Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Nu totul e negru

Nu totul e negru
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

De ieri circulă viral poza asta şi povestea ei:

 

Se pare că poza a fost făcută în Craiova, iar puştiul din imagine e hotărât să înveţe carte. Aşa că vine zilnic la locul cu pricina şi aşteaptă cuminte până când doamna are timp.

Din partea noastră, tot respectul pentru ambii!

Citește și:   Adevărul doare

Articole interesante

78 comentarii

  1. Emotionant!!! Eu am crezut intr-o prima faza ca intentioneaza sa completeze vreo reteta!!

  2. Absolut grozav! 🙂

    Dar așa, în treacăt (apropo de „remedial”-ul de-acum cîteva zile): „viral” nu cred că este în DEX cu sensul din text. Greșesc…?

  3. Eu îl iau ca pe un sens figurat, pentru că, la propriu, o infecţie virală se răspândeşte foarte repede. Dacă nu ţi se pare plauzibil, ia-l ca termen de specialitate, pentru că ştirea s-a răspândit masiv prin intermediul reţelelor de socializare. Oricum, l-am folosit intenţionat, n-am niciun regret pe tema asta şi nu mi se pare că seamănă în vreun fel cu remedialul.

  4. Nu totul e negru, doar ala mic. 🙂
    Am vazut la TV reportaj, e un pui de om minoritar parasit de mama, ai lui traiesc idn vanzare haine second si nu e niciunul scolit, iar farmacista il ajuta cu temele,

  5. Şi ce dacă e negru? Respectul meu nu scade, ba poate chiar mai creşte puţin, pentru că nu se complace cu eticheta implicită şi încearcă să facă ceva din/pentru el.

  6. Nu am zis-o peiorativ, e laudabil ce face, uita-te ce are in picioare.
    L-am vazut pe bunicu’sau, s’au mutat la oras sa aiba asta mic sanse, „mai citeste un afis” (citat). Oameni foarte simpli, traiau greu, dar din munca cinstita.

  7. Acum s-a înţeles. Şi citatul ăla e chiar frumos 🙂

  8. La un jurnal de știri se preciza că piciul și-ar dori să se facă doctor, iar informația era însoțită de un comentariu din off: și cu astfel de ajutor chiar s-ar putea să reușească. (Cu accent pe „chiar”.) M-au izbit în plex toate înțelesurile din fraza asta.

  9. O fi „ala mic” negru, da’-‘n ochii mei (in urma atitudinii ilustrate in poza) este un negru FOARTE deschis, spre alb (sau poate cu vreo cateva nuante MAI DESCHIS decat „albul” care nu invata desi are toate conditiile).

    CE anume are (sau – mai precis – N-ARE) „in picioare” juniorul este irelevant atata timp cat imaginea nu-i datata. (E posibil ca poza sa fi fost luata pe vreme torida, cand aceasta „tinuta” sa-i fie invidiata de farmacista legata de coduri vestimentare mai putin ingaduitoare.) Si incaltamintea n-are nici o legatura cu invatatura (atata vreme cat starea (halul) / absenta ei nu impieteaza asupra prezentei la cursuri si/sau asupra atentiei si concentrarii elevului).

  10. Mi’a placut comentariul lui VictorCh – intr’adevar, cel mai bun de pana acum!!! Felicitari Victor pt modul ‘sanatos’ in care gandesti!

  11. Iti multumesc pt frumoasa opinie pe care ai exprimat-o despre mine (implicit, laudandu-mi comentariul) – as fi fost SI MAI bucuros daca ti-ai fi si asumat-o prin „semnarea” sa.

  12. Cu placere! Chiar meriti ‘elogiile’… Cat despre ‘semnare’ e putin cam ciudat s’o declin in acest cadru ultra-accesat, lasa-mi o portita si-am sa vad daca intru sau… nu!

  13. In optica mea, pe net (mai ales in blogosfera) nimeni nu cere cuiva sa-si declare numele complet, adresa, profesia si locul de munca, ci au fost nascocite pseudonimele (nickname-urile).
    Tot in optica mea, o folosire in mod responsabil a acestui sistem presupune ca in blogsfera (si preferabil si in restul domeniului virtual, eventual cu exceptia e-mailului) sa folosesti in mod constant, perseverent, acelasi nick – si anume un nick pronuntabil, care sa poata fi folosit drept nume (inclusiv la vocativ), nu o expresie care sa poata fi confundata cu un fragment de text. (TOT „in optica mea”, asta NU inseamna ca dupa o vreme* n-ai putea renunta la nickul curent si adopta unul nou, ci doar ca – macar pt perioada cat acesta este „in vigoare” – sa continui sa folosesti ACELASI (nou) nick.)

    * Aceasta „o vreme” – din perspectiva mea – nu se refera la o perioada de ordinul orelor, zilelor sau saptamanilor, ci minim al lunilor, daca nu (preferabil) al anilor.

    „Portita” solicitata: victorch52[at]yahoo[dot]com

  14. Fix cand incepuse sa devina interesant o mutati in privat.

    Adaugati si martorimpartial@solutiipc.ro la CC: sau BCC: cand purtati corespondenta.

    Multumesc

  15. Am sa tin cont de sugestiile prezentate, dar te asigur ca i-am ramas fidela nick-nameu-lui ales de cateva luni, mai exact de cand am inceput sa „frecventez” acest site dragut! Aaaa, si Catalin tu ce te bagi ? Te ataci ? Ce sa-i faci comment-ul tau nu mi-a placut atat de mult precum cel al „simpaticului” VictorCh ! Sic!

  16. Cataline,:
    1. Sa inteleg ca (din perspectiva dumitale) pana acum nu era interesant, ci de-abia de acum devine asa?

    2. In limba romana „a fost inventata” o expresie nemeritat de neglijata: „te (va) rog”. Altfel… stagiul militar obligatoriu l-am terminat de mult, si lucrez ca liber-profesionist (intre altele) TOCMAI PT CA sa nu fiu nevoit sa accept sa primesc ordine. (Noroc ca te-ai mai „scos” cu „multumesc”-ul final…)

    3. Oricum, o eventuala includere a dumitale (sau a oricui altcuiva) in corespondenta noastra (sau in oricare alta) ar avea nevoie neconditionat (avand in vedere prezumtia de „secret al corespondentei”) de acordul prealabil al ambilor corespondenti.

    4. Nici prin gand macar nu-mi trece (mie) sa „mut” „in privat” dezbateri de genul celor uzuale pe acest blog, era vorba doar despre o eventuala comunicare… „ne-publica” a identitatii dansei (si eventual dezbateri private pe ACEASTA tema). (Fac aceasta precizare doar (exclusiv) pt linistea dumitale sufleteasca / mintala, caci altfel nu consider ca as fi obligat in vreun fel sa-mi motivez / justific public hotararile personale care nu afecteaza pe altcineva.)

  17. Savuroooos VictorCh!!! Stiam eu de ce-mi placi… L-ai pus la punct pe Catalin… sa-i spunem, sa nu-i spunem despre discutiile noastre pe care le-avem/nu le-avem intru-un cadru privat!!?? Absolut magnific traseul discutiilor… 😉

  18. Eu am descoperit site-ul aCESta dand google. Ma bucur ca mai exista oameni la fel de „obsedati” ca mine de gramatica limbii romane si de vorbirea corecta. Am observat insa ca folositi o alta structura a propozitiilor, structura pe care am gasit-o doar in cartile de beletristica, in care atunci cand doriti sa evidentiati ceva, puneti acel „ceva” in lumina. In ziua de azi ar fi ca o vorbire arhaica, nu as putea sa ma exprim statistic corect, dar as aproxima la un procentaj de 10% (maxim) din populatia Romaniei care foloseste acest limbaj. Felicitari doamnei farmaciste care nu judeca dupa aparente, pentru ca eu insami urmand sa intru in sistemul medical romanesc, observ zilnic ca doctorii buni (care intr-adevar sunt buni) au o gandire eronata la un moment dat datorita prejudecatilor. Acum curiozitatea mea e…voi cu ce va ocupati? Intreb asta pentru ca am facut destui ani de scoala, dar zau daca am dat peste cineva care sa vorbeasca cum o faceti voi (luati-o ca pe o lauda), zici ca as citi din cartile lui Eliade. Desigur, nu doresc un raspuns transparent, sunt doar curioasa daca sunteti in sistemul invatamantului si daca faceti ca mine atunci cand scrieti aici, va uitati de zeci de ori inainte sa dati submit comment, pentru ca altfel sunteti „sanctionati drastic”, zic asta pentru ca desi va stiti, tare va mai intepati cand greseste vreunul din voi. Chiar vorbiti asa si in viata de zi cu zi? Cand va treziti, spuneti „In dimineata aCEAsta voi manca oua ochiuri” sau spuneti ca mine (si nu ma simt deloc lezata pentru ca vorbesc asa cu cei apropiati si nu numai) „In dimineata asta imi prajesc niste oua, ca mi-i pofta. ” Si da, se observa, Ardealul e patria mea:))
    Sper sa nu va lezez cu ceva din ce am scris, nu aCEASsta mi-e intentia, luati-o ca pe o curiozitate. Toate cele bune!
    ps. Si nu ma criticati prea dur, eu studiez altceva decat „limbul romanesc”! (inside joke, dar nu m-am putut abtine)

  19. Eliza:
    „…folositi o alta structura a propozitiilor…”
    Am remarcat faptul ca te referi la persoana a doua PLURAL. Esti sigura ca nu te referi doar la comentariile mele?

