Inregistrare

Inregistrati-va pentru a beneficia de cunostintele comunitatii, a pune intrebari sau a a raspunde la intrebarilor celorlalti.

Suntem o comunitate care incurajeaza educatia si in care se intalnesc know-how-ul si experienta cu perspective inovative de abordare a problemelor.

Login

Autentificati-va pentru a pune intrebari, a raspunde la intrebarilor celorlalti sau pentru a va conecta cu prietenii.

Resetare parola

V-ati uitat parola ? Introduceti adresa de email si veti primi o noua parola.

Va rugam sa va autentificati.

Please briefly explain why you feel this question should be reported.

Va rugam explicate, pe scurt, de ce credeti ca aceasta intrebare trebuie raportata.

Motivul pentru care raportezi utilizatorul.

AniDeȘcoală.ro Latest Articles

Mi se pare mie, sau citim un pic mai mult?

Mi se pare mie, sau citim un pic mai mult?
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme

Nu știu sigur dacă am dreptate, dar trăiesc cu impresia că în ultimii ani lumea a reînceput să pună mâna pe cărți. Probabil că tind să cred asta pentru că au fost destul de multe campanii pe tema lecturii, dar mai ales pentru că demersul unor ziare de a se vinde la pachet cu fel de fel de cărți a părut să aibă mare succes. Însă mi-e greu să-mi dau seama dacă ziarele cu pricina au inițiat practica asta din cauza unei nevoi reale sau oamenii le-au cumpărat strict pe principiul ”la ofertă”. La fel, pentru campanii, e greu de făcut distincția dintre impact real și mesaj propagat doar așa, pentru că dă bine să spui că susții cititul.

Totuși, pot să vă spun sigur că în București lumea chiar pare să citească și sunt șanse mari să surprinzi în actul lecturii cel puțin câte un om/garnitura de metrou, la orice oră din zi. Iar dacă vă gândiți că e așa doar pentru că par condițiile mai prielnice (deh, drum lung cu metroul, citesc și ei, ce să facă altceva?), vă anunț că asta e o scuză. Eu sunt fanul cărții de pe noptieră și exact prin metoda asta mi-am atins scopul de o carte/săptămână în 2012. Bine, în 2013 l-am descoperit la un moment dat pe Stephen King și de atunci am tot citit multe povestioare de-ale lui pe Kindle, așa că mi-e greu să spun dacă am avut o rată chiar la fel de bună (apropo, funcționează bine și sistemul Kindle-ul de pe noptieră :).

Citește și:   Cărțile fac minuni

Dar vouă cum vi se pare? Se citește mai mult în 2014 decât se citea, de exemplu, în 2006? Și, desigur, mă refer strict la cărți, pentru că postări de pe bloguri, statusuri de pe Facebook, tweet-uri etc. sigur citim mai multe, dar nu le-aș pune în aceeași categorie. Poate că unele sunt la fel de capabile să furnizeze informație brută (deși credibilitatea surselor e o altă discuție) și poate chiar reușesc uneori să ne facă să ne punem oarece întrebări despre viață și noi înșine, însă nu e același tip de lectură.

PS: Dacă și vouă vi se pare că se citește mai mult, ați remarcat și ce fel de cărți se citesc cu mai mult spor? De pildă, aș pune pariu că se vând și se citesc de zor cărți motivaționale. Eu nu sunt un mare fan al genului, pentru că mi se pare că mulți au de fapt o problemă cu voința și nu cu motivația (da, sunt procese psihice strâns legate, dar problematice nu sunt impulsurile momentane ci demersurile de cursă lungă). În plus, prea mulți dintre cititori par să rămână cu impresia că e de ajuns să-ți dorești și o să ți se întâmple sau că atitudinea pozitivă e marea și singura cheie, însă acestea sunt condiții necesare nu și suficiente. Totuși, independent de părerea mea, s-ar părea că sunt destui care au fost inspirați de așa ceva și mult mai mulți care caută genul. Altfel, fără cerere, ar dispărea complet de pe piață, iar realitatea arată contrariul.

Citește și:   De ce facem asta?

Articole interesante

15 comentarii

  1. Eu v-am zis ca se citeste mult. 🙂 Tinand cont ca n-ati revenit la formula anterioara se pare ca se citeste suficient de mult.
    P.S. O treime as incerca altceva, nu se justifica trei treimi in aceeasi directie. Macar de test. 🙂

    P.P.S. Uite ce codificat vorbesc si totodat suficient de inteligibil
    P.P.P.S. Puteti sa stergeti

  2. Parafrazând, „nu știu alții cum sunt”, dar eu m-am reapucat de citit beletristică acum vreo zece ani, când, stricându-se cutia cu imagini mișcătoare, am scos o carte din raft și mi-am adus aminte ce fain e cititul. Citesc în ultimii ani pe telefon sau tabletă – avantajul e că am la îndemână un teanc de cărți la nici un centimetru grosime, și citesc și în paralel, în funcție de starea de spirit. Nu pot decât să recomand lectura, ea fiind cea care mi-a format în bună măsură caracterul.

