Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
Regulile de aur, pe scurt:
1. a fi, forma de infinitiv, are un singur i;
2. să fii (forma de conjunctiv) şi (tu) fii! (forma de imperativ) au câte doi de i, un i din rădăcina verbului (a fi) şi un i din conjugarea la persoana a doua.
Actualizare: Imperativul negativ – tu nu fi! – un singur i (aceeaşi formă cu infinitivul).
Exemple corecte:
Trebuie să fii cuminte!
Ar fi fost bine să fi vorbit cu ei înainte de a lua decizia.
Nu fi impertinent!
Exemple greşite:
Fi convins că ştia ce spune.
A fii bine informat este mereu un avantaj.
Nu mai fii atât de insistent!
Ca de obicei (căci sunt rău), s-a neglijat imperativul negativ, cu care românii au întotdeauna o mare problemă (zic dânşii: «nu fă cutare lucru» în loc de «nu face»). Plus că aici avem încă o excepţie celebră: «tu nu fi prost, Darie!».
Deuxio, mai lăsaţi Excel-ul, că ăla-i pentru contabilitate. Tabele simple se fac foarte frumos în Word, mai cu seamă dacă aveţi Office 2007. Iaca, eu n-am, şi tot am emulat unul din şabloanele colorate de tabel. Iaca aici-şa: http://twitpic.com/278bkt/full
Tertio, v-aş sugera (dar nu o fac, hihi) să mai umblaţi la ClearType, adicătelea stupizenia aia de contururi colorate care se văd la textul din coloana I. Microsoft este jenant cu ideea lui fixă potrivit căreia contururile «curcubeu» sunt mai plăcute ochiului decât cele în tonuri de gri.
De prima sugestie ţinem cont, dar celelalte două nu cred că-şi au locul aici. Problemele de fond merită şlefuiri şi adăugiri; forma e exclusiv alegerea noastră.
@Béranger,
Ce excepţie celebră e asta?! În ‘Tu nu fi prost, Darie!’, nu fi prost e forma corectă a imperativului negativ. Ar fi fost o excepţie celebră/licenţă gramaticală dacă era ‘Tu nu fii prost, Darie!’.
„Tu nu citi, Darie”, „Tu nu face, Darie”, „Tu nu fi prost, Darie”.
In cazul imperativului negativ, verbul are aceeaşi formă ca la infinitiv prezent. E o regulă, nu e excepţia de la regulă.
Tovarăşi,
Fireşte că forma negativă a imperativului provine din infinitiv; aceasta este regula.
Totuşi, verbul «a fi» are un mare caracter de neregularitate. Nu la forma negativă, ci la cea afirmativă.
Astfel, dacă la alte verbe imperativul provine din indicativul prezent (Citeşte! ««« el citeşte; evident că Nu citi! ««« a citi), la verbul nostru imperativul provine de la conjunctiv: Fii! ««« tu să fii. Asta nu face decât să adauge la confuzia privitoare la numărul de «i»-uri.
În fine, adio. Rămân s-o citesc pe tanti Diacritica, ea e mai deschisă la minte decât voi.
Eşti liber să citeşti ce (pe cine) vrei…
îs, îi, sunt forme oficiale si acceptate de DEX? wow! :)) am vazut si pe dexonline.ro, credeam totusi ca sunt folosite doar prin banat..
anca, „is” si „ii” sunt forme corecte,eu sunt din Ardeal si acolo se folosesc formele astea.
Buna,
Nu sunt foarte stiutoare in ale gramaticii :D. Eu zic ca vorbesc si scriu cat de cat corect, dar probabil fac si greseli ca orice om (as zice eu). Si tin sa zic ca chiar daca lumea greseste, altii care stiu cum se zice, ar trebui sa fie politicosi in corectarea respectivei greseli. Nu sa arunce cu vai ce prost esti ca nu zici corect cutare chestie. Am vrut sa zic asta pentru ca au fost multe persoane care ma corectau cand ziceam nu stiu ce chestie chiar daca ce ziceam eu era corect. Ca de exemplu, aveam un coleg care mereu ma corecta cand ziceam: Am luat-o pe strada …, sau o iau prin fata facultatii, cum ca nu se zice cu a lua, si o zicea pe un ton ca: vai nici macar sa vorbesc romaneste nu stiu.
