Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.
Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.
Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.
V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.
Please briefly explain why you feel this question should be reported.
Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.
Motivul pentru care raportezi utilizatorul.
Să nu vă lipsească nimic, să nu beți atât de mult încât să nu mai vorbiți corect și să primiți tot ce v-ați dorit! Iar dacă sunteți și voi Moși la rândul vostru, nu vă sfiiți să faceți cadou și câte o carte.
Crăciun fericit!
S-a vina Moshul cu cat mai multe cadouri shi s-a fi-ti fericiti!
Ci mam ras, sa mor io !!
Hai sa fiti fericiti, sa primiti de la mosu’ tot ce va doriti si ceea ce primiti sa puteti pastra toata viata.
La multi ani voua, iubitorilor de limba romana!
Sarbatori binecuvantate!
Am niste vecini care, desi vorbesc corect, nu prea au ce pune pe masa… o fi bine?
sos, din ce știu eu, sunt scumpe tare serviciile de tractări. Poate-i ajuți tu. E bine așa?
🙂 Ce nu face omu’ pentru un link nofollow
Sarmanel neuronul meu blond… nimica-nimicuta n-o priceput din ultimele trei postari ! (nu c-ar fi fost musai…)
Din ultimele trei POSTARI, SAU din ultimele trei COMENTARII? (Urmeaza mata linkul atasat semnaturii „sos” si te lamuresti…)
Na! Pana la urma, s-o facut lumina?
„-Cum îţi zice? ”
„- Damatale. Da’ matale? ”
„-Dulie. Da’ matale?
Ştii sceneta lui Mălăele, Victor? Îmi fugi gândul la el.
Şi acum…
1) prin toate blogurile, forumurile prin care hălăduiesc eu, cu vioiciunea-mi caracteristică, am întâlnit ambele forme. Lumea spune (scrie, de fapt) post-uri sau postări şi le dă acelaşi înţeles ca şi comentariilor sau comment-urilor. În mintea mea se stabilise că fiecare, din traista lui cu înţelepciuni, ejecteaza câte un gand, pe care îl materialiyeayă sub forma de comentariu şi apoi îl posteayă pe net. Recunoaşte, Victor, că avea şi asta o oarecare logică! Hmm, vina-i a mea, pentru că am luat de bun şi n-am verificat (dupa bunul meu obicei), corectitudinea termenilor. Acum am înţeles. Mulţumesc, Victor.
Totusi, pentru a fi mai sigură… Emi şi Alex postează şi noi comentăm?
2) cu ocazia aceasta, cred că am înţeles şi noţiunile „site” şi „blog”. Tot vedeam pe aici ba că-i site, ba că-i blog şi nu înţelegeam diferenţa. Eu, fiind o biată bătrânică, bolnavă şi plină de nervi şi nu prea familiarizată cu termenii aceştia de internet, am căutat pe aici o lămurire, dar singura denumire pe care am găsit-o a fost ” domeniu” , folosită de Emi într-o autocaracterizare a acestei trebi minunate pe care o face, spre folosul nostru.
Şi din nou intreb, pentru a fi mai sigură: este acesta un blog, aşa cum am înţeles de la „sfantu’ Gogu” , sau micul meu neuron surmenat imi joaca feste iar?
Ledule, lumină orbitoare se facu ! Mulţumesc, pă persoană fizică.
Pfffff…. abia acum l-am recitit. Victor, daca imi gasesti greseala ( de neiertat), esti cel mai tare !
Drace! dar daca sunt mai multe? Sa-mi dau una!
„Victor, daca imi gasesti greseala ( de neiertat), esti cel mai tare !”
EU nu reusesc (oi fi prea obosit / ingandurat) sa gasesc niciun fel de greseala de neiertat. (Presupun ca asta ar fi inca o dovada – daca ar mai fi nevoie de asa ceva – a faptului ca eu de fapt sunt moale… 😛 )
Da, sunt niste chestii marunte – spre ex „y”in loc de „z” (probabil din cauza programarii pt limba romana a unei tastaturi de tip anglo-saxon) sau neacordarea lui „bun” cu „corectitudinea” la care se refera – dar astea (in opinia mea) sunt chestii minore, „scapari”, nu greseli propriu-zise (de nestiinta). (Si mai SI sunt asimilabile – sau poate chiar atribuibile – unor simple mistype-uri.)
(Da’ daca dumneata ti-ai gasit O (una) greseala, nu inteleg DE CE ai dori sa-ti mai oferi inca una… („Sa-mi dau una!”) 😛 )
In rest… hai sa lasam gluma la o parte, ca subiectul este (si in opinia mea) unul serios.