  3. ciudat și neașteptat pentru mine, am constatat că citesc mai repede și mai mult de cînd am reader…

    (în titlu, era bună o virgulă înainte de ‘sau’)

  4. Cătălin, nu neapărat, dar îi mai dăm o șansă o vreme. Na, dacă tot ai adus vorba de treimi, e fix la o treime față de celălalt (deocamdată). Și nici celălalt nu era ”WOW!” :))

    Edy, ține-te bine de obiceiul ăsta sănătos! 🙂

    v, nu sunt sigură de virgula cu pricina… Dacă mai primesc un vot pentru ea, desigur, apare.

    Erpel, dacă ai vrea neapărat, nu cred că n-ai găsi puțin timp. Doar nu zice nimeni să citești o carte/zi. Dar 5-10 minute înainte de culcare…

  5. @Emi: adică e chestie de democrație? :p
    Bine, atunci, uite un vot de la diacritica: https://diacritica.wordpress.com/2011/01/18/virgula-sau-din-nou/ (cu încă două linkuri la final)

  6. v, am citit acolo înainte să-ți răspund. Și nu-s convinsă că e situația în care se exclud reciproc (adică, dacă am înțeles eu bine, ”sau mi se pare mie, sau citim mai mult”). Până la urmă e situația în care chiar ”mi se pare că citim mai mult”. Sau nu pun eu problema bine, sau nu e musai să fie cu virgulă. 🙂

  7. în expresia asta, „mi se pare” are sensul: e doar o iluzie, o aparență falsă, nu e realitate. deci e cazul excluderii.

  8. Cu mare bucurie pot spune ca da, citim mai mult!

  9. Ei, se pare că sunt singura care nu a putut, până acum, să întrevadă o cât de mică schimbare în acest sens.
    Chiar de la începutul lui 2014, mi-au ajuns la ureche câteva afirmații, care au vrut să fie considerate sincere, de tipul „A, eu n-am citit o carte întreagă niciodată!” ori ”N-am citit nici măcar un sfert din cartea asta în toată viața mea!„ (chit că era vorba de un volum cu 200 de pagini…)
    Să mai aștept persoane care citesc de plăcere și nu constrânși de profesoara de română?

  10. Bianca, nu știu câți ani ai tu sau câți ani aveau cei care făceau afirmațiile cu pricina, dar mie-mi sună a bravură adolescentină. Adică nu spun că ar fi exclus să existe și indivizi care chiar n-au citit vreodată o carte cap-coadă, însă nu cred că un adult ar considera asta un motiv de laudă. Și dacă într-adevăr vorbim despre elevi, trebuie să admit că și eu am descoperit cu adevărat cititul din plăcere abia după liceu. Bine, am tot citit și până atunci (și am avut noroc inclusiv de o învățătoare care ne dădea liste ample de lecturi chiar și în clasele mici și cred că am avut noroc și de părinți care verificau dacă-mi făceam treaba), dar lecturile impuse de educația formală nu le-am făcut nici pe departe mânată de aceleași lucruri ca acum.

  11. Oare stie cineva daca exista vreun motiv obiectiv pt care – pt a doua zi consecutiv – nu reusesc sa postez un comentariu (mai lung, ca de-„al meu:) pe aceasta pagina? Dupa ce „dau” „submit” imi „spune” ca nu mai gaseste pagina pe care tocmai o citisem…

  12. …si (imediat in continuare) comentariul precedent (si pe ACESTA) mi l-a „luat” fara nici o problema…

  13. Eu citesc din multe domenii si le alternez. Un clasic cu un roman istoric cu roman scris de un japonez cu o motivationala s.a.m.d. Am observat ca se citeste mult fantasy (am prieteni care aproape numai asta citesc, si cunosc persoane care citeau romane de dragoste acum 5 ani iar acum au trecut pe „Jocurile foamei” si alte carti „la moda” ). Dar cu cartile „la moda” te poti pacali, pentru ca multi le cumpara tocmai din acest motiv si nu le citesc deloc. Cand era Dan Brown la moda, multe persoane aveau in casa cel putin un roman de-al lui, dar cand le intrebam daca au citit raspunsul era de multe ori: „nu am avut timp” si pot sa pun pariu ca nici pana acum nu le-au citit.

  14. Maria, eu TOTUSI prefer pe cineva care cumpara o carte cu intentia de a citi (chiar daca intentia nu se concretizeaza) cuiva care cumpara cartea „la metru”, ca sa arate bine in raft si sa se asorteze (dimensional si coloristic) eventualelor alte carti cumparate anterior dupa acelasi criteriu (sau cuiva care nici macar nu cumpara carti): poate-poate, totusi… (Iar daca nu el insusi, poate citeste copilul său, sau vreun frate / var / unchi / prieten…)

Lasa un comentariu