Nu știu exact de ce, dar pe mine întotdeauna m-au fascinat chestiile astea:
Pe englezescul ”gargoyle” îl știu de când eram mică (probabil din Scooby Doo :), dar nu mi-am pus niciodată problema că există și un cuvânt românesc pentru el. În mintea mea trebuia să arate cam ca în poza de mai sus și în România n-am văzut niciodată așa ceva. Însă definiția nu pare să fie atât de strictă în privința formei și, citind-o, mi-am dat seama că de fapt am văzut o mulțime de gargui pe clădirile vechi din București. De asemenea, trăiam cu impresia că țin strict de estetică, dar s-ar părea că au și o utilitate:
Gargui = jgheab sau burlan scurt pentru scurgerea apei de ploaie, de obicei bogat ornamentat.
Transcrierea fonetica a frantuzescului „gargouille”, insemnand exact acelasi lucru…
Erau şi desene Gargoyles când eram mici (anii ’94+). Eu le-am văzut pe RTL2, dar erau şi la italieni, zice soţul