Domeniul virtual (prin contrast cu viata reala) este prea „tanar”, prea nou, si inca nu a reusit (dupa parerea mea) sa-si stabileasca niste reguli si principii (obiceiuri, traditii, cutume etc) clare, inteligibile, fixe (neschimbate prea des) si care in principiu sa fie general cunoscute si respectate (sau macar de la care sa te astepti ca ACESTA ar fi dezideratul). Atat termenii cat si… principiile calauzitoare ale modalitatii de comportare, ale atitudinii, nu au (inca) dimensiune (importanţă) si forma (contururi) clare. Cam fiecare dintre noi este „lasat de izbeliste”, indreptatit ca – in lipsa unor reguli stabilite – sa-si formeze propria sa imagine despre ceea ce inseamna o comportare corespunzatoare, recomandabila, pe net, urmand ca abia candva in viitor (sa speram ca nu foarte indepartat) aceste imagini individuale independente sa se coordoneze, sa se coreleze, sa se pondereze / medieze si sa se constituie intr-un sistem generalizat (acceptat de marea majoritate) – verificat in practica si corectat in urma constatarilor experientei colective – de reguli de comportament, usor asimilabil, in acelasi fel in care in viata reala s-a constituit (spre ex) sistemul principiilor si regulilor de politete.
Asadar, deocamdata interpretarea data de catre dumneata termenilor este la fel de indreptatita (sau de putin indreptatita) ca si a oricui altcuiva (un „altcineva” care si-a constituit interpretarea in mod rational, binenteles).
In privinta vocabularului specific: in acceptiunea mea personala, sait (site) – tradus ca „domeniu” – este fiecare entitate virtuala independenta si autonoma, posesoare a unei „adrese” de net, vizitabila separat, cu autor(i) si/sau administrator(i) proprii (si precis determinati), care trateaza in mod unitar un anumit domeniu de subiecte intr-un anumit mod si folosind un anumit „ton” si limbaj (nu neaparat statornice: nestatornicia poate fi trasatura care sa caracterizeze respectivul sait…).
Acest domeniu poate fi facut public (deschis cam oricui vrea sa-l citeasca – sau sa-l urmareasca: nu-i obligatoriu ca un domeniu (spre ex) artistic (de pictura, de fotografie, de arhitectura, muzical) sa contina (pe langa creatiile artistice propriu-zise) si text care sa poata fi citit) sau poate fi tinut strict privat, destinat strict doar uzului posesorului sau (aidoma – spre ex – unui „jurnal personal” din viata reala).
Daca domeniul este deschis vizitarii publicului, posesorul sau poate hotara daca accepta sau nu comentarii din partea vizitatorilor sai (autorul poate – si are dreptul – sa nu fie neaparat interesat de parerea altcuiva despre el si/sau creatiile sale, el putand – ca un gest de marinimie condescendenta fata de „restul lumii” – sa „ingaduiasca” vizitarea saitului său – fara insa a da „drept la replica” – asta depinzand de parerea sa despre sine).
Daca autorul accepta comentarii, acestea pot fi „in cerc inchis” (deschise doar anumitor persoane cu identitate precis determinata) sau „libere” (caz in care – in principiu – oricine poate comenta). In oricare dintre aceste cazuri, posesorul saitului este cel care stabileste domeniul si subiectele (dependenta mai stricta sau mai laxa fata de subiectul articolului comentat), precum si „tonul”, limbajul etc pe care le considera acceptabile pt comentarii, el avand posibilitatea (si dreptul) ca acelor comentarii (sau acelor comentatori) care nu respecta regulile sale pt acel sait sa nu le ingaduiasca aparitia.
Deasemenea, tot posesorul saitului este singurul care poate hotari cat, cand, cat de des, pe ce teme, in ce „ton” si in ce limbaj etc sa apara articolele postate; daca asa considera el de cuviinta, poate posta articole ale altora, scrise anume pt saitul respectiv („guest post”), poate re-blogui articole publicate in alte saituri, poate chiar sa compileze diferite alte postari, dintr-un singur loc sau din locuri („surse”) diferite (cu sau fara contributii proprii cu texte originale). (In acest caz, principiile unei minime moralitati decente ar impune mentionarea – cu adresa si autor sau (preferabil) cu link activ – a sursei/elor.)
In optica mea, TOT o minima decenta ar presupune sa nu fie tratate (sau sa fie tratate cu menajamente) subiecte… scumpe, sacre pt autorul blogului (indiferent daca este vorba despre crezul sau religios sau politic, sau despre viziunea sa asupra sotului / sotiei, sau de relatia cu parintii / copiii sai, sau orice alt asemenea domeniu caruia autorul ii ataseaza o importanta majora, cu atat mai mult daca este vorba despre un subiect in general controversat in societate.