    „…structura pe care am gasit-o doar in cartile de beletristica…”
    In opinia dumitale, autorii de beletristica folosesc un alt limbaj decat „oamenii normali”?
    Nu te-ai gandit ca poate dumitale ti se pare neobisnuit modul de formulare pt ca „nu-i ca pe-acasa” – pe la dumneata, ci-o fi „ca pe-acasa” – pe la cel care formuleaza? Sau consideri cumva ca asa-numita „limba literara” este una inventata, nu inregistrarea unui mod de exprimare deja existent? (Procentajul de 10% pe care il mentionezi ulterior – sau chiar si mai putin – poate fi corect PT REGIUNEA DUMITALE; altfel, la nivel national, consider ca este semnificativ mai maricel. Si-‘n plus, poate ca procentul din populatie care vorbeste „ca pe la voi” poate fi SI MAI mic – in fond, limba literara – continuand sa aiba la baza limbajul folosit in Arges – a mai fost alcatuita, completata, si ca o… mediere intre limbajele diferitelor regiuni.)

    „…atunci cand doriti sa evidentiati ceva, puneti acel “ceva” in lumina.”
    Ti se pare ciudat? DUMNEATA personal – NU procedezi asa (macar in vorbire, daca nu si in scris)? Nu accentuezi in mod osebit cuvintele despre care consideri ca sunt mai semnificative? (Cred ca LA ASTA te refereai cu „pusul in lumina”…)
    Cat despre MODALITATEA prin care indic eu accentuarea (cu majuscule) – asta este cauzata de prea redusa mea pricepere in domeniul „calculatoristicii”: AM AFLAT – CUM pot sa introduc in text litere italice (inclinate) sau aldine (bold), dar mi se pare atat de complicat incat prefer sa folosesc majusculele – si constat ca toata lumea imi intelege intentiile SI-ASA…

    Nu ti se pare si dumitale putin ciudat sa incluzi intr-unul si acelasi paragraf si opinii lingvistice, si opinii referitoare la continutul articolului pe marginea caruia comentam, si informatii despre viata dumitale reala, si curiozitatile dumitale…?

    „…pentru ca eu insami urmand sa intru in sistemul medical romanesc, observ zilnic ca…”
    Nu ti se pare si dumitale ca ar „suna” mai bine „… pentru ca – urmand sa intru eu insami in sistemul medical romanesc – observ zilnic ca…” (unde cratimele pot eventual sa fie inlocuite cu paranteze sau chiar si cu virgule)?

    „…voi cu ce va ocupati?”
    Nu crezi ca raspunsul la aceasta intrebare – ALTUL decat cel EVIDENT ca noi toti comentam pe acest blog – in primul rand este specific fiecaruia dintre cei care comenteaza aici si in al doilea rand ar putea sa fie indiscret? Eu personal (spre ex) nu ma sfiesc sa recunosc faptul ca imi castig traiul ca taximetrist. Consideri ca asta are vreo importanta in contextul acestui blog? Face asta ca opiniile mele lingvistice sa fie mai indreptatite, sau (dimpotriva) mai nejustificate?

    „…am facut destui ani de scoala…”
    Multi inainte! (Sau consideri ca au fost intr-adevar „destui”?) A propos – daca tot ai facut afirmatia asta, puteai sa n-o lasi asa vaga, ci sa si precizezi CATI ani anume de scoala din CATI ani varsta?

    „…zau daca am dat peste cineva care sa vorbeasca cum o faceti voi…”
    1. Atat de putin ai fost plecata din zona dumitale natala ? (Mai putin „putin” ca durata, cat ca numar de locuri…)
    2. Insasi aceasta fraza scrisa de catre dumneata constituie un EXCELENT exemplu de folosire taman a limbii literare „incriminate” de catre dumneata…

    „…sunt doar curioasa daca sunteti in sistemul invatamantului…”
    Eu personal – da: desi (la cei peste 60 ani ai mei) am absolvit DE MULT sistemul invatamantului formal, oficial, consider (si constat) ca mai am in permanenta inca multe de invatat (eu de la altii si eu pe altii).

    „…daca faceti ca mine atunci cand scrieti aici, va uitati de zeci de ori inainte sa dati submit comment…”
    Eu unul – din pacate – NU. (ORICUM consum mult timp tastand – cu un deget – comentariile, nu mai am – sa-mi fie rusine! – timp / energie / rabdare SI pt revederea textului.)

    „…desi va stiti, tare va mai intepati…”
    Ne stim – de-aici de pe blog (daca vei deveni o comentatoare asidua „ne vom sti” si cu dumneata).
    Cat despre „intepat”… Este vorba mai mult despre corectari reciproce (pt a ne imbunatati exprimarea). Na bine, fie, ne mai SI tachinam cate-oleaca din-cand-in-cand. (Nu radem unul de altul, ci radem ALATURI unul cu altul – intentia nu este batjocoritoare si „cine se supara, ii taiem nasul”.)

    Nu ne-ai (PE MINE nu m-ai) lezat, si sper si eu ca nu te-am criticat prea dur.

    P.S. N. B. Si eu sunt un simplu comentator ca si dumneata, dar mai cu vechime si (deocamdata) mai staruitor – si mai cu tupeu, incat imi asum o mai mare fractie din spatiul destinat comentariilor. (Din cate stiu eu, posesorii / autorii blogului sunt Emi si Alex – si poate nu numai ei.)

  20. Victor esti sigur ca n’ai publicat nimic!!? Nu sunt in extaz precum Eliza dar crede-ma ca ai o cursivitate si o oralitate ale stilului absolut REMARCABILE!!! Ca esti absolvent al unei institutii cu profil uman – risc acum o presupunere – ne-ai cam demonstrat-o! Iar faptul ca „activezi” ca taximetrist nu poate DECAT sa-ti sporeasca meritele, vb lui Blaga : „sa te transforme-n ne’ntelesuri si mai mari”! Zau ca mi-as dori sa iau un taxi la volanul caruia sa te afli, teama mi-e ca as uita destinatia daca si dialogul cu tine este la fel de… CONSISTENT si cu o asemenea savoare a textului expus intr-o maniera curata, dar fara prea multe menajamente. Te asigur ca pot „identifica” un interlocuor VALABIL, iar tu esti UNUL, cu prisosinta!!!!! Acum, ca ti-am aflat si varsta, iarta-mi „indrazneala” de a-ti spune TU(personal, nu agreez termenii: „dumeata/dumitale/matale/mataluta”, desi am vreo cativa ani mai putin – adica vreo 25 in minus – asta pt c-am observat ca nu-ti plac datele incerte!

  21. CUM sa fiu sigur ca n-am publicat nimic? Ar fi o absurditate sa afirm asa ceva – atata timp cat EXACT IN ACEASTA CLIPA dumneata „ma” citesti – si la fel poate sa faca (EXACT in mod public) oricine catadixeste s-o faca. (Sau stiu eu gresit si „a publica” inseamna altceva decat a face publice o parte dintre ideile, gandurile, emotiile etc autorului?)
    Cu altceva insa ai dreptate, ai nimerit-o: nu am publicat nimic pe suport sold, nici macar vreun articol prin vreo revista scolara (si nici macar blog propriu nu am – inca).
    Iar „stilul” – pe care atata mi-l lauzi cu caracterizari elogioase (multumesc!) – (nu stiu cat sunt de veridice aceste aprecieri, nu-mi pot aprecia eu stilul fiindca nu stiu CUM „arata” el vazut „din partea cealalta”, a cititorului*) mi l-am format (atata cat este si asa cum este) publicand comentarii pe bloguri.
    * Ulterior mi-am dat seama ca nu-i CHIAR asa: de vreo doua ori, recitind intamplator cate un comentariu de-al meu despre care uitasem ca-l publicasem, am fost si eu placut surprins citind comentariul – INAINTE de a-mi fi dat seama ca EU il scrisesem CANDVA.

    De „umanitatea” profillui institutiei de invatamant absolvite ma cam indoiesc, intrucat am absolvit sectia reala a unui liceu teoretic (chiar daca am diploma de liceu de specialitate – de informatica (!)*) si ulterior sectia „Masini termice” de la Facultatea de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timisoara**.
    * Cu scolile pre-universitare absolvite de mine este o nostimada: precizez de la inceput ca am urmat toate cele douasprezece clase la aceeasi scoala (de la jumatatea clasei a cincea intr-o cladire noua, alaturata celei vechi) dar ca am foi matricole de la (daca nu ma-‘nsel) sase scoli diferite (se tot schimbase numele / numarul scolii). Iar diploma de bacalaureat – dupa cum scrisesem – o am de la o a (parca) saptea scoala, ale carei cursuri nu le urmasem: de la absolvirea clasei a XII-a (anul IV de studii) la Liceul Teoretic Nr. 7 si pana la bacalaureat, aceasta scoala se transformase in Liceu de Informatica (Liceul nr 7 disparand astfel), incat diploma mi-a fost eliberata (in mod normal (!) ) de conducerea scolii care devenise, si este diploma de liceu de informatica (!).
    ** Taximetria o practic (de prea mult timp) in urma unui somaj mult prea indelungat (la inceputul anilor ’90, atunci cand institutul de cercetare unde lucram a ramas cu mai putin de 60 de salariati din peste 600 cati avusese inainte), cand nu se putea sa traiesc (pe termen lung) pe seama salariului de profesoara de pian al doamnei mele, si posturi de ingineri nu se gaseau (f putine) decat pt persoane binisor mai tinere decat mine.
    Si „transferarea” de la cercetare la taximetrie nu mi-a redus apetitul pt citit, a reusit s-o faca (oarecum, intrucatva) doar scaderea vederii.

    Stilul de exprimare (cred ca) imi este cam acelasi indiferent daca ma exprim oral sau in scris, DAR este inconstant: lasand deoparte faptul ca (in ciuda faptului ca de la natura sunt un vorbaret) atunci cand sunt prea obosit si/sau prea preocupat de altceva nu prea mai am chef sa conversez, nici „inspiratia” nu-mi este constanta. (Am inteles ca si multi dintre marii scriitori sunt uneori nevoiti sa astepte pt a crea – sau ulterior sa revina asupra celor scrise – atunci cand le lipseste inspiratia.)

