[via Idei]
Am fost întrebați cum se scrie corect numele complet. Am căutat pe ici, pe colo, dar n-am găsit vreo normă care să impună o anumită ordine.
Cine ne-a trimis ideea, a menționat că i s-ar părea firesc să fie Prenume Nume, că nu degeaba îi zice primului Prenume.
Eu aș zice că depinde mult de context. Dacă ești într-un cadru instituțional (curs, examen etc.) sau, în fine, într-o situație în care e important să fii ușor de găsit, e bine să începi cu numele de familie, pentru că el este elementul cel mai specific al numelui complet (și nu degeaba e așa în buletin sau alte acte). Atunci când te prezinți personal, mi se pare firesc să începi cu bucățica aia de nume cu care te identifici. Și aici mă refer inclusiv la situația în care ai mai multe prenume – dacă te numești (în buletin) Popescu Ion Vasile Gheorghe, dar tu te simți ca fiind mai degrabă Vasile, mi se pare normal să te prezinți ca Vasile (Ion Gheorghe) Popescu.
Sau poți oricând să te prezinți ca Bond, James Bond 🙂
Alexandru, îți mulțumim pentru sugestie!
PS: Știți deja că sunt încurajate completările, deci dacă aveți cunoștință de vreo normă care să zică altceva decât am scris mai sus, vă rog, nu vă sfiiți.
PPS: Dacă vă numiți cumva și Nicolae, indiferent ce mai aveți pe lângă prenumele ăsta, la mulți ani! 🙂
EXACT tot atata stiu si eu, si conform aceluiasi rationament procedez (cu mentiunea suplimentara ca uneori se gaseste cineva sa-mi atraga atentia ca INTOTDEAUNA trebuie sa te prezinti incepand cu numele de familie, nu cu prenumele, si atunci il intreb EU – DE CE se numeste acela PREnume).
Alta mentiune: mai nou am constatat ca actele oficiale nu prea mai „lasa loc” de greseli, la rubrica corespunzatoare mentionand verbatim, separat, „Numele” si respectiv „Prenumele”.
Iar in imprejurari… sa zicem „semioficiale” (cand la vreun ghiseu imi este cerut numele) obisnuiesc „sa ma prezint” – taman dupa principiul lui Bond, dar interpretat „pe dos” – drept „Victor, Victor Chiriţescu” (iar functionarul n-are decat sa scrie cum stie si in ce ordine gaseste de cuviinta), deobicei facand si precizarea (cand ma prezint „pe cale orala”) „scris cu cehaş, nu cu ca” (asta in urma unor situatii cand ulterior mi-am gasit numele scris drept Kiriţescu).
P.S.
„Interesanta” devine situatia atunci cand cineva se numeste – spre ex – Ion Nicolae, si atunci cand ii citesti numele undeva ramai in dubiu, nestiind care-i numele si care-i prenumele.
SI MAI „interesanta” devine situatia atunci cand persoana se numeste – spre ex – Petre Maria, si dupa nume nu-ti dai seama nici macar daca este vorba despre un barbat cu numele de familie Maria sau despre o femeie cu numele de familie Petre.
nu as vrea sa te contrazic, pentru ca nu sunt informata in sensul acesta, insa eu nu am intalnit pana acum un nume de familie la feminin (de exemplu maria). daca ai tu cunostinta de un astfel de nume, m-as bucura sa mi-l impartasesti 🙂
Am avut matusa din partea tatălui care se numea Maria Maria iar sotul ei se numea Maria Ion😂
aura, dacă nu mă înșel, numele lui Smiley este Andrei Tiberiu Maria 🙂
Prenume-nume ma prezint cand intind mana, prenume-nume imi semnez mailurile, prenume-nume imi apare si pe cardul bancar. Sunt Catalin in primul rand.
Exceptie fac in relatia cu insititutiile oficiale, unde suntem indosariati dupa nume si ar fi absurd sa ma prezint invers.
Nu stiu daca e politicos sau e general valabil, dar uneori folosesc strict numele de familie, in situatiile in care prenumele este irelevant (ridicare colete, comenzi taxi, rezervari restaurant) sau in relatia cu persoane carora nu le permit sau nu intentionez sa mi se adreseze cu prenumele. Nu e vorba de desconsiderare, intind la fel de vertical mana si ma adresez la plural daca varsta obliga, e vorba doar de a pastra relatiile la un nivel nepersonal.
