Eu şi Alex suntem fani Colin Forbes. Are o serie de romane cu personaje comune şi ne place mult personajul principal – Tweed. Şi pentru că sunt cărţi de acţiune, cu spionaj şi intrigi dinamice, e greu să opreşti lectura când dai peste un cuvânt necunoscut doar ca să te uiţi în dicţionar. Îl înghiţi nemestecat şi mergi în continuare pe firul acţiunii. De unele mai uiţi după, dar fulgarinul ăsta ne bântuie 🙂
Din context e clar că e un fel de pardesiu/palton, dar zic să fim riguroşi, nu? Din DEX am aflat că n-am făcut o deducţie greşită, dar ce e cu moţ la fulgarin e calitatea de impermeabil.
PS: În caz că v-aţi întrebat vreodată, diferenţa dintre palton şi pardesiu e de material/randament termic. Adică paltonul e din material mai gros şi e mai degrabă îmbrăcăminte de iarnă, în timp ce pardesiul se poartă primăvara şi toamna.
Probabil ca nu esti prea inaintat in varsta, altfel ai fi auzit la mama, bunica, asa cum am auzit eu. Fulgarinul, mi-am inchipuit mereu, ca e un fel de ( nu stiu cum se scrie asta) balonzaider. Pe vremea bunicii ii spuneau balon: ” ia balonul pe tine” , ii spunea bunicului, cand iesea pe vreme de ploaie… iar eu muream de ras. Si daca ma gandesc mai bine, ii spunea chiar si ” impermeabilu ‘ „…
Tatiana, aşa e. Suntem tineri. Dar de balonzaider/balon s-a întâmplat să aud; de fulgarin nu 🙂
Tiiiiii, la naiba. Oi fi eu antica, la numai paze-pazesceva de anisori. Pai nu faceam nimanui o vina din asta, daca n-ati auzit, n-ati auzit si gata. Bine ca pusera baietii explicatia, asa mi-am confirmat si eu o treaba. Oricum, nu din familie il stiam, ci probabil din carti.
„Fulgarinul” (sau „balonul” – sau poate l-ati intalnit sub denumirea de „loden”) este o haina de ploaie (mai era folosita (inainte de aparitia materialelor sintetice) pt protejarea nu numai de ploaie, ci si de vreun vant mai taios – chiar si uscat) usoara, de vara (sau de primavara tarzie / toamna timpurie) care insa NU este IMPERMEABILA (ca un „fâş”), ci este tesuta (si cusuta) TOT din fibre textile (in general bumbac sau in – sau amestec), dar firele din tesatura sunt toarse mai strans si tesatura este mai bine (mai „strans”) „batută”, astfel incat apa nici nu trece in voie printre fire, nici nu se imbiba cu usurinta in ele. TOTUSI, nu numai la scufundarea in apa, ci chiar si numai dupa o expunere indelungata la ploaie, dupa o vreme firele din tesatura se uda si fulgarinul va fi ud si pe partea interioara (dovada a faptului ca nu este impermeabil) – insa nu va siroi apa prin el, ca printr-o tesatura mai „slaba”, astfel incat sacoul sau taiorul de sub el erau umede la exterior dar (in principiu) uscate la interior.
CANDVA, din asemenea tesatura se confectionau aerostatele (baloanele cu aer cald, montgolfierele), insa in acest caz tesatura era impermeabilizata suplimentar prin folosirea unei substante de impregnare – care se numea „gutaperca” – (de regula latex – seva arborelui de cauciuc – sau vreo rasina). DE AICI provine numele de „balon” sub care mai era cunoscut – de la similitudinea de material. Si existau asemenea tesaturi din fire mai subtiri sau mai groase, rezultand fulgarine mai „usoare” sau mai „solide”, de folosit in diferite conditii meteorologice (de temperatura), cele mai solide putand suplini pardesiul.
Et voilà ! Cine stie, cunoaste, bravo.
Ce sa fac, Tatiana, daca eu nu mai am „pa’ze’ş’ceva” ci „şai’ze’ş’ceva” de prime-toamne, si mi-a SI placut (mult) sa citesc (enorm de mult) – si mai SI invatam cate ceva chiar si din lecturile beletristice?
Spre ex, cu referirea la materialul de „balon” si la gutaperca imi amintesc ca am luat cunostinta in copilarie, cand am citit „Insula misterioasa” de Jules Verne: ajunsi cu balonul pe insula pustie in cauza, „colonistii” (naufragiatii) au folosit materialul epavei balonului pt ca (dupa spalarea sa de gutaperca) sa-si confectioneze din el imbracaminte.