    Da, adresarea cu „tu” nu ma deranjeaza, o consider cat se poate de corespunzatoare in mediul virtual (mai ales in blogosfera).
    (Prin contrast, „mataluta” – fiind o forma familiar-diminutivata a unei modalitati de adresare altfel respectuoase – a capatat o conotatie usor peiorativa, si folosirea ei este de evitat, cu exceptia – spre ex – a „probozirii” putin mai „apasate” a vreunui invatacel sau subordonat.)

    N-am nimic impotriva incertitudinii (ba parca mai degraba ma pune pe ganduri cineva care PREA le stie el pe toate cu certitudina si nu mai are indoieli si intrebari), ceea ce ma deranjeaza este echivocul.

  22. Erata (UITE si confirmarea afirmatiei mele anterioare referitoare la ne-revederea textului inaintea publicarii…):
    „…nu am publicat nimic pe suport sold…” -> „pe suport solid”
    „De “umanitatea” profillui institutiei…” -> „profilului”
    „…care PREA le stie el pe toate cu certitudina…” -> „cu certitudine”

  23. Ideea e ca am ajuns in cercuri mai inalte ale societatii si nu am auzit oamenii sa vorbeasca asa. Nu ma refeream doar la tine, stai linistit:) Sunt nascuta la Iasi, crescuta in Oradea si momentan locuiesc in Cluj si mai fac drumuri dintr-un oras in altul. Cu iubitul in Brasov, consider despre mine ca am calatorit destul de mult, cel putin prin tzara. Eu fac o facultate de 6 ani, e adv, mai am de facut unul singur si apoi ma apuc de drept, pentru ca..ma rog, acestea sunt motive personale. Nu o ziceam in sens rau, stai linistit, eram doar curioasa sa stiu cu ce va ocupati in general, nu asteptam sa imi spuneti exact meseria pe care o practicati. Felicitari, taximetristii cu care am avut eu de a face nu vorbesc ca tine, ceea ce te scoate in evidenta, dar sunt si restul celor care isi spun parerile pe acest blog, ii admir la fel de mult. Obisnuiam sa critic si eu in trecut, acum insa stiu sigur ca nu asta e scopul vietii mele, am devenit mai indiferenta si mai centrata pe mine insami. Mi-a placut de mica sa citesc, Eliade e scriitorul meu preferat, poate din cauza ca momentan nu mai am timp sa citesc asa cum o faceam candva si sa incerc sa descopar si alti autori.
    …legat de ce ai mai scris, da, intr-adevar, eu imi structurez altfel propozitiile, fel care ii fac pe cei din jurul meu sa par autoritara. Era un citat care mi-a placut si l-am retinut „Eu nu ma cert, eu doar explic de ce am dreptate.” Mi s-a parut haios si era cat de cat potrivit pentru firea mea, totusi sunt multe lucruri de care nu am habar si pe care poate nu le voi sti niciodata, dar incerc mereu sa studiez lucruri noi..si interesante, dar nu neaparat.
    Nu ma refeream la faptul ca scrii cu litere mari, si eu folosesc majusculele atunci cand vreau sa evidentiez ceva. Apoi, felul in care am ajuns de la un comentariu legat de viata la unul personal a fost..a smart move..o folosesc deseori…mi-am zis parerea, m-am legat de meseria doamnei, apoi am trecut la ce ma interesa:), nu ar fi fost ciudat sa scriu simplu „cu ce va ocupati”?
    Am invatat in clasele 1-4 sa scriu si sa vorbesc corect iar pentru asta ii sunt incredibil de recunoscatoare invatatoarei mele, ea m-a facut un scriitor bun (figurat vb) si un orator bun, fara sa ma pierd. In medicina studentii participa foarte des la congrese in alte orase prezentand lucrari de cercetare in fata altor doctori distinsi si in fata unor studenti din alte centre universitare care te privesc ca pe o competitie. Asta e:) Poate par prostuta, dar stii cum e, aparentele inseala de cele mai multe ori.
    „2. Insasi aceasta fraza scrisa de catre dumneata constituie un EXCELENT exemplu de folosire taman a limbii literare “incriminate” de catre dumneata…” Eu folosesc aceleasi structuri ale propozitiilor, dar in anii mei de scoala, gimnaziu, liceu, facultate, am avut de a face cu multe meserii, pacientii nu tin cont de locul de munca atunci cand se interneaza in spital. Probabil trebuia sa specific ca nu am mai dat peste cineva care structureze propozitii ca voi …in afara de mine.
    „si mai cu tupeu” Crede-ma, nu m-ai cunoscut, in mediul in care traiesc eu, cine e bun, cade de fraier, asa ca te adaptezi, ba cu indiferenta, ba cu tupeu, care cum.
    Si imi pare rau ca te-am tutuit (am citit ca ai peste 60), ti-am citit comentariul pe pasaje, nu prea am timp momentan de toate cum as dori avand in vedere prin cate tranzitii trec. As fi zis ca sunteti prof/conf la o facultate de litere. Ar avea studentii de la cine invata.
    „daca tot ai facut afirmatia asta, puteai sa n-o lasi asa vaga, ci sa si precizezi CATI ani anume de scoala din CATI ani varsta? ” Oamenii cunosc despre ceilalti doar ceea ce vor acei ceilalti sa arate, asta a fost asa de cand lumea si pamantul. Afirmatiile vagi sunt bune in politica si diplomatie, si nu numai.
    Despre Alex nu stiu, insa imi plac comentariile lui Emi. Scurte si la subiect, cam asa cum sunt si eu (nu in cazul de fatza).
    „Nu sunt in extaz precum Eliza” Nu sunt extaziata, sunt doar curioasa si multumita ca mai sunt oameni care vorbesc cat de cat ca mine, prietenii mei…sunt foarte diferiti de mine. Ei fac parte din cei care scriu „sa sti ca” si „sa vi la mine”:) asta e, nu le poti avea pe toate.
    O zi faina!

  24. Ps. Sa critic si eu (tot citind pe pasaje) se scrie „catadicseste” nu cu x:)) Stati linistit, o zic in gluma, a gresi e omeneste.

  25. [….]cel putin prin tzara. Eu fac o facultate de 6 ani, e adv,[…]
    Tara se scrie fara tz, si facultatea nu e „adverb” 😛

    […] eu imi structurez altfel propozitiile, fel care ii fac pe cei din jurul meu sa par autoritara.[…]
    Felul in care structurezi propozitiile ii face pe cei din jurul tau sa pari autoriatara?

    […]Despre Alex nu stiu, insa imi plac comentariile lui Emi.[…]
    Am inteles ca Emi scrie articolele pentru amandoi si Alex comenteaza pentru amandoi sa compenseze.

  26. Poate esti tu fara cusur, dar eu sunt cu:))
    „eu imi structurez altfel propozitiile, fel care ii fac pe cei din jurul meu sa par autoritara” -> sa para ca sunt…
    Nu am recitit ce am scris, sunt prinsa in multe activitati, care includ citirea mail-urilor pe care le primesc…asa ajung aici cand mai comenteaza cineva ceva.
    „Eu fac o facultate de 6 ani, e adv”
    Stiu si gramatica, crede-ma, nu e nevoie sa imi spui ca facultatea e substantiv comun:))
    „Tara se scrie fara tz”
    Am 23 de ani…incearca sa scoti tz-ul din limbajul meu scris, vei vedea ca esecul e inevitabil:) Si nu folosesc diacriticele pentru ca imi dau peste cap tastatura si ajuns sa scriu tampenii mai mari.
    „Am inteles ca Emi scrie articolele pentru amandoi si Alex comenteaza pentru amandoi sa compenseze.”
    Legat de Alex si Emi…cine sunt eu sa judec…e treaba lor ce fac, cum fac. Majoritatea comentariilor pe care le-am citit sunt ale ei (presupun ca e o „Ea”) si imi place cum scrie, punct:) Imi place cum gaseste sensul metaforic al unor cuvinte pe care nu multi ar indrazni sa le utilizeze in figuri de stil.

  27. […]Legat de Alex si Emi…cine sunt eu sa judec…[…]
    Ori suntem cusurgii ori nu mai suntem?

  28. Buna asta:))…deci da, ori suntem cusurgii ori nu mai suntem:)) Eu stiam varianta serioasa cu „oameni” …ori suntem oameni ori nu mai suntem…a zis-o un asistent inteligent al facultatii mele…pentru ca doctorii din ziua de azi uita sa mai fie si oameni pe langa doctori. Cei care stiu, cunosc. E valabil pentru orice meserie, cred.

  29. Nici golanii din ziua de azi nu mai sunt ce erau.
    http://www.youtube.com/watch?v=2mOcxcH86JI , secunda 24

  30. Daca mai aminteste o data de invatatoare, profesori, asistenti, medici, infirmieri, vecini, veri sau orice pers care i-au influentat destinul… M’ARUNC PE GEAM!

  31. Vezi sa stai la parter, daca tot o faci:)) glumesc:P

  32. Radem, glumim, dar sa nu se trezeasca cineva cu ea-n cap.

  33. Cusurgiu fără cusur, clar pescuieşti informaţii dintr-o sursă „cusurată” :))

  34. Eliza (October 20, 2012 at 5:08 pm):
    „Ps. Sa critic si eu (tot citind pe pasaje) se scrie “catadicseste” nu cu x:))”
    http://dexonline.ro/definitie/catadixi

    Cusurgiu fara cusur (October 20, 2012 at 5:15 pm):
    „[….]cel putin prin tzara. Eu fac o facultate de 6 ani, e adv,[…]
    Tara se scrie fara tz, si facultatea nu e “adverb” ”
    EU presupun ca intentionase sa scrie (prescurtat) NU ca ar fi adverb, ci ca e adevarat.

