Frumusețea feminină, deși a fost definită cultural destul de diferit de-a lungul timpului, a fost întotdeauna apreciată și elogiată. Cei care au stăpânit meșteșugul cuvintelor au vorbit despre ea prin figuri de stil remarcabile, iar cei mai puțin pricepuți au punctat-o simplu și direct. Cert este că frumusețea o remarci și adesea te face să exclami.
De fapt, uneori s-ar putea să te zăpăcească atât de tare încât să uiți de tine de-a dreptul și să nu-ți mai găsești nicicum cuvintele. Și-n momente ca acestea spui orice-ți vine la gură, chit că nu-i musai epitet românesc pur. De exemplu:
Dar, hai, fie, dacă mi-ar spune mie careva că-s ravisantă, nu cred că i-aș da cu DOOM-ul peste ochi… Probabil nici DEX-ul nu l-aș scoate la înaintare dacă mi s-ar spune că-s glamour, deși tot mi-ar zgâria un pic receptorii:
Asta e, complimentu-i compliment și-l primești cu plăcere, zâmbet și mulțumiri. Dar ce-ar fi să ne căutăm bine cuvintele când facem aprecieri? Nu e nimic în neregulă cu alternativele neaoșe ca: frumoasă, elegantă, fermecătoare, superbă, minunată etc.
Mici cîrcoteli: ravisant e totuși în dicționare, chiar dacă nu în alea ale Academiei. (Dar în alea nu-s nici vorbele lui Alecsandri:
Susană, ești belă, ești chiar florelinte,
Ș-a tale belețe … ) 🙂
Apoi, e din categoria romfranceză, nu romengleză…
Pentru o traducere exactă a lui „glamour” însă m-aș bucura. „Strălucire” mi se pare un pic frust, parcă nu prinde nuanța esențială.
Cicu, hai, mai am cât de cât deschidere față de ce în DEX și încă nu e în DOOM, dar pentru alea de neologisme… Iar glamour cred că se traduce nuanțat în funcție de context – mie mi se pare că uneori se potrivește bine cu ideea de eleganță.