Acum la adevaratul motiv al comentariului meu.
Am o intrebare, nu tine neaparat de verbul a fi, ci mai degraba de timp.
In pagina din link este aratata conjugarea verbului a fi la diferite timpuri.
La timpul Viitorul popular zice ca pentru persoana a 2a singular e ii fi si plural e iti fi.
Eu, una, folosesc oi fi si oti fi. Cum e corect?
http://denisatrifu.blogspot.fi/2009/05/lectia-1-de-gramatica-conjugarea.html
Am gasit raspunsul la intrebare, http://dexonline.ro/definitie/vrea
ca verb auxiliar pers a 2a sg: vei, ei, ăi, oi, îi; si pl: veți, eți, ăți, oți, îți
Multumesc frumos oricum. As fi editat comentariul de mai sus, dar nu pot face asta.
La o re-lecturare ulterioara a comentariilor:
Altu (July 21, 2010 at 7:55 am):
„In cazul imperativului negativ, verbul are aceeaşi formă ca la infinitiv prezent.”
Esti SIGUR(A) pe aceasta afirmatie – ca forma nu este ca la infinitiv trecut (!), sau eventual viitor (re-!)?
Exista verbe terminate si in doi ‘i’: a sfii, a prii.
Doi de i*
Noroc ca te-ai corectat ! :))
Pfuiii, era corect prima data. Si sunt invidioasa, mie nu mi-au venit verbele alea-n minte, desi am rascolit oleaca prin tărtăcuţă, recunosc.
Eu ma pregatesc pentru admiterea la Facultatea de Drept, iar anul acesta am cosmaruri cu DOOM2. Articolele de pe site sunt utile, la examen s-au dat multe dintre aspectele discutate aici. La cat mai multe posturi!
Karmen:
– EXCELENTA (pertinenta si corecta) completarea-corectare – sub rezerva faptului ca atunci cand este prezentata forma completa a infinitivului verbului „sfii” (atunci cand acest infinitiv este precedat de particula „a”) este oportuna prezentarea SI a faptului ca verbul este exclusiv reflexiv (spre deosebire de verbul „a (se) rusina”, care poate fi folosit tranzitiv sub forma „a rusina pe cineva”, verbul „a se sfii” nu poate fi folosit corect in limba romana cu sensul ca cineva ar sfii ceva, sau pe altcineva, sau altcuiva etc), asadar forma sub care ar trebui sa apara este „a se sfii”.
– CE are-a face admiterea la Drept cu DOOM2 (deci in principiu cu corectitudinea vocabularului)? Daca rasapunsul este ca MACAR la facultatile din care se presupune ca „ies” intelectuali (jurnalism, drept, relatii… interumane (habar n-am de ce fel – ca facultate eu nu-mi amintesc decat de cele internationale), teologie etc) a inceput sa se tina cont SI de corectitudinea scrierii, atunci mi-ai dat o veste noua care (pt mine, in optica mea) este minunata.
Tatiana: Ba „pfuiii”, (aproape) corect este asa cum s-a corectat dumneaei (corect ar fi fost cu „i”-ul intre ghilimele).
(Afirmatia este valabila atat in cazul cifrelor (ca doar numarul „222” o sa-l pronunti „trei DE doi”, nicidecum „trei doi”, care ar insemna „32”) cat si (te rog sa ma crezi pe cuvant de data asta, acum mi-e prea mult sa caut (cu cateva luni in urma) articolul de pe http://diacritica.wordpress.com/ in ale carui comentarii este prezentata concluziv aceasta problema) in cazul literelor. Da, forma corecta de exprimare este „doi DE „i” „.)
In ultimii ani se pune accent doar pe forme duble de plural, de accent, forme verbale duble, cuvinte scrise cu cratima, substantive defective de plural si singural etc si mai nou si pe neologisme ‘obscure’ , in timp ce gramatica a trecut pe plan secund. Asa ca este normal sa citesti DOOM2 si sa le inveti.
Completarea mea a fost facuta pe baza unor discutii cu profesoara mea de gramatica, inca nu am aprofundat verbul, dar voi reveni cu informatii cand voi asimila corect notiunile. Dumneaei a specificat ca sunt patru astfel de verbe cu doi de ‘i’ la infinitiv in limba romana.