Tot in viziunea mea personala, in lumina celor de mai sus, orice blog este un sait dar nu si invers. (TOT saituri sunt – spre ex – si forumurile, si „formularele” de cerere, de adeziune, de declarare, de informare, de plata etc – inclusiv virtual banking.) Si da, in acceptiunea mea acest sait este un blog. (Sa asteptam si opinia autorilor.)
Desi ambele categorii apar postate pe sait, in optica mea „postari”* sunt articolele pe marginea carora eventual se comenteaza, comentariile fiind… comentarii.
Nota bene: autorul saitului este (in principiu) autorul postarilor (sau cel care invita – sau accepta – un guest-post, sau care alege sa posteze – INtr-un articol sau IN LOCUL acestuia – vreo fotografie / filmare / videoclip – sau doar vreun link – cuvantul final, hotarator, revenindu-i lui), dar tot autorul poate sa participe si la comentarii (ca in cazul prezentului blog). Cu alte cuvinte: da, Emi si Alex posteaza articolele si noi toti (INCLUSIV ei) le comentam.
* In viziunea mea, „postĂri” (de la „postare”), NU „postUri” (de la „postură” sau de la „post” – in niciuna dintre acceptiuni).
Vezi ca „ti-a scapat” un „i” in plus: nu stiu eu cat de batranica si cat de bolnava (plina de o vioiciune (!) caracteristica!) te-oi fi considerand dumneata, zglobio, a fi – da’ plina de NERV (NU de „nervi”, dupa parerea mea) SIGUR esti. 😛 😀
-N-am scapat nici un „i”, Victor. Asa am eu o vorba: o biata fomeie, batrana , bolnava si plina de nervi. Insa, ai dreptate cu nervul meu.
-Nu trebuie nici un acord intre „bun ” si „corectitudine”.
-Cat priveste „y” , da, ai dreptate. Laptopul e cumparat de la italieni si cand schimb pentru diacritice, imi zapaceste cateva litere, başca toate semnele de punctuatie.
– „Sa-mi dau una” l-a inlocuit elegant pe ” sa-mi f… una !”
N-ai gasit greseala, te iert daca erai bolnavior .
IA mai gandeste-te! (In opinia mea, acel „bun” poate fi adverb, da’ mai poate fi SI adjectiv – evident, nu concomitent, ci ca alternativa cu acelasi inteles de baza dar cu conotatii usor diferite.)
Victor, n-am zis ca am luat de buna corectitudinea termenilor. Am zis ca am luat de bun tot ceea ce citisem/auzisem despre comment/postare.” Lumea spune (scrie, de fapt) post-uri sau postări şi le dă acelaşi înţeles ca şi comentariilor sau comment-urilor.” Aici era legatura.
Dumneata bagsama stii expresia sub forma „a lua de bun”; eu o stiam drept „a lua de buna”. Pina la urma, este aceeasi Marie, da’ uite ca palaria-i alta, si asta ne face sa ne „incontram” (degeaba).
Si daca vei analiza dumneata formularea dumitale, vei vedea ca ARE sens chiar daca ai considera ca este vorba nu despre o expresie prestabilita (cu forma (relativ) fixa), ci despre o propozitie „normala” in care „bun(a)” sa fie adjectiv – cu o semnificatie de genul „deoarece corectitudinea termenilor am considerat-o drept fiind buna si n-am mai verificat-o”.
Aici eu inchei (unilateral) „disputa” pe aceasta tema – a durat prea mult timp si a ocupat prea mult loc in comentarii.
Da, foarte bine. Tu, ca tine… eu, ca mine . Ramane ca-n tren !
Si apropo, tot vreau sa intreb: deranjam cu aceste dispute micute, nevinovate? Ca sa stiu sa ma abtin pe viitor.
Tatiana, dacă era să deranjeze, cu siguranță ai fi aflat 🙂
Iar despre blog și site, îți răspund în varianta condensată, făcând (poate) abstracție de normele literare, dar cu accent pe specificul domeniului on-line. Site-ul este categoria generală, iar blogul este o specie aparte de site. Așadar, site-urile pot fi: bloguri, portaluri de știri, magazine virtuale etc.