    Eliza (October 20, 2012 at 5:27 pm):
    ” “eu imi structurez altfel propozitiile, fel care ii fac pe cei din jurul meu sa par autoritara” -> sa para ca sunt…”
    Eliza, faptul ca acest cusurgiu nu ti-a descoperit toate cusururile pare sa te fi determinat „sa sari din lac in put” – sa „corectezi” expresia din comentariul initial „din rau in MAI rau”:
    – Felul dumitale de a structura propozitiile eventual ii facE pe…, nu ii fac pe… intrucat este vorba despre actiunea unui singur fel de…; chiar daca ai fi gandit „altfel”, acordand nu cu „felul” ci cu „structura” TOT gresit ar fi fost – si atunci ar fi fost vorba despre o singura structura a propozitiilor – faptul ca PROPOZITIILE sunt mai multe este irelevant, nu cu ele se face acordul intrucat NU ELE – FAC sa (decat daca ai fi formulat ceva de genul „propozitiile mele – astfel structurate – ii fac pe…”) )
    – ORICUM este gresita (logic) ipoteza ca ceva (orice) (sau cineva – oricine) ar putea sa determine pe cineva (pe oricine – terta persoana) sa para ca ai fi DUMNEATA ceva (orice) sau cumva (oricum). (Eventual ar putea doar sa faca pe acei terti sa considere ca dumneata pari (sau esti)…, sau eventual (in cel mai rau caz) sa-i determine sa li se para ca esti…)

    „Stiu si gramatica, crede-ma…”
    Hm! In lumina celor scrise in primul alineat al paragrafului precedent din acest comentariu – este musai sa te credem pe cuvant? (N-as fi raspuns atat de… „muscator”, de coroziv, daca afirmatia dumitale n-ar fi dovedit atata infatuare.)

    „Am 23 de ani…incearca sa scoti tz-ul din limbajul meu scris, vei vedea ca esecul e inevitabil…”
    – Multi inainte!
    – Deplang de pe acuma rezultatul corectarii de catre un examinator mai in varsta (adica mai formalist) a lucrarilor dumitale scrise in imprejurari formale (sau rezultatul – pt angajare – al lecturarii unui CV astfel redactat)…

  35. Eliza Abia acum te-am ” descoperit „. Ai o reala problema cu evitarea cacofoniilor. Si-ti spun asta nu DOAR pt. ca ai precizat faptul ca-ti recitesti textele inainte de „publicare”, ci si pt. ca sunt exagerat de multe. Ex : statistiC Corect…observ zilniC Ca……sa vorbeasCA Cum…nu vorbesC Ca tine… Nici „gandire eronata DATORITA prejudecatilor” nu suna bine. Una din frazele care contine o cacofonie e data de apreciatul VictorCh ca ex. de folosire a limbii romane. Eu n-as fi facut-o. Eliza, absolut intamplator sunt taximetrist si eu de cativa ani buni, dar crede-ma ca ca n-am nici macar un prieten care sa scrie „sa sti, sa scri” (si asta fara sa ma invart prin cercuri inalte). Nu te invidiez ca ai astfel de prieteni (desigur ca e treaba ta ce prieteni ai). Nu sunt formalist …doar mai in varsta ( vreo 55 anisori). Daca ajungi medic..hmmm..n-o sa fie problema cacofonia la scrierea retetelor, dar aici e o problema, crede-ma. Mai ales ca ele, cacofoniile, sunt usor de evitat. Parerea mea.

  36. erata….exagerat de multe, ele, cacofoniile (randul 2). P. S. Asa patesc uneori cei care nu-si recitesc textul (asa cum faci tu) inainte de „publicare”.

  37. „Una din frazele care contine o cacofonie e data de apreciatul VictorCh ca ex. de folosire a limbii romane.”
    Nu, ci drept exemplu de stil literar. (Formularea cacofonica eu as fi evitat-o evitand expunerea „prescurtata” a ideilor si scriind „complet” „…care sa vorbeasca asa cum o faceti voi…” – mai ales ca (in optica mea) asa si „suna” mai bine, mai „complet” – dar eu sunt in mod mai putin inversunat decat dumneata dusman al cacofoniilor.)

    Erate: Recitind, am observat (in textele comentariilor mele) anumite omisiuni:

    „De “umanitatea” profillui institutiei…”
    Bine ca macar am pus-o intre ghilimele, ca sa nu para greseala din nestiinta, dar deplin corect consider ca ar fi fost „De “umanitatea” (EVIDENT „de umanismul”) profilului institutiei…”

    „ORICUM este gresita (logic) ipoteza ca ceva (orice) (sau cineva – oricine) ar putea ceva (orice) sau cumva (oricum). (Eventual ar putea doar sa faca pe acei terti sa considere ca dumneata pari (sau esti)…, sau eventual (in cel mai rau caz) sa-i determine sa li se para ca esti…)”
    …asta – daca (logic) n-ar fi putut sa fie interpretat drept avand alt inteles: „…sa determine pe cineva (pe oricine – terta persoana) sa para ca AR fi (altcineva, o alta terta persoana) dumneata.”

  38. P.S. Inca ceva: nici printre prietenii mei nu se prea numara unii care sa scrie „sa sti” si „sa fi” (decat eventual pt expresia „sa fi fost”), DAR – omul in general isi alege prieteni din cercuri caracterizate de o tipologie adecvata propriilor sale caracteristici, oarecum similari siesi: de la mine, spre ex, este de asteptat ca majoritatea prietenilor mei sa fie oameni „in varsta” (cu „pustanii” mi-ar fi greu de gasit mereu subiecte de interes comun), cu o educatie minimum medie (nu neaparat educatie formala, scoli absolvite, poate fi si autodidact – important este sa avem despre ce sa discutam impreuna si s-o facem cat-de-cat in acelasi fel, chiar daca sustinem idei opuse), „cititi”, cu o judecata logica (pt a argumenta cam in acelasi fel – sau (mai degraba) in moduri acceptabile pt celalalt), cu bun-simt „de moda veche” (ca sa nu ne suparam unul pe altul din cauza unor chestiuni mai mult formale cum ar fi – spre ex – modul de adresare, sau formularea contrazicerii), carora sa le placa sa converseze, sa se contrazica, sa argumenteze (pt ca sa am „pe cine sa ma descarc”), cu un venit submediu (pt ca sa ne „invartim” in aproximativ aceleasi cercuri: CE subiect de conversatie sa am eu in comun cu cineva care toata ziua „taie frunza la caini” si toata noaptea este prin baruri, cluburi, discoteci? Sau cu altcineva care fiecare moment liber (mai indelungat – spre ex week-endurile) si-l petrece vizitand tari straine, cand pt mine este o problema (dpdv pecuniar) pana si sa merg la pescuit in regiunea in care locuiesc?)… Si-apoi (a propos de diferenta mare intre venituri)… nu prea „merge” (daca AI acel „bun-simt de moda veche”) ca in permanenta doar unul sa invite si celalalt sa fie mereu invitat, nici nu prea „merge” ca unul sa ofere (in principiu) alimente de tipul caviar si homar, si whisky-uri scotiene si irlandeze „single malt”, vinuri italiene, sampanie frantuzeasca iar celalalt cartofi prajiti si peste marinat insotite de rachiuri de fructe „de la buticul de la colt”, „vinuri de masa” „din surcele” (eventual – la ocazii – cu aroma de struguri) si o bere locala…
    Altfel… in ciuda faptului ca „pe vremea noastra” scoala „se facea” in general mai temeinic decat acum, sa stii ca SI EU am intalnit persoane (de generatia noastra) cu ortografie (!) MAI REA decat cea descrisa aici – spre ex cineva care in loc de „chiuveta” a scris „giveta”… (Autentic! In magazin, pe eticheta cu pretul… Era sa „cad din picioare” cand – nedandu-mi seama CE articol se vinde – m-am uitat in jur la produsele expuse ca sa vad CE ar putea sa coste atata (etichetele nu erau atasate fiecare produsului sau, ci adunate la un loc) si am tras concluzia…)

  39. @cerchez duiu: uite și o părere alternativă apropo de cacolalii:

    Documentul ăsta e plin de cacofonii!

    Da. Autorul acestui document nu crede în cacofonii. Dacă alăturarea a două cuvinte inofensive îi duce pe unii cu gândul la trivialități, este problema lor. De multe ori, construcțiile la care ajungem încercând să evităm o cacofonie zgârie urechea mai rău decât cacofonia însăși. Alte limbi nu se străduie deloc să le evite și autorul crede că spaima pe care cacofoniile o provoacă vorbitorilor de limbă română se datorează numai automatismelor învățate în școala primară.

    (http://dexonline.ro/informatii#cacofonie)

  40. Trebuie evitate nu pt. CA CAcofoniile ne duc cu gandul la trivialitati, ci pt ca faC Ca fraza sa sune neplacut si ar FI FIresC CA astfel de „constructii” sa fie inlocuite. Eu incerc sa-mi invat nepotii sa evite si alaturarea lui Luca de Caragiale. Recitesc prima fraza de mai sus (de la mine) si mi se face pielea de gaina simultan cu strapezirea dintilor. Brrr ! Scuzele de mai sus (vezi citatul din postarea lui Cicu) in favoarea cacofoniilor nici nu prea merita bagate in seama si nu fac decat rau. Ca „alte limbi nu se straduie bla-bla-ba” sau CA „COnstrucțiile la care ajungem încercând să evităm bla-bla-bla”…”La lansarea” nu are aceeasi sonoritate cu „timpul a dovedit ca” dar suna tot rau si e tot cacofonie chiar daca nu are pic de trivialitate. Nici „statistic corect” nu duce spre vulgaritate. Evitarea cacofoniilor nu e o problema decat pt. cei cu vocabular saracut. Parerea mea.

  41. P.S ” Plus ca cred ca cat de curand „(citat din Catalin Botezatu) cacofoniile ne vor coplesi daca vom fi ingaduitori cu cei care le „promoveaza”. Ar trebui sa fie un motiv serios chiar si numai faptul ca nu ne vom exprima ca F. Salam sau C. Botezatu ( in pofida faptului ca nici Tariceanu nu e mai breaz ).

  42. @cerchez duiu: exagerezi îngrozitor. cele mai multe din înșirarea ta sînt cacofonii închipuite. și, în loc să vînezi greșeli unde nu-s, nu mai bine ai face acordul corect?

