Multă lume pare să considere că fiecare generație nouă e din ce în ce mai slabă/proastă decât anterioara. Și-mi amintesc și eu că în clasa a IX-a auzeam într-o veselie că suntem ”cea mai proastă generație pe care a avut-o vreodată Colegiul Național […]”. Culmea e că, în clasa a XII-a, am auzit aproape la fel de frecvent că ”e jale cu ce vine din urmă” și că, de fapt, eram ”ultima generație care mai învăța câte ceva”.
N-am de gând să instig la continuarea discuției și nici nu-mi doresc să vorbesc despre vină (fie că o artibuim ”sistemului”, profesorilor, miniștrilor, părinților, elevilor, programei etc.). Însă vă invit la lectură, cu mențiunea că unele metehne nu le-am dezvoltat alaltăieri, iar altele nici măcar nu ne sunt caracteristice (exclusiv) nouă ca neam.
LAS’-ca „nu mi-e rusine” nici cu Deutsche Welle”, cea citata in „Capital” intr-al doilea link:
„…există o practică sistematică de a urca notele în sus pentru o mai bună statistică oficială.”
TOT e bine ca n-au urcat notele in jos, sau lateral, sau ca nu le-au coborat in sus…