Karmen draga, prin insiruirea aceea ai facut o „salata”: din cate stiu eu, neologismele (oricat de (eventual) obscure), formele verbale duble si formele duble de plural „tin de” vocabular, accentele – de ortoepie, cratima (ca dealtfel si numarul de „i”-uri) – de ortografie, iar abia substantivele defective de numar (fie de plural, fie de singular) (ca de altfel si verbele defective in conjugare – exemplu pertinent fiind verbul „a ploua”, care in limba romana la indicativ prezent nu are sens DECAT la persoana a treia singular) sunt cele care „tin de” gramatica.
Ar mai fi ceva: corectitudinea vorbirii / scrierii (din toate punctele de vedere mentionate mai sus, precum si din multe altele: semantica, morfologie, sintaxa etc) se invata „pas-cu-pas”, incepand cu regulile generale si continuand cu invatarea exceptiilor / abaterilor ingaduite de la reguli, si o persoana este considerata (cel putin de catre mine) cu atat mai… putin culta (dpdv al limbii romane) cu cat (intr-o discutie mai ampla si mai complexa) face greseli mai multe si mai „grave”, mai elementare.
Faptul ca cineva nu-si aminteste „din prima” de existenta verbelor care la infinitiv se termina in doi de „i” si nu poate da exemple in acest sens (asa cum patise autoarea articolului (caci altfel n-ar fi facut afirmatia), si cum scria Tatiana ca patise si ea, si cum recunosc acuma ca patisem si eu la citirea articolului, caci CEVA imi parea in neregula si nu stiam „sa pun degetul pe problema”) constituie o lacuna si nu este catusi de putin meritoriu si ceva „de lauda”, dar eu consider ca este o greseala mult mai putin… semnificativa decat (spre ex) necunoasterea situatiilor in care un cuvant se termina cu un „i” sau cu doi de „i” (sau (fiindca veni vorba) cu trei sau cu patru (!) de „i” – in aceasta din urma situatie fiind inclusa si o cratima) sau a cazurilor in care „sau” sau „dati” se scrie cu, si respectiv fara cratima. Ducand ierarhizarea chiar MAI departe, mai „in detaliu”, dintre aceste situatii consider ca e mai grava necunoasterea cazurilor in care cuvantele se termina cu DOI de „i” (situatie oarecum mai comuna, fiind mai frecvent intalnita) decat a acelora in care se termina cu TREI de „i” (exceptie mai rar intalnita).
„Normal” (dupa cum scrii) ar fi ca la terminarea scolii de cultura generala (in principiu a liceului) elevul-devenit-tanar sa cunoasca deja aceste lucruri, fiindu-i predate la clasa si el insusindu-si-le, dar (intrucat nici programa de invatamant nu este tocmai atotcuprinzatoare, nici profesorii (nici macar cei „de romana”) nu sunt chiar perfecti, si nici elevii ne se prea omoara cu invatatul) este meritoriu faptul de a (macar) cauta sa inveti si sa completezi lacunele atunci cand iti dai seama de existenta acestora SI de importanta lor.
Intrucat NICI ACUMA, dupa ce ai mentionat existenta a PATRU asemenea verbe, nu-mi amintesc CARE anume ar fi celelalte doua, te rog sa le mentionezi aici intr-un comentariu spre memorare (eventual dupa consultarea profesoarei dumitale de gramatica (!) ). Multumesc!
Si o problema mai generala, care mi-a venit in minte la re-parcurgerea tabelului conjugarilor verbului: oare pt acest verb CARE o fi forma corecta pt supin? 😀
Verbele sunt : a se sfii, a pustii, a prii, a înmii.
Bineinteles ca am facut o ‘salata’ pentru ca doar le-am insiruit cum mi-au venit in minte pentru a va explica de ce este nevoie sa consulti intotdeauna dictionarul daca te pregatesti pentru admitere la Facultatea de Drept. La acest examen nici nu sunt abordate probleme cum ar fi : scrierea s-au/sau etc. Probleme de ortografie: cuvinte compuse prin alaturare cu cratima, cele aflate in variatie liber admisa, probleme de fonetica : despartirea unor cuvinte, probleme de morfologie : plurale, adjective invariabile, anumite conjugari.
Nu am comentat la acest articol pentru a jigni pe nimeni, cu atat mai putin pe autorul acestui articol care face o treaba minunata.
