Habar n-am cum am ajuns la anunțul ăsta, dar am râs când am văzut că scrie garsonerie în loc de garsonieră. Bine, dacă e să fiu sinceră, am râs și pentru că mi-am amintit că am mai auzit cândva de garsonerie…
Aproape 2 ani din viață mi i-am petrecut într-o agenție imobiliară și a fost suficient timp încât să întâlnesc tot felul de oameni, inclusiv din categorii cu mai puțină școală. Și dacă tot ajung să scriu despre asta, cred că merită să vă spun că una dintre cele mai mari surprize pe care le-am avut în perioada în care am lucrat acolo a fost că în Bucureștiul secolului XXI există adulți care nu știu să scrie/citească. Adică mi-era greu și înainte să diger că ar fi în România destui care n-au deslușit tainele literelor, însă îmi închipuiam că ar fi vorba despre oameni din zonele rurale.
Ei bine, îmi închipuiam prost, deși în epoca asta mi se pare cumva o necesitate adaptativă și nu vorbesc acum de citit romane, construit concepte și dezvoltat rețele neuronale, ci pur și simplu de lucruri banale ca: subtitrări la TV, ingrediente din produsele pe care le cumperi, instrucțiuni de folosire la cine știe ce, citit bancuri tâmpite pe Internet, priceput anunțurile lipite pe casa scării de administrator etc.
Analfabetismul (cel putin functional, daca nu chiar propriu-zis – adica stie literele da’ nu i se leaga in cuvinte, sau macar trebuie sa „silabiseasca” (mai corect ar fi „buchiseasca”) litera-cu-litera inainte de a i se deslusi cuvantul, ceea ce face ca cititul sa dureze prea indelung, ceea ce-l face practic neeficace) este mai larg raspandit decat credeti.
Iar toate exemplele pe care le dai pt exemplificarea necesitatii cititului ii pot fi citite „preopinentului” de catre altcineva, persoana in cauza avand in acest fel inclusiv posibilitatea de a nega (veridic) cunoasterea prevederilor din instiintare.
P.S.
1. Dupa modalitatea de derivare a cuvintelor in franceza, nu stiu daca „garconerie” (scris cu „c” cu sedila) este cuvant real, existent, dar este cuvant veridic, putand insemna „faptul de a fi „fecior” („flacau”) = „garcon” „.
2. Da’ de „chiuvetă” scris „givetă” (pe eticheta din magazin care etaleaza pretul produsului) CE ziceti? (Real! Pt a ma dumeri a trebuit sa caut din ochi CARUI produs i s-ar fi putut potrivi respectiva denumire, eticheta fiind afisata – alaturi de multe altele – pe peretele magazinului, deasupra mormanului („depozitat” dedesubt) de obiecte astfel „preţăluite”.)
Victor, ”analfabeții mei” au cam fost în 2 categorii – ăia care-și asumau ce erau și ăia care veșnic ”își uitau ochelarii acasă și nu vedeau să citească”. Dar îți dai seama că e o problemă când omul nu știe să citească și semnează un act de vânzare-cumpărare cu notarul lângă el… Nu e chiar ca și când s-a dus degeaba la scara de alături să plătească întreținerea, deși administratorul scrisese pe ușă că-n ziua aia nu se fac încasări.
Pana-i „CU NOTARUL ALATURI” nu-i nici o problema (confirma notarul – care (fara dovezi clare) nu poate (legal) sa fie considerat altfel decat „de incredere – ca ASTA e vointa exprimata oral de analfabet). Mai „interesant” e cand trebuie semnat (doar intre parti) un precontract, la incasarea / plata caparei (avansului) pt vreo vanzare / cumparare…
P.S. …si „doua categorii”: unii care se sfiesc si altii care se mandresc (din cauza aceleiasi nestiinte).