P.S. Asa-i ca-i deranjant sa fii Catalin cu nenea care instaleaza cablul doar pentru ca te prezinti incepand cu Catalin si aia retine omul? Sau crede ca ne permitem, ce naiba, doar l-am invitat in casa
P.P.S. Smiley e intr-adevar Andrei-Tiberiu Maria
Florin ANDREIANA dar si Andreiana NEGUTOIU
aura: Istoria devenirii acestui tip de nume decurge de la initiala inregistrare in evidente a fiecarei persoane. Pt cei mai saraci cu duhul (nu, am gresit – pt cei lipsiti de educatie) din acele vremi diferentierea intre nume si prenume era insesizabila (sau pur-si-simplu nu exista), astfel incat cand a venit… scribalaul sa inregistreze toti locuitorii la strabunii respectivei persoane a fost scris (in urma afirmatiei eronate oferita de persoana) TOT prenumele si la nume, si ulterior respectivul nume s-a perpetuat (asa gresit cum fusese initial). TOT de acolo provine si multitudinea de nume de familie de tipul Avasilichioaiei sau Alupului: descendenta din Vasilichioaia, respectiv din Lupu, era caracteristica care deosebea vreo Ana sau vreun Ion de celelalte persoane din sat care purtau acelasi prenume, si ASA a fost inregistrat numele. Similar pt numele care reprezinta… indeletniciri (Fieraru, Moraru, Vacaru etc) sau proveniente etnico-geografice (Neamtu, Ardeleanu…), sau porecle (Schiopu, Manalunga) sau altele. Desi acum nu imi amintesc absolut nici un exemplu concret, nu vad nici un motiv obiectiv pt care la acea vreme n-ar fi putut cineva (femeie – prin repetarea prenumelui – sau chiar barbat – prin „numele” mamei-parinte unic) sa fi primit un nume de familie feminin (Maria constituind doar un exemplu).
Emi, Catalin: Multumesc pt ajutor, eu n-as fi stiut sa dau xemplu.
Coconas (daca ultima litera este nu „s”, ci „ş”, si daca pseudonimul reprezinta numele dumitale real, poate fi un alt bun exemplu referitor la ceea ce ii scrisesem aurei): Exemplul dat de dumneata este pertinent – si mai inglobeaza inca o ciudatenie: numele / prenumele Andreiana – spre deosebire (spre ex) de Andreea – este constituit prin compunerea – straveche (si „din greseala”) sau mai recenta (si intentionata) – a unui nume masculin (Andrei) cu unul feminin (Ana).
My name is Bond. Vaga Bond. :)) Apropo, e vagabond, vagabont,bagabond, sau bagabont? Am auzit de multe ori cuvantul, dar cu diverse pronuntari.
http://dexonline.ro/definitie/vagabond
Mersi, Victor!
Cu tot dragul, Dydy.
Poti invata sa te ajuti singura cu acest mod de cautare in dictionar plasandu-ti „DEXonline”-ul la „favorite” (pt a-l gasi mai usor) si cautand acolo (inainte de a intreba in alta parte – daca explicatiile din DEX nu ti-au fost suficiente).
Nu intotdeauna sunt corecte exprimarile din DEX.
Ai dreptate, Dydy, si daca doresti sa fii mai scrupuloasa si mai exacta cauta in DOOM-2, dar (in opinia mea) pt nivelul corespunzator varstei dumitale (si pt multitudinea de nelamuriri care in mod inerent apar acum – ASTA este varsta cand iti formezi vocabularul) DEX-ul (asa apoximativ si incomplet / incorect cum poate-o fi el) reprezinta o calauza pretioasa (si suficient de „de incredere”, intr-o prima aproximatie).
Asa voi face.
Pentru ca e si asta de actualitate :
” la multi ani celor ce poarta numele de sfantul Ion !”
Bre, oameni buni, ma ia capul, ma-nervez cu nervii, in fiecare an aceeasi treaba ! Nimeni, bre, nu poarta numele asta !! -Cum te cheama? -Popescu. -Si mai cum? -Popescu Sfantul Ion. Sau… Gogoneaţă Sfanta Maria…
Corect este: ” La multi ani celor care poarta numele sfantului Ion (Gheorghe, Vasile, Curcudel, Brebenel etc…)
Tatiana, in principiu ai cam avea dreptate – daca nu faceai afirmatia asta intr-atat de peremptorie, de categorica („Nimeni, bre, nu poarta numele asta !!”)