1. Multumesc!
(Ciudat lucru memoria! Bineinteles ca stiam toate aceste verbe, oare DE CE nu mi-or fi venit in minte atunci cand scotoceam prin memorie dupa exemplificarile pt dublul „i” final?)
2. Scuze – da’ bagsama eu-‘s mai „greu de cap”: TOT n-am priceput CARE-i legatura intre admiterea la Drept si DOOM. Examenul de admitere la Drept se da la limba romana? (Scuze, intrebarea nu este retorica, eu CHIAR nu stiu – daca au trecut atatia ani de cand n-am mai avut contact cu mediul universitar probabil cunostintele mele in domeniu sunt cu totul insuficiente / depasite.)
3. Nu este cazul sa fii stresata, nimeni dintre obisnuitii blogului (inclusiv autorii) nu ti-a interpretat gresit interventia: atata timp cat tratezi in mod corect si decent probleme si idei pertinente totul este in regula. Problemele apar cu „comentatorii” care folosesc un limbaj si/sau un „ton”… necorespunzatoare, neconforme cu atitudinea generala a blogului, ceea ce in privinta dumitale nici nu se poate pune problema sa fi fost.
Ba dimpotriva, eu personal iti multumesc pt ridicarea problemei verbelor terminate in dublu „i”, consider ca este o foarte binevenita corectare / completare prin prezentarea exceptiilor de la regula enuntata in textul primului punct din articolul lui Emi.
Cu permisiunea autorilor blogului, imi permit sa te invit sa mai comentezi si altadata la fel de pertinent.
P.S.
A propos de „Articolele de pe site sunt utile, la examen s-au dat multe dintre aspectele discutate aici”: poate ca ai putea sa procedezi si „invers”: sa sugerezi si aici* (din subiectele „date” la examenul de admnitere din anii precedenti, si/sau eventual din subiectele dezbatute cu profesoara dumitale in cursul pregatirii pt admitere – si nu numai) asemenea idei de subiecte mai… iesite din comun, ca sa ne mai improspatam si noi cunostintele mai rar folosite (si deci in pericol de a fi uitate). Si poate mai invatam si ceva ce nici nu stiusem…
(In bara de deasupra titlului blogului ai rubrica „Idei” iar in josul paginii ai „formularul” pt „Contact” cu autorii, si-n plus iti mai sta la dispozitie SI rubrica de comentarii.)
A propos: fiind ambele prepozitii de loc (si – antonime fiind – indeaproape „inrudite”) oare DE CE in limba romana „sub” se foloseste cu nominativul, pe cand „deasupra” se foloseste cu dativul („sub titlu” vs „deasupra titlului”)? O fi existand vreo explicatie logica (alta decat „d’-aia, fi’n’c’-ASA se face”)?
Mi-ai stricat şusta, Karmen! Pentru a-i face o bucurie lui Victor, mi-am stors bietul neuron, deja vlaguit, pana am gasit verbul a pustii.
Si cand dau sa scriu si eu, iaca pozna, le dadusesi tu pe celelalte doua.
Dar i-oi face alta bucurie, l-oi ajuta cu conjugarea la supin. Deci, hm… dupa modelul:
” eu perfect compus
tu perfect compus
el/ea perfect compus…” , vom avea:
eu supin
tu supini
el/ea supina
noi supam
voi supati
ei/ele supeaza !
Examenul consta intr-o singura proba de tip grila : limba romana si economie(60+40 intrebari). DOOM2 e dat in bibliografie si de aici legatura.
Deasupra nu cere dativul, ci genitivul, formele substantivelor fiind identice la G-D. Prepozitiile care cer dativul sunt : gratie, datorita, multumita, potrivit, contrar, conform. Pe langa acestea, mai cer dativul si adverbele ‘aidoma’ si ‘asemenea’. Toate prepozitiile ‘inaintea’, ‘deasupra’, dar si unele locutiuni (ele au in comun terminatia finala ‘-a’ in general cer genitiv. Un substantiv precedat de prepozitia ‘sub’ cere cazul acuzativ, forma fiind identica si la nominativ.
Tatiana: Las’ca te prind eu odata sa SUPAM impreuna (bagsama NU „sa supINam”), si mi-e ca atunci o sa su(s)pini…
Karmen: Multumesc – atat pt clarificare cat si pt lectie (meritata: ora la care am postat constituie o explicatie, dar nu si o justificare pt confuzia pe care am facut-o.)
