Vă scriu asta în urma unei discuţii în contradictoriu cu Alex, discuţie care, staţi liniştiţi, nu s-a soldat cu mişcări de obiecte contondente. Şi vă spun cu mândrie că eu aveam dreptate. Cuţitul nu este un obiect contondent. Sau, în fine, cuţitul utilizat „clasic”, pentru că admit că un mâner sănătos montat pe lamă l-ar putea face contondent.
Contondent = (despre obiecte, corpuri) tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera.
Nu numai manerul atasat lamei cutitului este (POATE fi) „obiect contondent”, ci chiar si lama insasi: ea (in principiu) taie doar la deplasarea INTR-O ANUMITA directie (sau poate – mai rar – in doua directii, daca e cu tais pe ambele laturi), si inteapa doar la deplasarea intr-o singura alta directie. Daca insa lovesti pe cineva cu latul lamei unui cutit mai greu poti sa-i provoci usor „vanataie” neinsotita de rana.
Iar definitia corpului contondent nu stiu (si nu ma intereseaza) de unde ati luat-o, dar nu este neaparat corecta: ar trebui completata incat sa ajunga sub forma „…fara a provoca NEAPARAT sangerare.” („Contondent” are semnificatia „neascutit” si conotatia „fara penetrarea INTENTIONATA a pielii”, nu neaparat a ne-strapungerii acesteia DELOC: nu rareori lovirea cu un simplu corp contondent – in special (dar nu numai) in zona craniului, unde o mare suprafata de piele este atasata direct deasupra osului – cauzeaza SI „despicarea” pielii si sangerare.) Si evita „fara a taia” – sau in caz contrar completeaza-l cu „sau intepa”.