  43. @Emi scuzele mele Alex, nu stiam ca e vreun secret

  44. „Evitarea cacofoniilor nu e o problema decat pt. cei cu vocabular saracut.”
    In opinia mea, asta este o afirmatie (mult prea absolutizata) la fel de periculoasa, de neadevarata, de gresita si de daunatoare ca si reciproca ei: „Evitarea cacofoniilor nu este necesara decat pt cei cu dificultati de pronuntare si/sau foarte rusinosi.”
    Atat la una dintre afirmatii cat si la cealalta motivele pot fi diferite de cele mentionate: la prima (chiar si pt cineva cu un vocabular care nu sufera de saracie) neobservarea existentei cacofoniei poate fi cauzata si de oboseala, de preocuparea momentana pt altceva, de formularea „pe bucatele” a textului (la momente diferite – spre ex dupa o intrerupere fortuita a redactarii), de o eventuala nefericita completare / corectare / modificare ulterioara a textului etc, iar necorectarea unei cacofonii observate (si care-l deranjeaza si pe autor) – de catre lipsa momentana de timp / energie / rabdare / dispozitie / etc pt corectarea unei forme constatate nesatisfacatoare; la cea de-a doua, necesitatea corectarii mai poate deriva si de la o fobie, de la o sensibilitate excesiva a auzului / simtului estetic, de la reminiscente ale unei educatii deosebit de neiertatoare in aceasta directie etc).

  45. Care sunt ne-cacofoniile a caror „taxare” te ingrozeste? Eu am fost invatat de miC Ca e cacofonie chiar si folosirea unui cuvant ce incepe cu litera C (exclusiv „ce, ci, che, chi) imediat dupa un cuvant ce se termina in C (ex: fac ca, fac cum, fac cand, fac corp, firesc ca, firesc cum, statistic corect, zilnic ca, vorbesc ca etc). Daca pe tine te ingrozeste faptul ca le calific drept cacofonii, asta nu le face ne-cacofonii. PractiC Cred ca „practic cred” e cacofonie. Suna ca dracu. Si nu e doar parerea mea. Ti-as ramane indatorat daca mi-ai enumera cacofoniile cacofonii (ca sa spun asa) doar din inchipuirea mea. P.S. Desigur ca un dezacord nu e mai putin condamnabil. Faptul ca aici mi-am dat cu parererea despre 4-5 cacofonii (inchipuite sau nu) intr-un text relativ scurt nu cred ca e vanatoare. Chiar daca ar fi gresita parerea mea cu privire la ce e si ce nu e cacofonie (desi ma indoiesc), expunerea parerii mele nu e vanatoare de greseli. Vanatoare ar fi fost (poate)daca era vorba de un singur caz, nu de 4-5. Astept si alte pareri cu privire la „fac cat (ca, cum), mic ca (cat)…vorbesc ca (cu)..mananc cat (cu,cum). Doar daca vorbes’ ca un elev mi’ cat nepoata mea fa’ ca o cacofonie sa nu para o cacofonie. Altfel…Parerea mea.

  46. ai fost învățat prost, de profesori obsedați de ce nu era cazul. asta e. nu-i nici primul, nici ultimul caz. iar faza cu evitarea lui Luca_Caragiale este de-a dreptul halucinantă. de cacofonii acceptate oficial n-ai învățat, pe lîngă exagerările alea? pronunți/scrii vreodată „biserica_catolică”?

  47. și, desigur, să nu uităm diferența dintre părerea/opțiunea personală și ceea ce putem să ne permitem să le impunem altora. (e ca și cu prozelitismul religios, într-un fel…) nu există nici o regulă care să clasifice drept cacofonii și să condamne folosirea unor structuri de genul celor pomenite de tine. deci frumos ar fi să nu cerți pe nimeni pe bază de „reguli”, cînd de fapt e vorba de preferințele tale personale.

  48. v: PARCA totusi nu-i CHIAR asa (v si http://dexonline.ro/definitie/cacofonie )

    Da’ daca TOT a venit vorba despre cacofoniile acceptate oficial – fac o propunere: hai sa incercam (toti) sa ne punem la un loc cunostintele si sa vedem o lista cat-de-cat clara.
    Eu in scoala (nu mai stiu daca „in generala” – la gimnaziu – sau la liceu) invatasem ca acestea sunt in numar de patru: ” Ion Luca Caragiale”, „biserica catolica”, „tactica avaleriei” si „tuica calda”.
    Dupa niste ani, auzisem de la nu-mai-stiu-cine ca tot patru ar fi, dar una din cele de la mine fusese inlocuita cu o alta (pe care la acea vreme am considert-o logica atat ca ESTE cacofonie cat si sa fie acceptata) si regret (sincer) faptul ca nu-mi mai amintesc CARE era.
    MULT mai recent am intalnit pe undeva (nu mai retin exact unde – parca tot pe blogul asta) alte exemple de cacofonii care era logic sa fi fost acceptate (imi mai amintesc – fara sa caut – de „Coca Cola”, „banca comerciala”, „banca „Carpatica” „… si cam atat).
    Deasemenea, poate stie cineva – si binevoieste sa posteze aici – o lista (actualizata) „oficiala” continand cacofoniile acceptate ACUM in limba romana.

  49. eu tot cred că vă dați cu capul de-un perete în loc să deschideți frumușel ușa și să ieșiți la aer. e o obsesie nesănătoasă asta cu cacofoniile. cîtă vreme se curăță un text de urîțenii evidente e în regulă, cînd începem să vînăm orice c și să-l băgăm în cămașă de forță, lucrurile devin… nu mai zic cum devin.
    luați frumușel de citiți-l pe Titu Maiorescu. după o vreme, o să vă treacă de cacofonii. prin efectul saturației, nu de alta.

  50. Nu pronunt si nu scriu „biserica catolica”. Nu e nevoie sa pronunt nicio cacofonie. Ma pot referi foarte bine la marele dramaturg Caragiale fara sa existe confuzia ca m-as referi la primul lui copil, Mateiu. Ma pot referi la orice dogma a bisericii catolice fara sa apelez la o cacofonie. Desigur ca in cazul lui Luca Caragiale (precum si in cazul lui Enrico Cocos, Monica Columbeanu, Luca Codobatura sau orice alt nume propriu, fie si al vecinului de scara) n-ar trebui sa fie o problema (oficiala). Dar de ce sa nu spun „Columbeanu Monica, Cocos Enrico” ? Sau „cel mai mare dramarurg roman, Caragiale” ? Doar daca ar fi o persoana Catinca Cotoarca as avea o problema, dar atunci ar „merita” pronuntat. Eu cred ca am avut profesori de limba romana obsedati sa ne faca de mici sa vorbim ROMANESTE. Nu cred ca spunand „vorbesc cum vreau” (in loc de „vorbesc asa cum vreau” sau „vorbesc exact cum vreau”…sau, sau..) esti mai roman decat mine. De ce sa nu evit o cacofonie daca pot ? De ce sa pronunt o cacofonie doar pt. ca unii ca tine o accepta ? Atata timp cat evitarea unei cacofonii nu-mi cere efort, o evit chiar daca unii spun ca e „acceptata”. Nu am gasit (deocamdata) cacofonie care sa nu poata fi evitata (exceptie facand Catinca Catavencu si inca vreo cateva)))) ). De asemenea eu cred ca exagerand (e parerea ta) in a evita cacofoniile, nu fac nimic rau. Prefer sa-mi invat nepotii „prost” (sa evite cacofoniile daca pot). Ce poate fi rau in a vorbi (scrie) FARA cacofonii ?

  51. cred că nu m-am exprimat destul de clar, să mai încerc o dată:
    este fix alegerea dumitale ce și cum pronunți, ce și cum scrii. ce nu e-n regulă este atunci cînd ții neapărat să-i corectezi pe alții și să-i convingi să scrie și să pronunțe ca tine, pentru că așa și numai așa e bine, iar în rest nu-i.
    în altă ordine de idei, e bine să fii mai atent la nuanțele limbii. adesea schimbări de-astea subtile, doar pentru a evita cu orice preț cacofonii reale sau închipuite, schimbă – nu întotdeauna subtil – sensul inițial al sintagmelor.
    nu în ultimul rînd, faptul că eviți anumite sintagme de genul „biserica catolică” doar ca să fii… mai catolic decît papa nu e dovadă de corectitudine și de drag de limbă, ci de alte trăsături.

  52. In afara de nume proprii, nu cred ca exista cacofonie care sa nu poata fi evitata. Rog fraze cu cacofonii „care nu pot fi evitate”. Sunt convins ca poate fi evitata ORICE cacofonie.

  53. VistorCh Stii ca nu m-am referit la un caz fortuit si nici macar fortat de oboseala. Ma refeream la cineva care prefera sa le foloseasca deoarece altfel ar trebui ceva efort pt. a le evita. Ma refeream la cei care spun cel putin 2-3 cacofonii in una-doua fraze. Cat despre catalogarea unei formulari drept cacofonie..hmmm..se pare ca nu e o reglementare stricta in aceasta privinta. Dar eu cred ca „vorbesc ca” e cacofonie si n-as spune asa nici daca as fi dupa un sprit de 2 zile.