Completare: din cate mai stiu eu, „aidoma” pretinde neaparat (in mod logic – chiar daca in anumite cazuri specifice el ar putea sa fie subinteles) un substantiv la dativ care sa-l urmeze, dar „asemenea” poate sa preia rol adjectival („triunghiuri asemenea sunt triunghiurile care au unghiurile egale”) si in acest caz nu mai necesita sa fie urmata de substantivul la dativ.
Suspin, suspin,tu doar prinde-ma! Dar baga de seama, sunt fosta sportiva de performanta, mai am ceva „şmuchi” pe mine. So…
Tatiana, nu toate raspunsurile care imi vin in minte sunt susceptibile de a fi formulate aici prin comentarii, te rog sa-mi trimiti la adresa de mail victorch52[at]yahoo[dot]com o posibilitate valida prin care sa pot sa iau legatura cu dumneata „in privat” (mail, mess, skype etc). Multumesc!
(Poti sa fii linistita, nu urmeaza sa-ti fac propuneri… indecente: ma simt cat se poate de bine in legatura pe care o am de peste 24 ani cu doamna mea – chiar daca legatura noastra nu este oficializata.)
Victor, a treia sau a patra oara vad acest ” doamna mea”. Si mereu am vrut sa-ti zic, tare-mi place cum o numesti tu, cand te referi la dumneaei… doamna mea… frumos.
Ete na! Pai daca nu-mi faci nici o propunere d’aia… la ce bun? Glumesc, Victòr ! Sunt cat se poate de linistita, stiu, vrei ore de fitness, pt imbunatatirea conditiei fizice, hehe…
Si inca ceva, ma irita teribil acel ” susceptibile” . Fara sa caut in dex, doar luandu-ma dupa sensul pe care i-l dau eu cand il folosesc in vorbire, mi se pare ca te-ai dus eronat. Sau nu? Ba parca da… stii tu, simtul ala al nostru lingvistic deh !
– Este normal sa o numesc asa*, intrucat (pe de o parte) este o doamna si este a mea, precum si pt ca (pe de alta parte) am ales-o (precum in romanele cavaleresti) pt a fi „doamna mea”, cea pt care (sau macar in numele careia) – si alaturi de care – imi port luptele (chiar daca – traind noi in vremurile moderne – nu este vorba despre lupte cu lancea si spada in turnire ci despre „lupte” cu viata).
– Pt ca unele… modalitati de abordare a replicii (subiect, limbaj, ton…) desi nu sunt tocmai indecente, NICI tocmai adecvate expunerii catre un public neselectat nu sunt, nefiind potrivite pt a fi devoalate catre ultra-pudici si/sau minori (in acceptiunea pe care generatia noastra o da acestor categorii).
– Da, vreau ore de „fitness”, dar pt ameliorarea conditiei mele nu fizice, ci psihico-moral-intelectuale (mi-e SI dor de o tachinăreală „two-way” pe cinste, SI sunt cu moralul la pamant, si am SI constatat ca incep sa-mi rugineasca neuronii – pt ultimele doua aspecte, vezi acuzatiile dumitale ca as fi prea serios si n-as intelege de gluma), iar dumneata imi pari… adecvata pt a-ti fi eu sparring-partener… „oficial” in domeniu.
– Pana la replica dumitale (nici eu nu cautasem in DEX pana atunci), pt mine http://dexonline.ro/definitie/susceptibil nu avusese in nici un caz intelesul primei definitii (nr 1) de la prima definire (cea din DEX98) (daca mi-ar fi ofert cineva vreun text corespunzand acelei prime definitii as fi considerat – in mod eronat – ca greseste), ba parca nici chiar intelesul celei de a treia definitii de la prima definire nu-l are, ci doar intelesul definitiei nr 2 (sau mai degraba intelesul primei definitii de la cea de a patra definire, cea provenita de la Dictionarul de Neologisme (DN).)
In ACEST sens apreciind lucrurile – nu, nu m-am dus eronat (ia in considerare similitudinea cu „in stare sa…”, „capabile sa…” etc).
Regret daca vreo diferenta de interpretare te-a… deranjat, socat, dezamagit sau ce-o fi facut.
