Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
[via Idei]
Să ne punem de acord de la bun început că inspirațional nu e un cuvânt legitim. În limba română există inspirator și se referă la ceva/cineva care inspiră.
M-am foit mult să scriu despre asta pentru că e ceva ce mi-e neclar. Inspirațional m-a tot dus cu gândul la motivațional, însă nu sunt chiar același lucru. Motivația e ceva ce te aruncă și te ține viu în luptă, în timp ce inspirația (conform definiției) pare să țină mai degrabă de găsirea unei soluții.
Eu încă procesez… Dar pentru voi ce înseamnă inspirator?
Ana, îți mulțumim pentru sugestie!
Mamica ei de engleza, nici nu mi-am pus problema ca s-ar zice altfel decat inspirational.
La prima citire inspirator imi suna a ceva dispozitiv gen inhalator sau similar.
Cat traim invatam, pare-se. 🙂
:)) Exact la asta mă gândeam și eu!
Câte un idem și de la mine și de la Alex :))
Great minds think alike 😀 (n-are acelasi farmec in romana)
Să știi că mie mi-a plăcut mereu cum sună treaba aia cu „mințile luminate” 😀
Moldestie? 😀
Molestare. :))
Se poate expirator ca antonim? Sau aspirator ca sinonim? Caci, sorry, acolo ma trimite gandul. Pare mai acatarii, mai cumsecade inspirationalul ala… pentru mine, ma rog…
Daca nici molestarea nu e de ras indiferent de context atunci n-avem simtul umorului.
Moldestie=moldo-modestie
Vreau rubrica de comentarii privata!
Aha, deci asta era moldestia. Atunci, ma incadrez cu succes.
Strict dupa rezonanta, dupa ideile pe care mi le trezeste aceasta in minte (fara sa am habar in CE masura teoria limbii ar fi de acord cu asta) pt mine „inspirator” ar cam „aduce” a „inhalator” – prin similitudine, un dispozitiv exterior care te ajuta sa inspiri (fizic – dupa care urmeaza expiratia) – SAU denumirea caracterizanta a unei persoane care inspira (aer) (la fel cum „conducator” conduce sau „instalator” instaleaza).
„Inspirational” – care ar ajuta la obtinerea unei mai bune inspiratii, care face sa fii mai bine / mai usor / mai bogat inspirat (inspiratie mintala – spre ex poetica).
Tatiana: Aspirator NU se poate ca sinonim, caci nici „a aspira” (chiar daca ne referim strict la sensul fizic al termenului) nu este sinonim cu „a inspira” (nici macar strict cu sensul respiratiei) – singura similitudine (inafara rezonantei asemanatoare) este faptul ca ambele au loc prin crearea unui vid partial. (Vezi ca „aspirator” se foloseste deja – pt strans praful, ca inlocuitor (tehnic) pt matura.)
A inspira are 2 intelesuri, unul face parte din miscarile ventilatorii si celalalt se refera la a oferi un izvor de inspiratie, muza pt crearea artistica. Din punctul meu de vedere, termenul de inspirator poate fi folosit strict anatomo-fiziologic, timp inspirator ca si timp expirator. Inspirational insa, n-o fi existand el in dex si nici nu trebuie, caci asa cum s-a facut furculition pentru termenii de specialitate (sau nu) din alte limbi, cel mai probabil asta va fi soarta si pt cuv asta. Si ca fapt divers, ma gandeam acum…in medicina noi folosim inspir pentru respiratie, nicidecum inspiratie, cu toate ca am impresia ca gasesti si intelesul asta in dex. Cred ca ar trebui transate lucrurile: medicina- inspir-inspirator , arta-inspiratie-inspirational. Si daca ma contrazice Doom-ul, eu tot asa ma voi exprima.