  54. iaca, așa-mi răcesc tastatura de pomană. 🙂
    dom’le, chiar acea biserică catolică despre care am vorbit de m-am săturat e o cacofonie ce nu poate fi evitată. desigur, nu contează despre ce vorbeam de fapt, e musai să producem acum, pe loc, o listă cu cafonii, ba chiar mai multe, pe categorii, dacă se poate. un dicționar întreb. pe specialități, neapărat.
    cuvîntul cacofonie n-am putea să-l evităm? că sună urît, zău! și conține mult-hulitul grup de sunete…

  55. v Ai „decretat” ca „acea biserica catolica…. e o cacofonie ce nu poate fi evitata” . Hmm…Te inseli, cred. Iar uratul „cacofonie” apare doar dupa aparitia unor expresii care au dus (ele insele) la nevoia inventarii acestui cuvant. O lista de cacofonii asa-zis acceptate, altele decat rezultate de la nume proprii, ceruta de VictorCh, nu cred ca exista. Desigur ca v (sau oricine altcineva) poate accepta (si folosi) orice expresie. Eu nu fac altceva decat sa-mi spun parerea ( parerea MEA ). Puteti fi sau nu de acord. Desigur ca as prefera sa fiu contrazis cu argumente. Nu o data am „adoptat” pareri care au fost argumentate solid. Nu stiu cum naiba vi se pare voua, dar mie chiar imi suna rau expresia „conduc cu atentie”. Pronuntarea celor doi C nu e chiar comfortabila si nu-mi suna nici bine…)))). Eu o tratez ca pe o cacofonie si o evit. Astept o fraza in care sa existe o cacofonie ce nu poate fi evitata si nici inlocuita cu o expresie „necacofonica”.

  56. dacă denumirea oficială a unei biserici ți se pare că poate fi evitată, evită-mi, te rog, și greco-catolic.

  57. Eu nu ma supar pt criticile voastre, credeti-ma. Comentariile mele de mai sus, in afara de primul, sunt scrise rapid, in fuga, exprimand exact ceea ce gandesc. Cacofoniile in scoala nu mi-au fost exprimate prea clar, eu stiam doar de 3 acceptate (btw), mersi de critici, nici nu am observat vreodata ca le fac. Dar e totusi ciudat…cacofonia, cel putin asa stiam eu…trebuia sa aiba o structura de genul „c vocala c” nu cc… ma rog, fiecare a invatat la vremea lui. Nu mi s-a atras atentia niciodata ca le-as face, nici in gimnaziu, nici in liceu, in facultate cu atat mai putin. Eu nu ma supar, repet, dar sunt altii care se simt ofensati. „Eliza Abia acum te-am ” descoperit “. Ai o reala problema cu evitarea cacofoniilor.” „Reala problema” e acolo unde o cauti, dar revenind la subiectul nostru, e urat sa imparti oamenii in categorii, sunt altii cu mai multe probleme „reale” decat mine. Chiar si eu am probleme mai reale decat atat:) parerea mea…
    Cum spuneam, comentariile sunt scrie exact asa cum imi vin cuvintele in cap, nu incerc sa le structurez, daca as vrea sa impresionez, poate as face-o, dar ce castig am eu de aici? Nimic…so…mersi de critici, nu uitati ca sunt de dupa caderea comunismului si incercati sa ajutati nu in mod urat, ci in mod bine intentionat si sincer, daca tot doriti sa ajutati pe cineva din generatiile de dupa voi. Faptul ca voi ma faceti pe mine agramata nu ma lezeaza cu nimic, consider ca am defecte mai mari decat atat, iar unul din ele ar fi „ca judec oamenii” fara sa ii cunosc. Si d-le Victor, a gresi e omeneste. Mai ales daca e greseala facuta din repeziciune:) Fiti si voi mai…oameni. Nu taiati in carne vie, pentru ca puteti fi voi insisi urmatorii „the next top meal”. Nu sunt infatuata, ca vorbesc eu mai „altfel” e cu totul altceva, asa ma exprim eu. In primul comentariu va admiram, dar se pare ca in ziua de azi oamenii trec mai usor in defensiva.
    ps. D-le Victor, nu judecati o fata care a facut gradinita cu niste copii care nu vorbeau limba romana:) Credeti-ma, de acolo vin dezacordurile si neintelegerile…
    O seara buna!

  58. v Sa ma citez : „Astept o FRAZA in care….”. In ceea ce priveste „greco-catolica”…hmmm… eu il consider un cuvant compus, un tot unitar care e la fel de cacofonic precum si cuvantul „cacareaza”, dar care trebuie sa ramana asa. In ceea ce priveste biserica cealalta, catolica, astept intregul context in care folosesti expresia „biserica catolica”. Sunt convins ca se poate evita cu usurinta cacofonia ( fara sa apelez la banalul „romano-catolica” ).

  59. Eliza Cateva mici explicatii se impun, cred. Toti incercam sa scriem exact ce gandim sau ce credem (mai putin atunci cand mintim….)))) ). Nici vorba sa ma fi simtit eu ofensat. „Descoperirea” se referea la faptul ca abia atunci citisem randurile tale. E urat sa imparti oamenii in categorii?? Nu am facut-o. Dar de ce ar fi urat ? Sunt oameni frumosi, altii destepti, ceva mai putini si-si. Sunt unii cu inclinatii spre arte, altii spre stiinte exacte. Sunt cu voci divine sau afoni. Ce e urat in asta? Fiecare dintre noi apartine unor asa-zise categorii. Razbate o usoara tenta de frustrare (nejustificata, cred eu) din raspunsul tau. Dupa cum usor ai fi putut observa, discutia despre cacofonie nici macar nu te mai avea in centrul ei. Doar faptul ca tu insati ai precizat ca recitesti de 10 ori textul inainte de a-i da drumul, numarul mare al celor categorisite de mine ca nefiind tocmai eufonii precum si folosirea aiurea a lui „datorita”, m-au facut sa scriu randurile incriminate de tine. Eu unul nu scriu aici doar daca unii au probleme mai mari sau mai mici. Nefiind om de litere, sunt aici pt. a afla cat mai multe despre unele aspecte asupra carora nu sunt perfect edificat (cum ar fi daca „statistic corect” e cacofonie sau nu). Pe langa toate cele, folosirea lui „datorita” in locul expresiei „din cauza..” e tot o greseala. „Reala problema” nu e sinonim cu „grava greseala”. Si nici „agramata” nu am spus (si nici nu cred) ca esti. N-ar fi rau sa citesti trimiterea facuta de VictorCh la DEX. Chiar daca-ti pare ciudat, cacofonia nu e doar ce ai „invatat” tu. E destul de relativa (vezi discutia dintre mine si v precum si definitia din DEX) categorisirea unei expresii astfel. In rest, numai de bine. P.S. Chiar tin sa-ti multumesc pt. subiectul „deschis” de tine fara sa vrei.

  60. Sa nu despicam cacofonia in patru. 🙂

  61. @Cerchez: dom’le, e un exercițiu în futilitate ce facem noi aici. asta pe de o parte. pe de altă parte, în viață e bine să-ți cunoști prioritățile. ca de pildă, întîi să înveți să faci acorduri corecte, să nu pui virgulă între subiect și predicat, să scrii corect cuvintele… și eventual pe urmă, dacă le-ai rezolvat p-astea și ți-a rămas mult timp neumplut cu lucruri utile, fiindcă nu mai ai lucruri utile de făcut, abia atunci să vînezi potcoave de cacofonii inexistente. dar, mă rog, fiecare cu prioritățile lui. și, nu, „statistic corect” nu-i cacofonie. nici „conduc cu atenție”. astea-s false probleme. vezi mai bine cu gramatica aia…

  62. 1. Opinie personala: nici definitia aia din DEX on-line nu e chiar „teafara”, altfel am putea presupune ca ar trebui sa evitam numeralul „optsprezece” din cauza neplacutei si greu-de-pronuntatei succesiuni* de cinci consoane.
    * Sau (a propos) evitarea chiar a cuvantului „succesiune”, ca SI ASTA contine doua „c”-uri succesive.
    (In definitia „incriminata” n-am remercat sa fi fost facuta pe nicaieri referire la necesitatea ca succesiunea nepotrivita, disarmonica, de sunete sa provina de la combinarea a doua sau mai multe cuvinte, deci sa nu fi fost de evitat si disarmoniile de sonoritate continute intr-unul si acelasi cuvant, de unul singur.)

    cerchez duiu (October 21, 2012 at 3:40 pm):
    „Ce poate fi rau in a vorbi (scrie) FARA cacofonii ?”
    Din perspectiva mea, nu este absolut nimic in neregula la scrierea / vorbirea fara cacofonii, problema reala poate sa apara atunci cand (din indiferent CE motiv, INCLUSIV din – spre ex – lipsa momentana de „inspiratie” si/sau de putere de concentrare a celui care scrie) ar fi necesara consumarea unei prea mari cantitati de timp / energie / rabdare pt corectarea vreunei cacofonii, spiritul autorului putand astfel eventual sa iasa din dispozitia de a scrie. (Dupa opinia mea, mai bine un text scris cu cacofonii decat unul nescris, sau decat unul scris intr-un limbaj inutil de alambicat – poate aproape de neinteles (sau cu inteles ambiguu) – doar in urma si din cauza efortului de a evita cu orice pret o cacofonie.)

    v (October 21, 2012 at 3:46 pm):
    „…faptul că eviți anumite sintagme de genul “biserica catolică” doar ca să fii… mai catolic decît papa nu e dovadă de corectitudine…”
    Ba da – ba chiar de hipercorectitudine (si doar stim ca orice trasatura buna si utila dusa pana la extrem se transforma in contrariul sau, in ceva nociv). (OK, SI de oleaca de incapatanare…) Si ai perfecta dreptate: nu este nici o problema faptul ca el procedeaza de aceasta maniera (este deja vorba despre manierism), ci doar staruinta prea… apasata de a… sugera insistent si altora urmarea ideilor sale (ca sa nu spun de impunere a acestora).

    cerchez duiu (October 21, 2012 at 3:48 pm):
    DE FAPT dumneata ne ceri noua sa argumentam inutilitatea evitarii cacofoniilor, in acest fel rasturnand necesitatea argumentarii (mai abitir decat justitia romaneasCA CAre iti cere TIE, ACUZAT (sau macar anchetat, cercetat, urmarit si ce alte categorii de-astea „oculte” or mai fi fiind) sa-ti demonstrezi nevinovatia, in loc sa se straduiasca ei (in urma prezumtiei de nevinovatie de care – teoretic – beneficiezi) sa-ti dovedeasca vinovatia: nu crezi si dumneata ca mai normal ar fi sa incerci DUMNEATA sa ne DEMONSTREZI (in asa fel incat sa ne si convingi) necesitatea absoluta (alta decat neplacerea dumitale senzoriala) pt evitarea cacofoniilor?