Tot acolo (parca) imi amintesc ca am aflat (spre ex) despre metoda… (parca a eschimosilor? sau poate a aleuţilor – trib care a dat numele insulelor Aleutine (dintre Rusia si Alaska) unde locuiau?) de vanare (in timpul iernilor) a animalelor de prada prin intermediul unor „curse” confectionate din fanoane de balena (f elastice (deformabile), dar cu relativ mare forta necesara pt indoirea lor) ascutite la capete, indoite colac si mentinute asa indoite prin stropirea lor (cu apa) in aceasta pozitie (in ger) – apa care ingheata si „le incatuseaza” in acea forma – dupa care erau invelite intr-o bucatica de carne / grasime si lasate la indemana pradatorilor: dupa inghitirea acestor „capcane” de catre animal, caldura stomacului acestuia dezgheta apa si fanonul zvacnea dezdoindu-se brusc, cu aceasta ocazie perforand stomacul animalului care ulterior murea.)
” Sunt tanar, doamna, tanar… ” , asa trebuie sa spui, Victor. Tot respectul pentru eruditia ta. Chapeau !
tatiana: Iti sunt recunoscator pt cuvintele si ideile frumoase exprimate, DAR:
– din pacat nu numai ca nu mai sunt, dar nici nu ma simt tanar
– de la starea mea actuala si pana la eruditie ar mai trebui mancat un sac de sare: dupa cum m-am descris pe unde mi-am lasat „profilele”, eu am o cultura generala eclectica si de mare suprafata, dar (din pacate) pe de o parte ii lipseste profunzimea si pe de alta parte este plina de „gauri”; iar cea mai neplacuta caracteristica a ei este faptul ca ea nu este constituita intr-un sistem structurat: nu este dobandita in urma unei studieri (dirijate) sistematice a tuturor domeniilor, ci este dobandita fortuit, incidental, aleator, din fel-de-fel de surse mai mult sau mai putin vrednice de incredere (desi din ACEST pdv m-am cam straduit sa-mi „cern” cunostintele) – mai mult in virtutea marii cantitati de informatie pe care am absorbit-o volens-nolens in urma unui atat de mare numar de „titluri” (indiferent de genul / natura lor) pe care le-am citit cu atentie si interes. Lipsesc insa multe dintre legaturile intre aceste cunostinte, si in general le cam lipsesc si „instructiunile de utilizare” – stiu respectivele lucruri, dar imi este greu sa le folosesc in mod util in practica…
Cred ca fulgarinul ar putea fi totusi vreo pufoaica:)) Adica un fas captusit cu puf de gasca,cum se faceau pe timpuri.
Nu, Andreea, in vorbirea curenta de-acu’ o juma’ de veac (atunci cand termenul „fulgarin” era utilizat in mod frecvent) „fulgarinul” definea – dupa cum scrisesem mai sus – o „haina de deasupra” (sau „haina de purtat pe deasupra”? CUM (Biiip!) sa traduc (corect) „overcoat”?) usoara (captusita – neaparat cu „captuseala”, adiCA_CU un material „usor” de tipul satinului, nu cu material gros si/sau cu blana*) sau foarte usoara (necaptusita). Denumirea de „fulgarin” nu provine de la fulgii cu care ar fi fost matlasat, ci de la faptul ca la imbracare / purtare il simteai „usor ca un fulg” prin comparatie cu paltonul (sau chiar cu pardesiul) (care vesminte – a propos, ca inca subiectul nu fusese atins aici – reprezinta TOT haine de purtat „pe deasupra”, dar confectionate nu din fibre vegetale, ci (in principiu) din stofa de lana mai groasa (paltonul) sau mai subtire (pardesiul).)
* De la un moment dat, catre sfarsitul istoriei lor active (pe cand se pregateau sa iasa din uz, cedand locul „gecilor” si fasurilor si materialelor sintetice) pt a facilita povara financiara a persoanelor mai (Hm!) „modeste” (financiar) fulgarinele au inceput sa fie prevazute (la interior) cu butoniere special destinate, in care – daca haina era cumparata „lejera” (larga) – putea fi „imbutonata” o mesada, fulgarinul (devenit pe aceasta cale mult mai calduros) putand astfel sa joace si rolul pardesiului sau chiar si pe cel al paltonului.
dar ştiţi să-mi spuneţi de unde vine cuvântul? dex nu dă sursa. balonzaid e clar, după ce ne-a lămurit victor in extenso, dar fulg-arin? 🙂
haaaa, acum am văzut ultimul comentariu, scuze *blushing*