Ce-ar fi daca ne-am arunca o privire si asupra lui :”INSPIRATIV”; intuitiv pare mai …corect.!? 🙂
monica, adverbul „intuitiv” (prescurtare curenta de la „in mod intuitiv”) inseamna „pe baza intuitiei” (intuitie care la randul ei reprezinta caracteristica unei fiinte de a ajunge totusi la concluzii corecte chiar daca informatiile de care dispune / pe care se bazeaza sunt insuficiente (sau insuficient de relevante, sau insuficient corelate) pt ca acea concluzie sa poata fi dedusa / demonstrata in mod logic, intuitia reprezentand mai mult un fel de a „ghici”). In mod similar, adjectivul „intuitiv” se refera la CEVA dobandit prin acest fel de „ghicire”.
Avand in vedere acestea, nu prea mi se pare ca ar exista vreo legatura cu un eventual adjectiv / adverb (nerecunoscut ca atare de catre DEX) „inspirativ”: intrucat mi se pare putin probabil ca acesta sa derive (in conceptia dumitale) de la actiunea mecanica de a inspira / expira (deci de a respira), presupun ca ar intentiona sa derive de la un eventual mod „inspirat” in care cineva creeaza, se comporta, hotaraste etc.
Dumneata CUM anume vezi posibila o legatura, o corelatie intre ele (alta decat cea a unei rezonante asemanatoare ocazionata de folosirea aceleiasi terminatii)?
Elaborat raspuns, nimic de zis; nu despre „intuitiv” vorbeam , dar am inteles tinta atacului, pentru ca e lesne de ghicit usoara aciditate a explicatiei. Despre inexistenta in dictionar a sinonimului sugerat de mine…”mea culpa”, chiar acu aflu ca nu exista in dictionar, as fi bagat mana in foc ca e. Totusi, eu personal l-am intalnit destul de frecvent (se poate verifica usor, multi il folosesc in forma asta, exact cu sensul despre care vorbim aici) si „intuitiv” am considerat ca e o varianta, sa zicem , fonetic, mai usor acceptabila. Cat despre legatura cu actul fiziologic, acela de a intretine oxigenarea organismului, oricare din variantele/sinonimele „legitime” sau nu, fac trimitere la ambele sensuri ale cuvantului ( a trage aer in piept, respectiv a sugera o idee)
Monica, nu trebuie sa o iei personal…Asta e modul de exprimare al lui Victor:) El mereu are raspunsuri elaborate si acide, dar nu cred ca le face intentionat:) E doar…felul lui de a fi, cu care te obisnuiesti in timp;)
Nu-i deloc acid, ba chiar e dulce si dispus oricand sa dea o mana de ajutor. Nu e nici ranchiunos si are simtul umorului la locul lui. Ete na, parca umblam cu petitul… :))) Victòr, voulez-vous… avec moi? Ha?
monica:
„…nu despre “intuitiv” vorbeam…”
„…intuitiv pare mai …corect” (Ar fi trebuit sa iau in considerare lipsa ghilimelelor? In acest caz MEA culpa…)
„…atacului…”, „…usoara aciditate a explicatiei.”
Atac? Corectare…
Aciditate? Sa fim seriosi, copii… (Eventual doar olecuta, pt „condimentare” – foarte putina, cam cata are si un sifon bun si efervescent…) SUNT CONVINS ca nu vreti o demonstratie de ADEVARATA causticitate (!) verbala…
(„Tonul” comentariului meu era intentionat a fi eventual oarecum (foarte putin) glumet, „jucaus”, nicidecum ironic si cu atat mai putin (Doamne fereste!) coroziv.)
„…inexistenta in dictionar a sinonimului sugerat de mine […] as fi bagat mana in foc ca e…”
Nu te ingrijora, MAJORITATEA dintre noi (incluzandu-ma si pe mine) mai avem cate-o „surpriza” dintr-asta din-cand-in-cand (mai des sau mai rar) – sa descoperim ca vreun cuvant pe care-l utilizam – eventual chiar destul de frecvent – (si care ESTE inteles de catre cititori) in realitate – conform teoriei limbii – de fapt nu exista (oricum – nu sub forma sub care il foloseam)…
Eliza:
„…Victor […] mereu are raspunsuri elaborate si acide…”
„Elaborate”? Poate – uneori (rar), cand versiunea spontana mi se pare nemultumitoare. (Ample da, mai-mereu, – dar deobicei spontane, nu „slefuite” indelung, staruitor. Sau voi CE inteles daduserati cuvantului „elaborat”? Nu un text „lucrat”?)