* In plus, nefiind noi casatoriti dar traind impreuna de-o gramada de vreme – acusi un sfert de veac – CUM sa ma refer la ea? Ca „nevasta vitrega”? Exprimare numa’ buna sa te umfle rasul… Ca „prietena” mea? Da, imi este si asta – da’ parca termenul nu acopera toata gama de sentimente care ma leaga de ea: prieteni n-oi fi avand eu multi (ca-‘s selectiv), da’ NICI numai unul n-am, pe cand ea in viata mea e unica… Sau CUM? „Iubita mea”? Da, imi este SI asta, da’ ALTFEL decat la doua’j’ – trei’j’ de ani, cu ALTA pondere a diferitelor aspecte si moduri de manifestare a iubirii…
Mai bine las-o asa cum am zis-o eu: „doamna mea”, ca ASA o simt.
Si constat (cu neplacere) ca adresa / ID-ul ala TOT nu mi-a intrat in posesie…
Pai o las, tocmai spusei ca-mi place, nu?
Apropo de „in stare sa… capabile sa… ” mie-mi fuge mintea la persoane, nicidecum la lucruri ( comentarii, in cazul nostru).
Nevasta vitrega… buna asta.
Turnire… desi e corect, stiu ca e valabil si turniruri… ceea ce pe mine ma coafeaza mai bine.
„Apropo de “in stare sa… capabile sa… ” mie-mi fuge mintea la persoane, nicidecum la lucruri…”
TOCMAI DE-AIA a fost nascocit termenul „susceptibil” si nu este folosit vreunul dintre celelalte verbe – pt ca este oarecum impropriu de sugerat ca lucrurile, fenomenele, ideile abstracte ar avea capabilitati si/sau intentionalitate. (CAM CUM ar „suna” o fraza de genul „aceasta idee este capabila sa cauzeze discutii inversunate in contradictoriu”sau „o ninsoare atat de timpurie / intensa este in stare sa perturbe traficul”? Da’ (in conceptia mea) „este susceptibila sa…” nu „suna” rau: are cumva conotatia lui „ar putea sa”, dar oarecum la modul impersonal, ca o simpla posibilitate / eventualitate / probabilitate, fara implicarea – nici macar in subtext – a sugerarii existentei vreunei… dispozitii de tipul unei intentii / dorinte / etc.)
CANDVA, in scop partial de comunicare si partial umoristico-hazliu, ASA ma refeream (uneori) la doamna mea. Intre timp am devenit mai circumspect cu o formulare SUSCEPTIBILA sa-i provoace neplacere / sa-i lezeze sentimentele, cu atat mai mult cu cat NU ACEA formulare reflecta corect sentimentele mele fata de ea, ci ACEASTA pe care o folosesc acum.
TAMAN problema pluralurilor multiple, mentionata (intre altele) de catre Karmen intr-unul dintre comentariile precedente… (La acea ora mie ASA „imi sunase” mai bine, desi – daca stau sa ma gandesc – ai dreptate: parca nu prea „suna” bine „turnire cavaleresti”, mai adecvat pare „turniruri”… Bine ca macar exprimarea nu-i incorecta.)
Asa, si??? De ce nu dai accept pe mess? Te-am adaugat la contactele mele.
Iarta-ma, Emi.
Nu-i nimic. Să-mi spuneți doar când și dacă vreți să șterg comentariile astea. Mă gândesc să nu fie asaltat Victor Ch acum că și-a făcut publică adresa 😀
random fact: Pluralul de la ‘plural’ este ‘plurale’.
Da, știm. Ne-am tot mârâit cu unii sau cu alții când a apărut prima dată categoria ”Plurale buclucașe” 😀
Dar îți mulțumim pentru precizare și, desigur, pentru aprecierea anterioară. Ne bucurăm ori de câte ori putem fi de folos 🙂
Adresa lui o stiam de mult, tot am mai vazut-o pe ici, pe colo…
Din partea mea, chiar te rog, Emi, sterge tot ce vrei (inclusiv pe acesta), noi suntem mai ghidusi asa, mai volubili, profitam de delicatetea si bunul vostru simt.
In plus, imaginatia mea zbanghie l-a si vazut pe Victor asaltat de o droaie de fete infierbantate, ca la un concert Michael Jackson, care in loc de ” I love you, MJ ” , striga ” I love you, Victor Cî Hî „.