Considera ca aceste dispute ar avea loc (intre terti) prin comentarii pe blogul dumitale (sau pe-al meu – pe care (inca) nu-l am). Te-ar deranja? Nu cred ca te-ar deranja (pe mine SIGUR nu m-ar)… atata timp cat nici nu iau amploare si nu-si sporesc (prin limbaj, „ton” si/sau ideile exprimate) gravitatea, nici nu se prelungesc dincolo de limita rabdarii.
(Emi si Alex sunt „copii” cu mult bun-simt si bagsama – desi este blogul lor – se cam sfiesc sa atraga EI atentia „bosorogilor” (pana cand acestia nu „sar calul” cu-adevarat, si cu-atat mai mult daca disputa are de-a face – macar tangential – cu subiectul blogului) ca acestia se apropie periculos de aceasta limita – si nici nu cred ca este cazul ca noi sa lasam lucrurile sa ajunga pana acolo.)
Asa ziceam si eu, ca poate ei au prea mult bun-simt si nu-mi atrag atentia. Mai deviez eu uneori, dar in esenta, tot despre marea mea iubire, limba romana, e vorba prin comentariile mele. Iaca-sa, Victor, n-am mai zis postari, am zis comentarii. Ca sa vedeti ca am inteles. Dar nu gasesc chestia aia care m-a lamurit pe mine, s-o pun aici, sa vedeti si voi ca un pic, un picuţ, va contrazice.
Iata cum am inteles eu despre ce e vorba si care e diferenta dintre Blog si Site.
„1. Monolog vs Dialog. Un site este format dintr-un grup de pagini statice (fixe) care prezinta exact ce doreste proprietarul site-ului sa vezi tu. Este ca o brosura statica, un monolog – informatia circula intr-o singura directie.
Un blog, este total diferit. Cuvantul “blog” provine din “weblog” care inseamna “jurnal web”. “Log” insemnand o inregistrare scrisa a mesajelor trimise si primite. Deci persoana care posteaza pe blog, trimite un mesaj. In acelasi timp, pe blog tu ca cititor, poti interactiona prin comentarii – fapt ce face ca blogul sa fie un “dialog”.
2. Continut dinamic vs Continut static.
Pe blog, paginile sunt dinamice, infatisarea blogului se schimba la aparitia unei noi postari, postarea nou va aparea mereu prima in pagina, cele vechi dispar in ceata o data cu trecerea timpului. Un site contine pagini statice, fiecare pagina isi are locul ei bine stabilit, structura paginilor este bine definita si fara posibilitatea de a fi alterata de aparitia comentariilor.
3. Structura.
Un site este alcatuit din pagini, un blog este alcatuit din postari. Paginile la site sunt statice, postarile unui blog sunt dinamice. ”
N-am stiut cum sa pun linkul, dar am luat partea asta mai importanta, cu copy/paste.
– N-am inteles (nu mi-e cunoscuta) expresia „Iaca-sa”.
– „Iata cum am inteles eu despre ce e vorba si care e diferenta dintre Blog si Site.”
Dupa cum precizasem in comentariul meu din January 4, 2013 at 5:18 pm, „…fiecare dintre noi este “lasat de izbeliste”, indreptatit ca – in lipsa unor reguli stabilite – sa-si formeze propria sa imagine…”
Dupa cum se vede, imaginea pe care mi-am format-o eu (aceeasi – se pare – cu cea insusita de catre Emi) difera (cel putin intrucatva, dar eu consider ca in mod esential*) de cea pe care si-a format-o autorul textului din care ai citat in comentariu.
* In optica lui, saitul si respectiv blogul par sa fie notiuni distincte care se exclud reciproc. Din perspectiva mea saitul este o notiune care o cuprinde, o include si pe cea de blog.
In citatul prezentat apar niste precizari care (in optica mea) nu se verifica in realitate:
– Blogul are doar articole (interactive cu cititorii), care schimba permanent continutul / aspectul blogului, pe cand saitul are pagini fixe.
a). Marea majoritate a blogurilor pe care le stiu eu au si pagini fixe (despre autor, despre blog, pagini de contact etc), iar un sait (comercial, spre ex) nu-si are rostul daca nu schimba pretul de pe „eticheta” care anunta produsul in concordanta cu modificarea pretului de vanzare insusi, sau care nu schimba promotiile anuntate in concordanta cu realitatea, sau care nu schimba cursul valutar (sau macar data).
b). Eu am intalnit deja un blog unde nu am putut intra DECAT pe baza unui link furnizat de un „autorizat” al respectivului blog, altfel adresa nu era accesibila „neavenitilor”.
c). Am intalnit deasemenea bloguri (nu numai unul) care nu activase „casete” pt comentarii, si NICI nu prezenta vreo modalitate de contactare (de catre cititori) a blogului / autorului blogului.
d). A propos de insasi denumirea „blog” – provenita, conform citatului, din weblog – oare autorul textului citat n-a auzit in viata sa de jurnale personale, care nu sunt destinate „consumului” altora?