Dar „acide”? Doar de vreo cateva ori (in principiu doar ca raspuns la faptul ca fusesem EU ironizat – sau fusese ironizat cineva despre care consideram ca CHIAR nu merita – sau poate (uneori, rar, cand sunt excedat) ca reactie la o „prelegere” (deobicei neargumentata) tinuta de vreun neavenit pe un ton deosebit de emfatic, suficient si condescendent) – dar chiar si-atunci doar in mod stapanit, controlat, cu moderatie.
(Poti sa „ranesti” FOARTE rau pe cineva folosind un limbaj cat se poate de decent si civilizat (si idei la fel) dar un „ton” coroziv – chiar daca „tonul” nici macar nu este (neaparat, direct) agresiv… Unii au uneori contraperformanta de a „reusi” asta fara sa incerce – poate (uneori) fara macar sa-si dea seama, pana nu vine „reactia”…)
Tatiana:
– Merci, ma douce (!), pt ca mi-ai sarit in ajutor.
– Dispus sa ajut? In general da. Oricand? Nu! (In general „nu” in functie de context (sanatate, claritate mintala (!) (momentana), timp si energie disponibile, preocupari acaparante) – da’ nu exclusiv: mai am si eu „toane” cand n-am chef s-o fac (sau – daca e posibil – o fac foarte scurt si sec).
– „Victòr, voulez-vous… avec moi?”
Ce soir?
Inspirativa divagatie…:)…deja s-au abordat o multitudine de subiecte noi, care nu tin doar de limbaj. Revenind totusi la subiect si ca sa fiu mai concisa in exprimare:
VictorCh:
„in mod intuitiv, mie personal imi pare mai corect sa spunem „inspirativ”.
Eliza: „in medicina noi folosim inspir pentru respiratie, nicidecum inspiratie”- in medicina termenul „inspiratie” se refera la prima faza a actului respirator, iar forma „inspir” se foloseste doar in mod popular ca substantiv, daca nu ne referim la verb.
Cat despre masura in care toeria limbii accepta aceste variatii, stim desigur, ca „limba vorbita” sau chiar jargonul, este una din sursele evolutiei/formarii unei limbi, dincolo de influenta popoarelor aflate in migratie pe teritoriul respectivei tari, de-a lungul istoriei.
Ne confruntăm și noi cu problema lui „inspirational” de multă vreme. Am tradus cu „înălțător” de cele mai mute ori, dar ni s-a spus că sună exagerat. De exemplu, „film înălțător”. Poate nu m-a înălțat, poate doar m-a inspirat. Când e vorba de texte de spiritualitate, trebuie să fii mai reticent, să nu lase impresia de exaltare. Suntem și noi de acord că dacă nu există un termen, ar trebui inventat. Poate că varianta cu „inspirațional” nici nu sună așa de rău. Cum sună „film inspirațional”? Sau „program inspirațional”?
„Poate nu m-a înălțat, poate doar m-a inspirat.”
Poate. Sau poate te-a inaltat fara sa te fi inspirat. Sau poate te-a si inaltat, te-a si inspirat.
In principiu, intre „inaltare” (sufleteasca, nu modificarea cotei) si „inspirare” (creativa, nu respiratorie) nu este catusi de putin obligatoriu sa existe o relatie de proportionalitate (nici directa, nici inversa), nici (neaparat) vreo altfel de relatie (dar NICI nu este imposibila existenta mai mult sau mai putin intamplatoare a vreunei relatii) – pur-si-simplu este vorba despre notiuni distincte, disjuncte, independente una de alta.