Da, scapa-l de aceasta napasta!
Tatiana: Partea proasta este ca PE MINE mess nu m-a intrebat (inca) ni’ca; oare NICI MESS n-o mai fi „stand de vorba” cu mine? Mai astept… (Sau poate incerci sa-mi trimiti „adresa” / ID-ul dumitale prin mail (de primit primesc tot, doar „refuza” sa-mi TRIMITA mesajele) ca sa initiez eu legatura.)
Karmen: Nu-mi permit sa te contrazic (prin insusi faptul ca IN ACEST DOMENIU te pregatesti dumneata pt admitere, esti mult mai bine – mai amplu si mai recent – documentata decat mine) dar constat ca la http://dexonline.ro/definitie/plural cea de a sasea definire (cea provenita de la DER (1958-1966) ) prezinta forma de plural asa cum o stiam / simteam eu drept corecta pt pluralul substantivului (forma mentionata de catre dumneata o consider corecta pt forma la feminin plural a adjectivului). Oare nu sunt corecte ambele forme de plural?
Emi: Stai linistita, nu sunt atat de multi cei doritori sa poarte dezbateri pe tema limbii romane – nici macar in mod public, cu atat mai putin „in privat”. Iar pt cei amatori de o sueta – SI EU sunt (in principiu) amator de asa ceva (daca / atunci cand am indeajuns dispozitie / energie / timp). Cat despre eventualii spameri – exista si „reactia” „Delete” si/sau rubrica „Ignore”. (Rabdare am destula ca sa sterg ORICATE mesaje nedorite.)
Doar plurale, cred ca s-a modificat si de aceea este asa pe internet. E intr-adevar dificil sa stabilesti forma corecta pentru substantivele neutre, concurenta fiind intre -e si -uri. Faptul ca s-au modificat multe dintre aceste cuvinte : aragazuri* (aragaze), turnire*(turniruri), – cred ca e si cazul lui ‘plural’- nu altereaza foarte mult comunicarea. Nu reusesc sa inteleg de ce n-au acceptat vise/visuri in variatie libera, le-au modificat pana ne-au derutat complet. Vise – imaginatie din timpul somnului, iar visuri – aspiratii.
Citisem recent despre un proiect al unui partid in care doreau sa accepte doar forma de plural in -uri la toate substantivele neutre.
Multumesc! (Presupun ca aceste informatii sunt certe, ca sursa lor este cea „oficiala”, „autorizata”, recte DOOM2. Eu nu il am in format tiparit, iar in format electronic „ma incurc in maini” cand incerc sa-l… nici nu stiu CE anume: sa-l accesez? Sa-l descarc (orice-o fi insemnand asta)?)
In textul dumitale, corecte (mai nou) sunt formele CU asterisc, SAU cele FARA?
Cum mai stau lucrurile cu alte plurale uzuale, mai sunt multiple? (Monede/monezi, coperte/coperti etc.)
Pt cei ca mine, pt care limba corecta este un deziderat chiar daca nu si o conditie, e destul de neplacuta aceasta perpetua schimbare a formelor declarate „corecte”, da’ pt voi, pt care cunoasterea corecta a limbii este o conditie a reusitei, tre’ sa fie „nasoala” de tot situatia…
Tatiana, acum dimineata am primit in mail:
Informații importante despre contul dvs. Messenger
Salut.
Vom retrage serviciul Messenger existent la nivel global (cu excepția Chinei continentale, unde Messenger va fi în continuare disponibil și vom reuni la un loc caracteristicile excepționale ale Messenger și Skype. Treceți la Skype și conectați-vă folosind un Cont Microsoft (identic cu ID-ul dvs. Messenger) și veți avea la îndemână toate contactele dvs. Messenger. Le veți putea trimite mesaje instant și veți putea discuta cu ei prin chat video la fel ca înainte și veți putea descoperi noi moduri de a rămâne în contact cu Skype pe mobil și tabletă.
Cu stimă,
Echipa Messenger
…
Deci ce se va întâmpla de azi și până la retragere?
