Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
Formele corecte sunt noştri şi voştri. Cele două sunt forme de plural pentru nostru şi vostru, iar transformarea singularului în plural nu presupune niciodată mai mult de un i. I-urile suplimentare apar atunci când rădăcina cuvântului se termină în i sau prin articulare cu articol hotărât; evident, aici nu este cazul.
Exemple corecte:
Prietenii noştri ne-au făcut o vizită.
Părinţii voştri sunt mândri de voi!
Exemple greşite:
Ne înţelegem foarte bine cu vecinii noştrii.
Câinii voştrii latră prea mult!
era si o poeszie nostrii vostrii cu un i niciodata cu 2 de i :))
si in poeszia nostrii scrisze tot cu 2 de mere, pardon, de i?… 🙂
Ce-i aicea, fratilor, ca mi-am scrantit limba?!!
S-o țâcnit lupu’…
„…noştri şi voştri. Cele două sunt forme de plural pentru nostru şi vostru…”
Hm! Stiu si eu daca ASA o fi, Emi?
„Nostru” si „vostru” nu deriva de la „noi” si respectiv „voi”, adica de la persoana intai si a doua PLURAL, fiind si ele – pe cale de consecinta – TOT „plurale”?
(Contestarea mea se refera nu la ideea exprimata, ci la forma de exprimare a acesteia.)
Daca bine imi mai amintesc eu ceea ce am invatat cu prea multa vreme in urma, spre deosebire de singularele „meu” (care se refera la un posesor si un obiect posedat) si „mei” (care se refera tot la un singur posesor, dar la mai multe obiecte posedate), formele „nostru” (care se refera la mai multi posesori, dar la un singur obiect posedat) si „nostri” (mai multi posesori si mai multe obiecte posedate) ar reprezenta (ambele) forme de plural…
Victor, știi că eu mă străduiesc aici să exprim lucrurile cât mai simplu posibil. Posesorii și obiectele posedate sunt concepte ceva mai fine decât banalul plural. Adică, pe scurt, cine s-ar gândi la lucrurile astea în termenii explicației cu posedările cred că n-ar scrie nici ”noștrii” 🙂
(„cine s-ar gîndi… (,) cred că n-ar scrie…” – subiectiva!)
v, nu cred că poți să scrii fără subiectivism, dar în cazul ăsta particular nu mi se pare că sfidez logica. Dacă nu stăpânești niște concepte de bază e greu de crezut că ai reuși să construiești peste o fundație găunoasă un vocabular bogat și un bagaj sănătos de concepte mai fine.
După ce m-am ridicat de pe jos și m-am scuturat de praf, mai zic o dată: ai o propoziție subiectivă acolo și tu i-ai trîntit o virgulă. Sper că-i mai clar acum. 🙁
Te va referi – cred! – la a doua propoziție, desigur, nu?🤔
Am înțeles. 1-0 pentru tine. Poate 2-0 că nici nu te-am înțeles de prima dată 🙂
:))) ne răfuim la penalty-uri. portarul meu e prost, îți zic de-acum, poți să-ți pui rezervele să tragă.
:)))) Ce draguti sunteti amandoi… deliciosi!
V, te ajut? Am fost portar nr 1 pe vremea mea, numai ca de handbal.
Lipseste, cumva, virgula dupa „numai ca” ?
Nda, Emi, cred ca ai dreptate: ca metoda mnemotehnica (DOAR cu acest scop – si pt mai facila intelegere de catre… neavizati), oricat de „neortodoxa” ar fi explicatia, e acceptabila.
Tatiana: In NICIun caz virgula.
Daca tii neaparat sa pui acolo un semn, incearca „trei puncte” (puncte de suspensie), sau in cel mai rau caz o cratima*.
* STIU ca astfel folosita – ca aici pt ACEASTA separare – acea linie-semn grafic se numeste altfel, nu cratima, da’ acu’ nu-mi vine in minte (n-o fi avand IN CE sa vina…) CUM ii zice… (Ma ajutati voi?)
Ei aș, Victore, cum să nu-ți vină-n minte!?🤔 Cred că faci doar pe niznaiul că nu știi că acea ,,linie-semn grafic” se cheamă linie de pauză, probabil ca să observi, pe-ndelete, cum se agită amatorii de comentarii și, implicit, de lămuritori ai problemei în speță!?🤔 Iată că ai reușit, prin mine, să-ți atingi scopul mult dorit!👍😜 Ce să fac și eu… n-am putut să mă ,,abțiu” să nu-mi bag nasu’… un picuț!😜 Te apreciez și ador tot ce faci, pentru a face lumină, în ale gramaticii limbii române!👍🫡