Dacă ați fost un pic tentați să vedeți ce e cu linkurile care-l puneau pe Mihai Gâdea în relație cu aspecte de genul ”AGRAMAT”, ”greșeală gramaticală COLOSALĂ”, ”JENANT” etc., dar totuși nu accesați mizerii dintr-astea scandaloase din principiu, aflați, pe scurt, că omul a scris pe Facebook ”da-ti share” în loc de ”dați share”.
Pentru unii e motiv de jubilare, iar pentru alții o mare decepție (căci da, omul ăsta antrenează mari pasiuni). Noi doar vă reamintim, scurt și la obiect, că dați este o conjugare a verbului a da la persoana a II-a (voi dați, să dați), iar ”da-ti” (dă-ți, dacă e să-l mobilăm cu toate diacriticele) s-ar traduce în ”dă ție”, adică verb și o formă neaccentuată de pronume.
Între timp, firește, postarea cu pricina a dispărut, iar în schimb a apărut un mesaj prin care își cere scuze, cu mențiunea că pagina sa are conținut publicat de mai mulți moderatori. E o practică destul de comună ca de paginile vedetelor să se ocupe alți omuleți, deși, între noi fie vorba, primul criteriu de selecție pentru cei care s-ar ocupa de imaginea mea în rețelele sociale ar fi, clar, să știe să scrie corect. În realitate, habar n-am dacă într-adevăr a fost greșeala lui sau nu. Nu face parte nici din marile mele simpatii și nici din marile mele antipatii, deși recunosc că m-a surprins să citesc că ar fi făcut o asemenea greșeală, pentru că, peste toate păcatele, trăiesc cu impresia că ar fi un om inteligent și bine pregătit.
1. „Numai cine nu munceste nu greseste.” SI MIE (si cred ca si voua) mi s-a intamplat sa „bat” semne in minus sau in plus (sau repetate), poate chiar si in locuri de-astea „neplacute” unde dau impresia necunoasterii (ca daca la „nostri” dublezi (spre ex) „o”-ul nu-i nici un bai, da’ daca isi baga Aghiuta coada si se dubleaza „i”-ul…)
2. Mai deranjanta mi se pare scuza cu „…pagina sa are conținut publicat de mai mulți moderatori.”: O FI adevarat ca „E o practică destul de comună ca de paginile vedetelor să se ocupe alți omuleți…”, da-i la fel de adevarat ca de pagina care poarta numele (si deci girul) sau raspunde EL, cel sub a carui semnatura apare pagina / articolul, cel care (teoretic) „da” „bun de tipar”-ul final, nu subordonatii / angajatii / colaboratorii etc.
(Daca nu verifica el personal – sau cineva de incredere – textele inaintea publicarii, e treaba lui, exact ca atunci cand semneaza un act – spre ex un contract – fara sa-i fi citit continutul. Iar daca acelor „omuleti” le-a dat drept de publicare (pe pagina lui) a textelor lor FARA ca acestea sa le fie verificate este echivalent cu a le fi oferit imputernicire sau „semnatura „in alb” „: raspunde (in cazul cel mai putin defavorabil pt el – „in solidar cu ei”)…)
Elegant consider ca era daca inghitea in sec, isi recunostea greseala si-si cerea scuze pt ea – si-atat, fara explicati (ci’ca) „disculpante”. Si TOT elegant (si corect) mi se pare (mie) ca ar fi fost sa nu dispara pagina cu greseala, si nici macar doar greseala, ci sa fi lasat pagina asa cum fusese, cu greseala cu tot (astfel asumandu-si-o) doar sa fi „taiat” („barat”) expresia gresita si (alaturi) s-o fi inlocuit cu forma corecta.
Da’ inainte de a „da cu parul”, hai sa verificam prin textele lui repetabilitatea greselii: poate ca omu’ INTR-ADEVAR NU STIE cum ar fi corect, de-aia scrie asa (da’ poate doar „i-a alunecat degetul”)…