[via Idei]
Nu știu exact de ce, dar vocativul (cazul ”responsabil” cu interpelările) pare să ridice probleme mai mari când e vorba de genul feminin. Adică n-am prea văzut scris ”Ione-le!”, dar de ”frumoas-o” e plin Internetul. Regula de formare este pur și simplu adăugarea lui e (Ionele!), o (Frumoaso!) sau a grupurilor ule (Ionelule!), ori lor (Frumoaselor!), fără să fie nevoie de cratimă.
Dar să nu uităm că sunt și situații în care cratima stă bine înaintea lui o, însă este vorba exclusiv de situații în care o este de fapt o formă neaccentuată de pronume; de exemplu, învaț-o – este o formă contractată pentru învață pe ea.
Exemple corecte:
Ioano, adu-mi cartea!
Las-o să plece… (Lasă pe ea să plece).
Exemple greșite:
Fat-o, hai la mine!
Anunțo că nu mai pot veni.
Diana, îți mulțumim pentru sugestie!
PS: Există și situații (mai ales în sfera genului liric) în care se pretează elidarea unei vocale (renunțarea la o vocală), de regulă pentru un tempo mai rapid al pronunției; de pildă, făr-o petală este tot un fel de formă contractată, dar pentru construcția fără o petală, iar cratima are rolul de a înlocui ă-ul care a fost elidat. Desigur, cuvântul făro nu există în limba română și, teoretic, n-ar trebui să existe riscul de confuzie, dar…
Mai simplu daca avem un verb (EX: „lasa” urmat de „o”) se scrie cu cratima. Gresesc?
Nu verbul condiționează cratima, dar nu e neapărat o problemă să reții reperul ăsta dacă așa ți-e mai ușor să nu greșești 🙂
ovidiu, nu numai.
Intamplator, chiar azi am recitit „Cantec soptit” al lui Zaharia Stancu. L-am si cantat, ma rog… Acum, vazand comentariul lui ovidiu, m-am gandit sa pun prima strofa, in care se afla trei exemple pentru ceea ce spune el.
„Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-O.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-O si am tot jelit-O.”
desigur, dupa cum se vede e valabil si dupa adjectivul lovit si adverbele plans si jelit; dupa cum spunea si zaharia stancu pe vremea cand visa ca va veni (i muica, venii) adrian paunescu in Oltenia taman din Basarabia pentru a crea cadrul cantarii incantarii despre vrabia around the clock.
BTW, corect e „IoanA, adu-mi (te rog) cartea. Desi de la zona la zona se poate spune si Ioano sau (chiar mai infiorator) IoanĂ…
N-am chef azi de diacritice mi-s sictirit, sorry.
Asta pare a fi starea ta naturala, sorry…
Sigur ca alea-s verbe, draga, dar n-avea nicio legatura strofa cu ceea ce-i spusesem lui ovidiu, pur si simplu cuprindea cateva exemple de „cratima+o” . Chiar nu ti-ai dat seama?
Eh, la tăţi ni-i greu… da’ nu la tăţi la fel.
PS.
RIP Paunescu
RIP Stancu… si mai ales
RIP vrabia
ovidiu: Nu numai ca nu prea ai dreptate*, dar ti-ai mai SI ales un exemplu care ar fi dificil sa-ti sustina punctul de vedere din cauza elidarii (prescurtarii cuvantului cu o litera): „a lasa” -> „(tu) lasa” -> „las’-o”.
* Dupa cum foarte bine a exemplificat Tatiana, chiar daca a gresit omitand sa „accentueze” SI exemplul contrar: in optica mea, ar fi fost bine de subliniat nu numai „lovit-O”, „plans-O” si „jelit-O”, unde cratima este necesara, ci si „ucis o”, unde cratima nu isi are locul.
:)) Cica http://www.scri.ro :)))) si mai critica pe altii doamneeee
Jderule, o știi pe aia cu ”dacă tăceai, filozof rămâneai”? 😀