Am tot scris și aici despre ”falșii prieteni” (mai recent despre argument și mai demult despre a aplica etc.), iar azi am citit un articol scris de un fost profesor de-al meu. Domnul Kivu a fost unul dintre profesorii pe care i-am apreciat foarte mult, dar sigur că asta nu mă obligă să fiu de acord cu toate ideile exprimate în articolul respectiv. De fapt, sunt câteva afirmații pe care chiar le-aș putea considera eronate – de pildă, agrement înseamnă și înțelegere (acord, consimțământ) și distracție, iar amebele sensuri există cu drepturi depline în limba română de ani buni. În rest, tind să-i dau dreptate, deși am sentimente destul de mixte față de subiect și constat adesea că granița e adesea foarte fină între împrumut justificat și barbarism… Pe de o parte înțeleg că limba e vie și se schimbă (probabil în Epoca Internetului mai rapid ca niciodată), iar uzul frecvent ar trebui să impună anumite cuvinte, forme sau sensuri noi. Însă mi se pare important să ne raportăm și la niște repere ceva mai stabile, pentru că altfel riscăm să ne pierdem din identitate. Și nu în ultimul rând intră aici în ecuație și aspecte ce țin de inerție, flexibilitate, capacitate de adaptare etc.
Evoluție sau degradare?
Poți fi de ajutor la urmatoarele teme
„mai rapid ca oricînd” 🙂
v, mai povestește-mi despre asta :). Eu mă gândeam că, dacă aș reformula, mi-ar ieși bine și în termeni de ”niciodată nu s-au schimbat lucrurile mai rapid”.
aia, da 🙂
prima e doar o contaminare, din moment ce nu putem compara cu niciodată.
Și totuși în DEX există: ca niciodată = așa cum nu s-a mai întâmplat vreodată. Deci ”mai mult ca niciodată” aș zice că ar fi egal cu ”mai mult decât s-a mai întâmplat vreodată”…
aș zice că exprimarea „cum nu s-a mai întîmplat niciodată pînă acum” nu e același lucru cu „mai mult ca niciodată” (din punct de vedere al logicii interne, al corectitudinii). „așa cum se întîmplă acum nu s-a mai întîmplat niciodată pînă acum” e o exprimare perfect logică, pe cînd „acum se întîmplă mai mult decât (nu) s-a întîmplat niciodată pînă acum” nu e. logică.
sau, în context: „limba se schimbă mai rapid decît s-a schimbat niciodată pînă acum”
v, știi că n-am orgolii stupide, recunosc când greșesc și corectez, dar tura asta încă n-am motive să cred că am comis-o 🙂
păi, nu-i nimic, doar discutăm, e frumos. 🙂
Hm! Hop si eu, moţ la (Biiip!):
„… sentimente destul de mixte…”
„Destul de mixt”? Adica ceva poate sa fie nu doar „pur” sau „mixt” (adjective de tipul da-nu), ci si „mai mixt”, „destul de mixt”, „nu chiar atat de mixt”, „foarte mixt” etc?
P.S. Din cate stiu eu, si degradarea este tot o evolutie (una negativa), antonimul logic al evolutiei este nu degradarea ci stagnarea (tot asa cum antonimul logic al iubirii este nu ura – invecinata, fiind tot sentiment intens – ci indiferenta).