Mai putin faptul ca ai scris „sfantul” fara majuscula, CE te-a convins pe dumneata de imposibilitatea ca un cetatean oarecare sa poarte numele (de familie) „Sfantul” si prenumele „Ion”? (Sau chiar – vorba dumitale – numele de familie Popescu, primul prenume (sau eventual porecla) „Sfantul” si prenumele (eventual al doilea prenume) „Ion”? (Asta chiar neglijand faptul ca eu cunosc personal („am dat mana” cu ei cand am facut cunostinta) cu Pardailan* (Sic!) si cu Dartanian* (Re-sic!) – ba pana si cu Timisoara* (!), asa ca nu cred ca un „Sfantul” ar fi mai putin credibil.)
* Dupa cum cred ca se poate lesne deduce, persoanele in cauza sunt reprezentanti ai etniei care incet-incet din nationalitate CONlocuitoare se transforma in nationalitate INlocuitoare…
Dar cu ultima linie din text sunt perfect de acord – ASA ar trebui sa sune urarea / felicitarea.
Si de ce, ma rog, sa-l scriu cu litera mare? Ce, e vreun substantiv propriu, ceva? Iaca, nu vreau, na !
Victor, s-ar putea sa existe pe undeva vreun exemplar al rasei umane pe care sa-l cheme asa, nu neg. Chestia e ca ei se refera la numele mic. Si de aceea… nu prea cred.
Si eu cunosc, fiindu-mi vecini( nedoriti), oameni cu prenumele Recamier, Creionas, Vandam, Frontiera, Tastatura, prenume pe care n-ai crede vreodata in viata ta ca le vei intalni. Si da, desigur, tot din etnia aceea…
Victor, stii Scrisoarea a III a ? Daca se mai inmultesc mult astia, vom citi-o asa:
” Voi sunteti urmasii, romii !”
Nu contest ca cei „mai culti” dintre vecinii dumitale care apartin acelei subspecii or fi scriind prenumele sub ACEA forma, dar eu – cand am auzit strigat numele (SI EU l-am auzit, dar nu l-am vazut scris, cum am vazut prenumele mentionate de mine) – „suna” nu „Frontiera” ci „Frontera” (si asta era INAINTE de aparitia modelului de masina care ASTFEL este denumit).
P.S.
– Pt ca – daca este fie nume, fie prenume, fie chiar si porecla – se scrie cu litera mare (majuscula). (Da, numele este substantiv propriu – prin definitie.)
– Ca nu vrei – e dreptul dumitale, da’ „observatia” mea nu era… ilegitima.
– Auto-citandu-ma: „Sau chiar – vorba dumitale – numele de familie Popescu, primul prenume (sau eventual porecla) “Sfantul” si prenumele (eventual al doilea prenume) “Ion”?”
– „Daca se mai inmultesc mult astia…”
CUM adica „DACA” se mai? CATE familii de-ale lor (formate din adulti, nu din copii casatoriti) stii dumneata care sa nu aiba decat doi copii?
(Daca varsta la care se procreeaza ramane constanta, doi copii procreati de doi adulti inseamna spor natural al populatiei „zero”*, cei doi copii urmand sa inlocuiasca cei doi adulti, la moartea acestora.)
* DE FAPT (pt cei foarte scrupulosi la calcule) ar rezulta un spor natural usor negativ: chiar lasand deoparte persoanele care NU VOR sa se casatoreasca (caci discutam cazul teoretic, nu pe cel real), intre numarul femeilor si nr barbatilor este o usoara diferenta (o fractiune de punct procentual), asadar – in cazul ideal in care fiecare individ ar ramane definitiv intr-una si aceeasi (singura) casnicie – cei doi copii ai familiei ar inlocui doar persoanele casatorite, ramanand neinlocuite femeile „excedentare”.
M-ai rupt cu „femeile excedentare” ! :))))
Victor, nu cunosc familiile lor, dar este stiut ca tropaie hormonii pe ei ca la hipodrom si trantesc copii la greu. Pe cand noi, romanii… mai cu grija zilei de maine, mai cu protectie. Ne depasesc numeric cat de curand. Ai naibii, ca sunt si virili si din cale-afara de prolifici !
