat-o), exact asa patisem si eu (nu tare de mult, de vreo doi-trei ani) cu „repercusiuni” (fi-r-ar* mamaliga lor a dr(Biiip!)i de „repercuRsiuni”, cum eram eu ferm convins ca ar fi corect)…
* Nu sunt ferm convins de ortografierea acestei exprimari populare (prima cratima?) Ma ajuta / corecteaza / aproba cineva?
@VictorCh: http://diacritica.wordpress.com/2009/08/10/fir-ar-sau-fi-r-ar/ explică (la comentarii) _de ce_ este corect „fir-ar”.
Multumesc! Stiam ca l-am mai intalnit dar nu mai tineam minte nici unde nici ce spune…
Hopa!
„Mamuca, iacata-ma-s! Bati-ma, omoara-ma”, dar si eu tot cu oprobiul… Good job, Emi!
Tatiana, bine ai revenit! Ne-ai lipsit în procesul ăsta de învățare continuă 😀
Multumesc, e prea mare cinstea, bine v-am regasit! Dar nu v-am lasat, va urmaresc mereu, doar ca nu mai am timp sa si scriu.
„…nu mai am timp sa si scriu.”
Macar cate un emoticon din-cand-in-cand, cat sa putem ghici ca esti (macar aproximativ) bine…
Uite că și eu am mai învățat ceva. Și eu tot „oprobiu” îl știam, spre rușinea mea. De ce spre rușinea mea? Pentru că profesia mea este aceea de învățător. Dar, vorba ceea: „omul cât trăiește învață!”, nu?