Messenger va continua sa funcționeze așa cum îl știți. Dacă sunteți conectat la Messenger pe desktop** veți vedea un banner de notificare pentru a face upgrade. Atunci când faceți clic pe banner, se va deschide o fereastră de instalare cu solicitarea de a face upgrade; aceasta vă va conduce prin procesul de instalare, instalând Skype și dezinstalând automat Messenger.
Bagsama nu-mi va mai trimite cererea dumitale de legatura prin mess, tre’ sa incercam pe alta cale…
‘Neata. Pai d’aia ti-am si trimis eu cerere, in loc de mail, pentru ca nu-mi da voie sa-mi intru in casuta. De cateva zile aveam probleme, credeam ca laptopul meu face figuri, dar se vede ca e aia de-o zisesi tu, numai ca eu n-am primit nimic. Asadar, suntem obligati sa trecem pe skype? Eu l-am evitat/ignorat mereu, de lene cred, desi toti ma sfatuiau sa schimb.
A, dar stai ! Zici ca messenger va functiona inca un timp asa cum il stim? Inseamna ca totusi am o problema cu mailurile (ce fain ar fi fost sa fi scris „mailele”).
Cele cu asterisc sunt gresite, corect : monede; coperti/coperte.
Emi, azi-dimineata pe la noua jum’ate am trimis un comentariu (care continea linkuri) adresat Tatianei, comentariu care INCA imi apare cu adnotarea „Your comment is awaiting moderation.”, deci consider ca „restului lumii” nu-i apare. Poti, te rog, sa faci CEVA in privinta asta?
Victor, le-am văzut, dar parcă nu le-aş lăsa libere în lume. Mă mai gândesc 🙂
Karmen: Multumesc! (Inteleg ca „coperta” INCA este considerat a avea (in mod corect) plural multiplu, pe cand pt „moneda” regula s-a schimbat.)
Aoleuuuuu, ce-am mai facut Victòr?? Iar ma trimiti prin dexonline? Sau m-ai trimis cu un link direct in injuraturile prietenei tale, Diacritica?
Haha, pe ale tale le modereaza? Sa inteleg ca esti un ” Denis pericol” ? Pe ale mele nu, desi eu sunt cea care dau cel mai des cu bata-n balta.
Ptiu, drace! … eu sunt cea care DĂ ( nu „care dau” ) !
Vezi, Emi? Am observat imediat greseala,dar am incercat sa ma abtin, sa nu incarc blogul inutil, insa trebuie sa ma corectez, nu? Suntem pe un blog care pune pret tocmai pe corectitudinea limbii noastre, nu se cade s-o stalcim tocmai aici !
N-ai „pacatuit” cu nimica (din cate stiu eu), erau (din acelasi mail informativ) linkuri pt descarcarea celei mai recente versiuni de Skype (pt cazul ca nu-l ai si respectiv pt cazul in care ai o versiune mai veche, depasita).
Eram sigura ca alea erau.
OK, Emi, as it seems fit to you, no offence taken.
„dar niciun verb din limba română nu are mai mult de un i în coadă la forma de infinitiv! ”
Gresit! Sunt 4 verbe in limba romana care au infinitivul cu doi i: a prii, a se sfii, a înmii, a pustii. Corectati!:)
Ai dreptate. Am renunțat la bucățica aia de explicație. Mulțumim!
Numeralele pană la douăzeci nu sunt urmate de prepoziţia de ; ,,să fii (forma de conjunctiv) şi (tu) fii! (forma de imperativ) au câte doi i (nu au cate doi de i)„.
Numeralele de la douăzeci in sus primesc prepoziţia de.
Alexandrina, de unde ai informația asta? Despre ”doi (de) i” am mai vorbit aici http://scri.ro/doi-i-sau-doi-de-i-478.html și sursa care ne-a ajutat să ne lămuritm e una credibilă.
Regula spusă este conform GALR (Gramatica limbii romane,Bucuresti,Editura Academiei Romane,2005).
Alexandrina, n-ai citit tot din gramatica aia:
„Construcţia cu de poate apărea şi la numeralele mai mici de douăzeci când acestea însoţesc substantive “metalingvistice”, denumiri ale unor unităţi ale limbii (literă a alfabetului, cifră, cuvânt etc.): doi (de) i / trei (de) cinci etc.” (Gramatica limbii române I, Cuvântul, Ed. Academiei Române, 2005, p. 297.)
Și-n gramatica din 2008, cea mai recentă, e la fel.