Acest paragraf nu vrea sa insemne ca eu as avea pretentia ca am neaparat dreptate, dar este un unghi de vedere diferit de cel al autorului textului citat, care merita (amandoua) analizate, apreciate, ponderate, mediate etc.
„N-am stiut cum sa pun linkul…”
Si eu sunt nepriceput in domeniul virtual, dar CU ASTA te pot ajuta: In bara de sus (in dreptul sagetilor „Inapoi” – „Inainte”) apare o caseta (scunda si lunga). Daca copy/paste continutul vei fi „pus link” spre pagina / articolul respective. (Pt pagina asta pe care comentez eu acum linkul este „http://scri.ro/un-mos-darnic-si-un-craciun-fericit-2827.html#comments ; cauta-l sus in bara – apare incepand cu „scri.ro/…”.)
Rezon, mon şer ! ( raison, mon chèr). ca sa nu zici ca cineva-i cineva si cineva nu-i cineva.
Ai dreptate, cateva inadvertente pe care le-am observat si eu, chiar daca-s mai nepriceputa intr-ale netului. Dar am retinut si niste notiuni folositoare.
Iar linkul, dupa ce l-am vazut sus, mi-am amintit ca nu numai o data am pus linkuri, dar deh… batranetili…
Si… iaca asa !
Batranetili ca batranetili – da’ linku’ ala TOT nu l-ai pus…
Aoleu si of of of…. stai sa-l caut iar, daca vrei sa-l pun. Hai ca-mi esti drag de-acu !
http://www.cumsaevoluezi.com/diferenta-dintre-blog-si-site/
satisfacut, Victòr?
E foarte bun articolul Tatianei. N-am stat sa caut pe net care-i sunt sursele de inspiratie, dar in linii mari cam asa stau treburile.
„Hai ca-mi esti drag de-acu !”
– AOLEU! Ti s-a „sifonat” „permanentul”? Vezi ca REPEDE primesti unul gratuit (de la doamna mea)…
(Glumesc – dar (ca si in cazul glumelor dumitale) pe un fond de adevar. STII dumneata – chestia aia cu „nu iese fum fara foc”.)
Multumesc pt link. (Cat despre satisfactie, eu in general (in principiu) o obtin… (Hm!) prin ALTE mijloace, pe ALTE cai… 😛 😳 😆 )
CE-o fi avand, frate, cetateanul, de nu gasesc pe blogul dumnealui „formularul” pt comentarii? (Oare sa fie permisa comentarea doar celor abonati la blog, ca o confirmare a „spuselor” mele (din comentariul meu din January 4, 2013 at 5:18 pm) ca „Daca domeniul este deschis vizitarii publicului, posesorul sau poate hotara daca accepta sau nu comentarii din partea vizitatorilor sai…” sau (eventual) ca „Daca autorul accepta comentarii, acestea pot fi “in cerc inchis” (deschise doar anumitor persoane cu identitate precis determinata)…”, sau poate ca o contrazicere a ideii din propriul sau text: „Un blog, este total diferit. […] …pe blog tu ca cititor, poti interactiona prin comentarii – fapt ce face ca blogul sa fie un “dialog”.”?) (Sau crezi ca individul o fi considerand ca el are sait, nu blog?)
isabela, nu stiu la CARE articol AL TATIANEI te referi. (Dumneaei aici a citat din (si a postat link spre) un articol de pe un blog al unui oarecare „Dany” de 26 ani (cum poti constata din partea superioara a barei din dreapta).
Mereu atent si pe faza, mi-ai luat-o inain te, Victor !
As fi facut eu acum precizarea ca nu-mi apartine, dovada stau acele „mighilele” care il incadreaza (credeam eu).
Frate, dar la ce ore ametitoare te afli pe net. Si eu care ziceam ca sunt unica !
Hopa, acum vad: am si scris la final ca am luat partea aceea cu copy/ paste.
Din motive de sanatate, eu dorm / sunt treaz / lucrez / etc la cele mai ciudate ore. (Spre ex se poate sa mi se termine energia la ora 16, dorm pana pe la 18-19, apoi lucrez pana pot (pe la 23), pe urma mai dorm (tot vreo 2-3 ore), cand ma scol intru pe net (sau „ametesc” televizorul zapand printre canale) alte vreo cateva ore, pe urma ma mai odihnesc vreo 2-3 ore, dupa aia ies iar la lucru etc.)