    v (October 21, 2012 at 3:53 pm):
    „…acea biserică catolică despre care am vorbit de m-am săturat e o cacofonie ce nu poate fi evitată.”
    Ba (in opinia mea) POATE fi evitata (cam de fiecare data – cu eventuala exceptie a antetelor lor oficiale, unde nu poti „jongla” cu ordinea cuvintelor, cu formele diferitelor cazuri etc.), doar ca asta cere inutil de mult efort si sunt sanse mari sa conduca la formulari care „suna” „fortat”.

    cerchez duiu (October 21, 2012 at 4:40 pm):
    „O lista de cacofonii asa-zis acceptate, altele decat rezultate de la nume proprii, ceruta de VictorCh, nu cred ca exista.”
    1. Pe vremea cand am fost eu scolit, exista (dovada fiind faptul ca eu mi-o amintesc). Asta nu inseamna ca ar fi fost ceva „oficial” – dar EXISTA.
    2. Poate nu este vorba despre o lista „oficiala”, poate eventual doar despre una acceptata de vreo somitate in domeniul lingvisticii (vocabularului, ortografiei / ortoepiei) si care astfel poarta (indirect) girul sau. (CINE STIE prin ce lucrari de specialitate o fi „ascunsa” vreo asemenea lista?!?)

    v (October 21, 2012 at 4:47 pm):
    „dacă denumirea oficială a unei biserici ți se pare că poate fi evitată, evită-mi, te rog, și greco-catolic.”
    v, printr-o argumentatie incorecta risti sa arunci in derizoriu o afirmatie altfel valida: „greco-catolica” ESTE intr-adevar denumirea oficiala a uneia dintre biserici, exact in acelasi fel in care „ortodoxa”, sau „catolica” (sau eventual „romano-catolica”) sunt denumiri (TOT oficiale) ale altora (dintre biserici), si (in primul caz) cacofonia este continuta intrinsec in nume (lucru inevitabil). Prin contrast, „biserica catolica” nu reprezinta o cacofonie decat prin alaturarea cuvantului determinat langa determinant, anume in aceasta succesiune (lucru evitabil).

    cerchez duiu (October 21, 2012 at 8:35 pm):
    „In ceea ce priveste “greco-catolica”…hmmm… eu il consider un cuvant compus…”
    Si are asta vreo relevanta (alta decat aceea de a te putea convinge pana si pe dumneata ca NU CHIAR TOATE cacofoniile POT sa fie evitate prin reformulari) din perspectiva existentei sau nu a vreunei cacofonii? Face asta ca succesiunea de litere sa fie mai putin deranjanta?
    „…la fel de cacofonic precum si cuvantul “cacareaza”…”
    …sau ca si insusi cuvantul (atat de dezbatut aici) „cacofonie” – da’ nu stiu de ce „te-ai dus” atat de departe: nu era mai simplu ca in loc de „cacareaza” (cuvant oarecum derivat) sa te fi referit direct la cuvantul „caca”, cu al carei nume trebuie evitata cu orice pret (in opinia dumitale) asemanarea rezonantei jonctiunii dintre cuvinte?

    Eliza (October 21, 2012 at 8:08 pm):
    1. „Eu nu ma supar pt criticile voastre…”
    Este bine ca nu te superi (nici macar la tachinari – sper – care nu intotdeauna sunt indreptatite, ca la o afirmatie corecta vreau sa sper ca nu gasesti motiv de suparare), fiindca altfel, dupa cum iti mai scrisesem si intr-un comentariu precedent (October 20, 2012 at 1:06 am) „cine se supara – ii taiem nasul”. (Inca o remarca referitoare la comentariul dumitale anterior celui al meu mentionat aici: remarcasem felul (de tipul „aCEAsta”) in care scrisesesi, si banuisem ca intentia iti fusese sa subliniezi diferenta dintre exprimarea orala curenta (populara) „asta” si cea mai formal-literara „aceasta” – dar in acest caz in primul exemplu scrisesi gresit: „acesta” ar fi trebuit ortografiat „aCEsta”, nu „aCESta”).
    2. „Cacofoniile in scoala nu mi-au fost exprimate prea clar…”
    Nu-ti fusesera EXPRIMATE clar, SAU – EXPLICATE clar? (Citeste definitia in DEX on-line…)
    3. „Nu mi s-a atras atentia niciodata ca le-as face, nici in gimnaziu, nici in liceu, in facultate cu atat mai putin.”
    EVIDENT ca in facultate cu atat mai putin: acolo iti sunt predate si verificate cunostintele de specialitate, nu cele de cultura generala, si modalitatea de exprimare (atata timp cat nu „pocesti” numele vreunui organ, sau al vreunei boli, sau al vreunui medicament etc) este – din acest pdv – irelevanta. (MAREA majoritate a facultatilor „scot” nu oameni culti, ci specialisti, iar cultura si-o face fiecare absolvent in parte – DACA si-o face; MULT mai multa cultura generala se obtine – daca se obtine: daca se invata si daca se memoreaza in „memoria pe termen lung” – prin educatia PREuniversitara….)
    4. „Chiar si eu am probleme mai reale decat atat.”
    Presupun ca noi CAM TOTI avem probleme mai grave si/sau mai… stringente decat modul de exprimare, de aici incolo depinde de optiunile fiecaruia daca ACESTE probleme de exprimare (fara de care se poate trai FOARTE bine, INCLUSIV ca europarlamentar) le includem sau nu in categoria celor importante, care merita atentie. Cat despre „reale”… Chiar daca eventual dumneata (sau altcineva() alegi/e optiunea neglijarii existentei lor, ele nu sunt mai putin reale (daca sunt), dupa cum iti poate dovedi critica de pe acest blog.
    5. „…nu incerc sa le structurez, daca as vrea sa impresionez, poate as face-o, dar ce castig am eu de aici?”
    Dar din vorbirea corecta dpdv gramatical (precum si din urmarirea prezentului blog) CE castig ai?
    6. „…incercati sa ajutati nu in mod urat, ci in mod bine intentionat si sincer…”
    Nu inteleg de ce compari metrul cu secunda, intrebandu-te care dintre ele o fi mai lunga… Dumneata compari categorii diferite: un ajutor TOT „bine intentionat si sincer” poate fi oferit in mod „urat”, certandu-l si ocarandu-l pe cel care greseste, sau intr-un mod mai agreabil, mai amiabil, atragandu-i cu blandete atentia si exemplificandu-i (asa cum consider eu ca procedam noi aici). Faptul ca o critica „incasata” nu este placut ORICUM ar fi formulata acea critica… Mde! Asta e! Nu gresi si n-o sa mai fie neplacut. (SAU – accepta cu umor neplacerea; iar asta nu inseamna sa razi de corectari, ci sa gasesti resursele ca – alaturi de cei care te corecteaza – sa razi nu de dumneata insati, ci de greselile pe care le faci.)
    7. „Faptul ca voi ma faceti pe mine agramata…”
    a. Noi nu te facem punct – asta a realizat deja mama dumitale (daca nu cumva te-ai materializat din spuma marii – ca stim-noi-CARE zeita elina).
    b. Cu atat mai putin te-am face agramata, idealul ar fi sa reusim taman pe dos. Ba nici macar nu te NUMIM agramata, pt simplul fapt ca NU ESTI astfel. (Da, mai ai greseli – ce ciudat, esti si dumneata om… – dar nu esti catusi de putin agramata.)
    c. Cu eventuala exceptie a cazurilor de prostie agresiva, te rog sa cauti pe blogul acesta macar un singur exemplu de atitudine denigratoare la adresa comentatorilor. Iti atrag atentia ca – la o examinare detailata – vei constata ca (spre deosebire de multe alte locuri) aici sunt criticate / contrazise multe idei si/sau moduri de exprimare, NU AUTORII acelor idei si/sau moduri, si eu nu inteleg de ce incerci dumneata sa personalizezi observatiile care iti sunt facute la modul impersonal.
    8. „…puteti fi voi insisi urmatorii…”
    – „voi insiva”, nu „voi insisi” (Eventual doar „ei insisi”…)
    – Am mai fost si probabil vom mai fi, daca vom mai gresi. Si n-am „taiat in carne vie” (esti cumva curioasa sa constati CUM ar suna un comentariu cu adevarat „muscator”?), ci doar „am remarcat cu voce tare” (pt indreptare) greseli constatate.

    9. „In primul comentariu va admiram, dar se pare ca in ziua de azi oamenii trec mai usor in defensiva.”
    – Iti multumesc pt admiratia initiala, si ma mir ca „am pierdut-o”, eu intre timp nu mi-am schimbat atitudinea. (Astea or fi acele „intepaturi” la care te refereai atunci…)
    – Consideri cu adevarat ca intre timp eu intr-adevar „am trecut in defensiva” (aparandu-ma de oarece atacuri), SAU „in ofensiva” (atacand eu)? (Oricare dintre cele doua ipoteze este la fel de adevarata sau de falsa ca si cealalta: atata vreme cat consider ca am dreptate, imi apar opinia si o atac pe cea contrara a altcuiva, si nu renunt decat atunci cand sunt convins – SAU cand renunta si „adversarul”.)
    10. „D-le Victor, nu judecati o fata care…”
    Eu nu judec pe nimeni, nici o pesoana (in orice caz nu pana cand nu am acces la MULT mai multe detalii despre devenirea respectivei persoane decat imi sunt accesibile aici pe blog), ci „judec” doar atitudini, moduri de formulare, etc – adica anumite actiuni specifice ale vreunei persoane. Deosebirea intre cele doua cazuri o fi mai subtila, mai greu de depistat, dar este reala si mare… (Eu nu atac – verbal – PERSOANA cuiva, ci IDEILE sale, deci nu este cazul ca „atacurile” mele sa fie „luate” „personal”.)
    11. „…care a facut gradinita cu niste copii care nu vorbeau limba romana…”
    – Te fericesc! (Acum mi-ar fi drag si mie sa fi fost in situatia unei cunostinte din junetea mea care facuse gradinita intr-O limba (sarba), scoala elementara in alta (maghiara), „scoala generala” (gimnaziul) intr-o a treia (germana) si liceul intr-o a patra (IN SFARSIT in romana), intre timp mai invatand in paralel si ivrit – la scoala religioasa – precum si franceza si engleza – ca limbi straine.) (Eu am depus eforturi destul de mari pt a reusi sa vorbesc binisor engleza, franceza si rusa (!) (pe aceasta din urma uitand-o intre timp din cauza nefolosirii) si nu mi-a fost usor nici sa deprind elemente de germana, italiana, sarba si maghiara…)
    A propos: in CE limba (gradinita dumitale)?

