Dacă amiaza devine amiezi la plural și amiezii în forma articulată, e perfect normal ca după-amiaza să respecte aceleași reguli. Deci vorbim despre după-amiezi, după-amiezii și nu despre după-amieze, după-amiezei.
Home/
Scoala/
Gramatica/
Stii sa scrii ?!/După-amiezei sau După-amiezii
Sună logic. 🙂 Dar:
dúpă-amiáză s. f., art. dúpă-amiáza, g.-d. art. dúpă-amiézei; pl. dúpă-amiéze, art.dúpă-amiézele
Sursa: Ortografic (2002)
🙂
DOOM nu e de acord cu asta 🙂
DOOM_2_ nu e de acord (și de aia pune un semn de exclamare înainte). Cineva acolo sus s-a răzgîndit… 🙂
Așa mi-am închipuit și eu, dar dacă ăsta e în vigoare, după regulile lui jucăm 🙂
Uite ca pana la citirea acestui articol nu stiusem asta, eu as fi folosit forma care (pare-se) e gresita…
(„Amiezii” este „forma articulata”, NU genitiv-dativ? Forma articulata pt „amiază” nu ar fi „amiaza” – cu „a”, nu cu „ă”?)
P.S. Cred ca ma razgandesc si nu ma supun nici aici regulilor DOOM (care mie imi par nefondate, ilogice) si voi continua sa folosesc „amieze” si „amiezei”.
(Nu tot DOOMul asta statueaza drept plural pt „cireaşă” (fruct) forma „cireşi” in loc de „cireşe”, si respectiv „căpşuni” pt „căpşună”? PT MINE pluralul cireşi, căpşuni se refera la pom si respectiv la tufa, nu la fruct*; pluralul pt fructe ramane in continuare „cireşe”, „căpşune”.)
* Daca TOT au pornit pe panta asta, DE CE or fi omis sa stabileasca „vişini”, „meri” si „caişi” drept forme corecte pt pluralul fructelor respective?
(y) (y) (y)
Acesta e semnul pentru like, deget sus :))
Pacat ca nu ne putem exprima respectul printr-un like simplu.
<3 ia si o inimioara, Victòr !
Mersi, Tatiana, esti o dulce.
(Norocul clientilor ca eu nu ma ocup cu vanzarea fructelor, cred ca as fi fost in stare ca la comanda „doua kile de ciresi, va rog” sa dau o fuga pana in magazie si sa-i aduc clientului un snop de crengute de cires, sau o felie din trunchiul pomului.)
Victor, iar ne încurcăm în genitiv-dativ? Am mai scris pe undeva că site-ul ăsta e menit să explice cât mai simplu niște lucruri – așa, cât să se poată corecta și omul care nu știe bine unde să-și pună cratimele. Și (după mine) omul ăsta s-ar putea să nu prea știe cazurile. Dar da, ai dreptate, e vorba de genitiv-dativ, doar că tot articolul hotărât e la datorie, nu?
Te cred, Emi (ai cunostintele de gramatica mai proaspete decat ale mele) da’ UITE ca nu-mi vine in minte forma NEarticulata a genitiv-dativului…
Victor, din ce-mi amintesc eu din teorie, articolul hotărât are și puterea de a face clară diferența dintre nominativ-acuzativ și genitiv-dativ, dar fie că e ”a” din ”amiaza” sau ”i” din ”amiezii”, e tot articol hotărât. Și pentru că aici era vorba de un caz particular dintr-o categorie mai largă, n-am considerat că e greșit să folosesc formularea simplificată, mai familiară ca sonoritate și probabil mai ușor de înțeles de cineva care nu stăpânește bine subtilitățile teoretice ale limbii române. Oricum, completarea ta de mai sus e bine-venită și va satisface și nevoile celor mai însetați de cunoaștere sau a celor pur și simplu foarte riguroși.
Victor: http://dexonline.ro/definitie/amiaza/paradigma
Vina este a mea, nu mai am catusi de putin limpede in minte (in mod teoretic, organizat) situatia articolelor (si nu numai asta).
Scuze pt „dojana” (implicita) nemeritata, Emi, (o simpla completare ar fi fost cazul sa fi fost formulata putin mai altfel), si multumesc pt intelegere si ingaduinta.
Mersi, Cicule, ar fi trebuit sa ma gandesc EU la faptul ca in DEX gasesti multe informatii, da’ uite ca nu retinusem faptul ca acolo este prezentata SI articularea.
Da’ – a propos: MIE „amiezi” (cu un singur „i”, SI ALA amarat si neaccentuat) nu-mi „suna” DECAT a plural, nicidecum a genitiv-dativ, cum „spune” DEXul. Cand pun intrebarea definitorie a cazului („cui?”, respectiv „al/a cui?”) MIE in NICI un caz nu forma „amiezi” imi vine… in minte, pe limba sau cum o fi, ci NUMAI „amiezii” (sau – pt ca sunt eu mai ciufut – „amiezei” 😛 😀 )…
Da’ eu nu mai „dau socoteala” nimanui pt aceasta abatere de la normele „oficiale” – e bine ca situatia a fost clarificata in beneficiul mai tinerilor cititori, care inca mai au de scris O MULTIME pe la examene si prin CV-uri, cereri, declaratii etc (si poate chiar prin articole sau chiar si MAI serioase lucrari stiintifice).