Cand am spus eu ca numele cuiva nu se scrie cu majuscula? M-am referit la acel „sfantului Ion” , tu consideri ca in acest caz era necesar un S? Eu cred ca nu, pentru ca e ca si cum as zice ” … celor care poarta numele colegului (vecinului, unchiului etc ) Ion. Deci, sfantul, colegul, vecinul, unchiul sunt substantive comune, nu?
Nume de familie = identitate origine provenienta , mai exact cei care au fost inaintea ta pe pamant si din al caror adn faci si tu parte
Prenume = porecla , imitatie etc…. porcarie mai bn zis care ii face pe oameni sa isi uite originea si identitatea asta fiind scopul .
Cand te numesti Duta Alin de exemplu e impotriva firii tu ca indivind sa te pui inaintea originii si sa lasi originea in spate care a fost prima nu tu sa devii Alin Duta
Acest tip de exprimare Alin Duta specific cu cel al artistilor Ion Creanga, Mihai Eminescu etc…. e impotriva ta ca si individ datorita faptului ca te indeparteaza de originea ta . Nu intamplator o sa vedeti oameni care se intituleaza cu numele de familie in fata cu familii fericite si stabil din acest punct de vedere iar invers oameni care divorteaza sau care nu se casatoresc niciodata …..
Fiecare alege pentru el, insa important e ce alege.
serios? :))))
Consonanta:
„…e impotriva firii tu ca indivind sa te pui inaintea originii si sa lasi originea in spate…”
Inteleg ca dumneata consideri ca cea mai buna / importanta parte din identitatea care te defineste pe dumneata este deja sub pamant…
numele de familie = nume sau prenume ?
Nume 🙂
plus offering extras which can announce this kind of the main benefit of the skepticism. bgbabddeeekekkac
Sufixul denominativ ( PRE- = INAINTE, id.ANTE, ex.= ANTEcamera, nu anticamera ) indica , conf.traditiei roma- ne primul nume ( NOMEN ), dupa care urmeaza cel de familie ( COGNOMEN ), apoi porecla ( SUPRANOMEN), ordine care provine din indicarea INS provenind din familia X si din ginta Y ( OVIDIUS PUBLIUS NASO ) care, in timp a necesitat adaugiri de particularitati spre evitarea confuziilor (ex. Primul guvernator al provinciei Dacia Inferior = Titus Flavius Priscus, demnitar de ordin senatorial spre deosebire de Titus Flavius Priscus Galonius Fronto Quintus Marcius Turbo care a infrant rascoala daco-roxolano-iaziga,demnitar de ordin equestru ) .Intreaga populatie europeana a adoptat sistemul latin ( cu o mica in-flexiune a slavilor ) , mai putin ungurii , care asemeni extreme orientalilor asiatici ( chinezi. coreeni, viet-namezi, tailandezi , birmanezi, laotsieni ) pretind primordialitatea numelui de familie si caligrafierea aces- tuia cu majuscule , fapt in urma caruia rezulta cu necesitate din partea oricarui posesor de cultura elemen- tara ca : 1) prenumele romanesc se scrie cu initiala majuscula ; 2) cand sunt mai multe prenume acestea se insiruie (conf.act natal) prin cratima ( spre a nu se permite inversarea); 3) numele de familie se ortografiaza cu majuscule ( spre a nu permite confuzii numelor pronomiale ,ex. Ion GH.deosebit de Gh. ION ) si se insi- ruie ( conf. act casatorie ) prin cratima cu primordialitatea numelui cedent ( in cazul preluarii numelui sotu- lui la casatorie ) daca acesta nu este maghiar ( ex. BALAZS-SOTER Iolanda, nu asa cum obisnuieste presa ) . Neaplicarea celor de mai sus pot fi interpretate fie ca deznationalizare fortata ( cand nerspectarea particu- laritatii etnice nu este invocata ca necunoastere ), fie ca discriminare ( ex. de pozitie sociala cand reprezen- tant al autoritatii produce deosebirea ) . In privinta textelor antepregatite , daca formularul enunta doar functia ( ex. DESTINATAR, ANGAJAT, MARTOR etc.) semnatarul se prezinta conf. I.O.O.P.( DOOM ), iar daca se indica ordinea de prezentare , atunci conf. acesteia.