  63. Ce sa spun..fiecare cu prioritatile lui in viata. De as sta sa verific de fiecare data ce am scris si cum am scris (aCEsta/aCESta -say what??) …cred ca as intarzia la raportul de garda:))
    Sa aveti o zi frumoasa!

  64. Scuze pt faptul ca prin explicatiile mele prea amanuntite / personalizate te-am „deturnat” de la indatoririle dumitale profesionale, ma voi stradui ca fata de dumneata sa nu mai repet aceasta greseala.
    Garda usoara!

  65. V „să înveți să faci acorduri corecte, să nu pui virgulă între subiect și predicat, să scrii corect cuvintele..” Cred ca stiu sa fac acorduri CORECT (nu corecte). Nu cred ca exista acord corect si acord incorect, ci doar acord si dezacord. Astept exemplele in care am facut cateva dezacorduri. In ceea ce priveste folosirea virgulei, ei bine, e posibil sa am ceva probleme ( recunoscute si asumate, de altfel ), dar nu obisnuiesc sa pun virgula intre subiect si predicat ( astept vreo 2-3 exemple ). Sa scriu corect cuvintele? Oi fi mancat vreo litera ? Si ? Pentru asta ar trebui sa pun mana pe gramatica ? Ai pomenit de „biserica catolica”, decretand ca nu poate fi evitata cacofonia: „acea biserică catolică despre care am vorbit de m-am săturat e o cacofonie ce nu poate fi evitată”. Tu si multi altii ca tine credeti ca nu poate fi evitata. Sigur ca poate fi evitata. Ti-am cerut macar un exemplu de context care sa-ti dea dreptate. Astept si acum (degeaba, cred). Sunt convins ca ai incercat ( ai fi prezentat-o repede), dar nu ai gasit. Cred ca pana si tu ai reusi (cu ceva efort) sa eviti cacofonia. De aceea ai lasat-o balta cu „biserica catolica” si ai trecut (neinspirat) la cea greco-catolica. Desi folosesti un „ton” care se vrea a fi de superioritate (nejustificata – ea, superioritatea), eu vad in el doar multa frustrare. Faptul ca unele expresii alcatuite din 2 cuvinte ( primul terminandu-se si al II-lea incepand cu litera C ) imi suna dezagreabil si le evit, nu ar trebui sa te inversuneze asa tare. Atata vreme cat nimeni (in afara de tine) nu a trasat limitele dintre cacofonie si ne-cacofonie, iar definitia din DEX e laxa, nu sunt acceptabile axiome in aceasta privinta de la oricine (cu atat mai putin de la tine). Tocmai de aceea, cand ceva nu-mi suna bine, incerc o forma care sa fie fara dubii ne-cacofonica. Nimeni nu te poate impiedica pe tine sa stai cu „c_ca” in varful penitei, al tastaturii sau al limbii.
    „vezi cu gramatica aia” Chiar ma uit prin ea destul de des (fata in fata ti-as raspunde altfel la un astfel de indemn – pt. o eventuala astfel de intalnire, duiucerchez@yahoo.com). P.S. Sincer nu sunt nervos si nici frustrat ( desi ar putea parea), ci doar usor amuzat de un ins care scrie astfel : si care „decreteaza” cu privire la unele aspecte ce tin de gramatica.

  66. De adaugat in ultimul rand, dupa ” scrie astfel: „

  67. Nu stiu de ce nu pot cita dintr-o postare. Am incercat de 2 ori. Mai incerc o data : vînezi potcoave de cacofonii inexistente. dar, ma rog, fiecare cu proiritatile lui. si, nu, „statistic corect” nu-i cacofonie.

  68. Mai oameni buni (atat unul cat si celalalt), pana mai adineauri pe acest blog totul era… poate nu neaparat bine si frumos, dar „normal”. CE v-a apucat acuma cu atacurile la persoana (unul cu frustrarile, altul cu semidoctismul, amandoi cu condescendenta)? Vreti neaparat „sa ma scoateti de mincinos” in fata fetelor astora care sunt mai recent venite pe blog? Sau considerati ca aceste caracterizari ale autorului ideilor sustinute (opuse propriilor idei) au vreo relevanta in estimarea corectitudinii ideilor in cauza? Sau ca ar constitui vreo modalitate valabila de negare a eventualei indreptatiri a ideilor opuse si de intarire a dreptatii propriilor idei?
    IA – va rog frumos – amandoi (fiecare separat) picioarele in apa rece (pt racorirea sangelui infierbantat) si cateva minute de meditatie asupra propriei atitudini si asupra modalitatii de exprimare a acesteia!
    (Eu pe amandoi va consideram nu fara greseala, dar oameni seriosi si rationali cu care imi facea placere sa dezbat unele idei si sa ma contrazic pe tema acestora – in principiu in mod argumentat – or acum (cel putin deocamdata) nu prea mai consider ca ar mai fi valabila niciuna dintre aceste afirmatii.)

  69. Ce faci, Cusurgiule, „ii calmezi” pe principiul „Întărâtă-i dra-a-ce / Nouă-aşa ne pla-a-ce!”?

  70. v Ce simplu e sa te porti ca un vagin cand te numesti doar v . As fi preferat sa-ti pot trimite cateva randuri DOAR tie, v.. Neavand aceasta posibilitate ma vad nevoit cu parere de rau sa-ti scriu aici (desigur ca vor fi ULTIMELE randuri scrise de mine pe acest site). Sunt convins ca in realitate esti doar un nevolnic tot atat de pupincurist pe cat de „razboinic” esti aici. In spatele monitorului esti viteaz nevoie mare si ai tupeul sa spui orice, oricum, oricui. N-ai mai rabdat…hmmm. Te invit sa-mi compari numele (care e Cerchez, nu cherchez) cu ce vrei tu, dar FATA IN FATA. Eu sunt barbat si n-as jigni pe nimeni fara sa-i ofer posibilitatea (daca doreste) sa ma vada. Asadar iti spun ca esti „un v (agin) larg” (citeste „o chizda larga”) si daca te vad vreodata o sa te violez (citeste f_t). Mi-as dori sa te simti jignit si sa vrei sa ne vedem. Poate iti vine curajul daca afli ca am 55 ani. Nu ma astept sa te porti altfel decat un pacalici tare-n taste in spatele monitorului. Sa-mi folosesti numele asa cum ai facut-o e ca si cum m-as lua eu de ma-ta (citeste „mama ta”) . Cat despre „biserica catolica”, n-ai fost in stare mare lucru (cum ma si asteptam de altfel). Trimiterea ta e la fel de „valabila” ca urmatoarea : ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Romano-Catolica. Acolo ai fi aflat ca „Biserica Romano-Catolica este…denominatia crestina..” si ca deci chiar si „oficial” e simplu de evitat cacofonia cu pricina. P.S. Astept (cu slabe sperante) orice propunere de intrevedere (pe cheltuiala mea integrala). P.S.2 Cu aceasta ocazie (si tot cu sperante slabe) ofer si o mica recompensa de 100 $ oricui ma poate ajuta sa dau de acest limbric. Repet adresa mea pt. oricine ma poate ajuta cu informatii : duiucerchez@yahoo.com . Tuturor celorlalti, multe scuze !

  71. D-le Cerchez, dati-mi voie sa inchei eu insami acest subiect/conflict. D-l „v” mi-a luat apararea, chiar daca nu a exprimat-o clar, probabil a facut-o pentru ca i-a placut sinceritatea mea care a fost criticata dur pentru ca nu a fost exprimata (in scris) cum trebuie. Nu imi place sa ma consider „centrul universului”, dar ma simt responsabila partial (daca nu, chiar total, pentru ca ale mele au fost cacofoniile remarcate de dvs) pentru acest conflict dintre voi doi. Sunteti un domn la fel cum domnul v este un domn. In ultimele mele am avut niste probleme foarte mari, personale, pe care evident ca nu le voi scrie aici, si desi mi-ati dat aproape cu totii peste nas (in afara de d-l v) am raspuns cu diplomatie de fiecare data, la fiecare critica. Asa ca va voi spune sincer…nu va mai pierdeti timpul criticand sau fiind rai unul cu celalalt, mai bine ati incerca sa vorbiti civilizat, omeneste cum se face, cu respect reciproc. Sunt sigura ca v-ati fi inteles daca v-ati fi cunoscut in alte circumstante.
    Toate cele bune!

  72. Eliza, in loc sa te gandesti ca de la tine e posibil sa fi inceput vreo cearta mai bine vezi jumatatea plina a paharului.
    Datorita tie rasare soarele, adie vantul, zboara pasarelele, creste iarba, apare curcubeul.
    Nu inteleg sincer mentalitatea asta pesimista.

    __
    Pe un ton mai serios, haideti sa incercam sa comabtem doar idei, nu persoane, e pacat de ce incearca Emi si Alex sa faca aici.

  73. v, ştiu că îţi place să ai ultimul cuvânt şi, deşi de regulă nu mă bag, te-aş ruga frumos ca discuţiile de aici care nu au legătură cu postarea în sine să se încheie.

Lasa un comentariu